Suntem vreodata indreptatiti sa discriminam, maltratam aproapele?

[Yasmina]

În prealabil postat de guardian knight

"M-am tot nedumerit de-a lungul anilor atunci când am (re)citit textele referitoare la curățirea Templului. De unde a apărut acest Isus mânios, cu biciul în mână, care vine și gonește (poate chiar de două ori) comercianții care profanau Casa Domnului. Domnul s-a mai mâniat odată (cel puțin, atât ne arată evangheliile) atunci când ucenicii au certat pe cei ce aduceau copiii la binecuvântare. E adevărat, modul în care li se adresează fariseilor (și de vreo două, trei ori ucenicilor) sună destul de mânios. ”Dați cinste Fiului, ca să nu se mânie…” spune Psalmul 2. Cum putem reconcilia imaginile unui Împărat smerit și blând, a Mielului gata de sacrificiu și, între ele, a Fiului mânios?
Trebuia să fie!
Astăzi când se încearcă o retușare a trăsăturilor lui Dumnezeu, redus la o iubire necondiționată, tolerantă și chiar neutră, secvența biciului ridicat, gata să lovească, a brutalității cu care Domnul a răsturnat mesele bancherilor impertinenți, ne obligă să înțelegem totalitatea caracterului și atributelor Sale divine.
Sfințenia în război cu nelegiuirea! Dumnezeul-Dragoste este și un foc mistuitor! Mâinile străpunse pot biciui! Fruntea însângerată de spini se poate încrunta! Ochii înlăcrimați pot străfulgera! Susurul blând poate să tune și să fulgere!
Mielul răcnește a Leu! (

http://popaspentrusuflet.wordpress.c...os-mielul-leu/)

Se stie foarte bine, ca Isus a folosit violenta pentru a-i indeparta pe bisnitari din Templu,gonindu-i cu biciul si folosind un ton ridicat de revolta !
A fost revolta adevarului si a dreptatii in fata ticalosiei umane si a ratacirii ,si o invatatura pentru noi,care ne spune ca in fata ticalosiei incapatanate si obraznice nu se poate totdeuna sta numai cu vorbe si povete,ci trebuie o masura mult mai concreta !!!
Insusi Mantuitorul ne da acest exemplu personal : intrarea sa in templu !
E edificator acest moment pentru cei care trebuie sa vada personalitatea divin-umana complexa si diversa a Mantuitorului,si care nu consta in exclusivitate numai in imaginea intoarcerii si celuilalt obraz !

Totusi Iisus se vrea a fi cunoscut lumii ca un Imparat al milei,al dragostei,al sacrificiului dus pana la desfiintare si nu ca maniosul care sare sa arda cu biciul,in templu;altfel sacrificiul sau nu s-ar mai fi intamplat,nu ar fi fost de folos.
Chiar daca si asta a fost o mica fateta a personalitatii Sale,nu putem face din acest incident o filozofie,nu putem cladi pe aceasta purtare o intreaga religie.
(Desi unora cu grave probleme de comportament le-ar surade!)

[fallen]

Stati putin ca nu inteleg, sau nu ma fac inteleasa. Daca traim sub acelasi acoperis fara sa avem insa relatii intime, tot pacat e? Sunt multe persoane care sunt silite sa coabiteze cu persoane care le abuzeaza, rude sau nu, fie ca n-au unde sta, fie ca asa aleg, din dragoste sau mila pt persoana respectiva. Si un parinte sau alta ruda in varsta de care vrei sau trebuie sa ai grija, te poate abuza, fizic si emotional, facandu-te sa te gandesti dc merita nevointa ta, sau nu. De ate ori nu se intampla, cand avem de ales, sa fugim de responsabilitati, sa le lasam pe umerii altora. Apoi ajungem in situatii cand nu mai avem de ales, si totul se intoarce impotriva noastra, parca sa ne amintim pacatele sau sa ne luam partea de umilinta, spre a invata smerenia. Diavolul ne ispiteste din ce in ce, ca pe David pe drumul exilului, iar noi cartim, "pana cand, Doamne?". Am vb cu duhovnicul candva despre asta si a zis ?i dlui ca asa e, dar nu intodeuna nevointa asta (de a suporta pe cineva care ne abuzeaza, chiar si so?) ne e spre mantuire, pt ca se poate ajunge la pacate mai mari, la blesteme, la dorit moartea, a ta sau a pers respective, (sau chiar...), etc... (apropo de asta, m-a uimit cat de "u?or" vorbea dr cu care am vb despre oameni care se omoara, sau au inten?ia, de parca i-ar întâlni la tot pasul...)

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

Stati putin ca nu inteleg, sau nu ma fac inteleasa. Daca traim sub acelasi acoperis fara sa avem insa relatii intime, tot pacat e?

Este pacat daca "fara relatii intime" inseamna cumva "se intampla doar o data la 2-3 luni si mie oricum nu-mi place".

Este pacat din perspectiva faptului ca iti legi viata de o persoana care efectiv nu are nici o tangenta cu asteptarile tale, casatorie, copii, etc. si mai ales la o varsta la care te apropii de sfarsitul fertilitatii.

Sunt multe persoane care sunt silite sa coabiteze cu persoane care le abuzeaza, rude sau nu, fie ca n-au unde sta, fie ca asa aleg, din dragoste sau mila pt persoana respectiva. Si un parinte sau alta ruda in varsta de care vrei sau trebuie sa ai grija, te poate abuza, fizic si emotional, facandu-te sa te gandesti dc merita nevointa ta, sau nu.

De ate ori nu se intampla, cand avem de ales, sa fugim de responsabilitati, sa le lasam pe umerii altora.

In cazul asta nu ai nici o responsabilitate.
Sau ma rog, ar fi responsabilitatea victimei fata de agresor.
Poate reusesti tu sa o definesti ca mie nu-mi vine nimic in cap pe directia asta.

Apoi ajungem in situatii cand nu mai avem de ales, si totul se intoarce impotriva noastra, parca sa ne amintim pacatele sau sa ne luam partea de umilinta, spre a invata smerenia.

Umilinta nu e tot una cu a te lasa umilit intr-o relatie fara Dumnezeu.

Diavolul ne ispiteste din ce in ce, ca pe David pe drumul exilului, iar noi cartim, "pana cand, Doamne?". Am vb cu duhovnicul candva despre asta si a zis ?i dlui ca asa e, dar nu intodeuna nevointa asta (de a suporta pe cineva care ne abuzeaza, chiar si so?) ne e spre mantuire, pt ca se poate ajunge la pacate mai mari, la blesteme, la dorit moartea, a ta sau a pers respective, (sau chiar...), etc... (apropo de asta, m-a uimit cat de "u?or" vorbea dr cu care am vb despre oameni care se omoara, sau au inten?ia, de parca i-ar întâlni la tot pasul...)

Corect si unii isi iau singuri asupra lor astfel de "nevointe" fara mandat "de Sus".

[Mihailc]

De reţinut este faptul că Domnul a răsturnat tarabele şi boutique-rile, fără să-i extermine pe neguţători. Dacă s-ar întoarce astăzi, în trup, printre noi lucrurile ar sta mult mai rău... Însuşi Sfântul Său Nume a ajuns în ziua de azi un brand turistic din care urmaşii neguţătorilor din Templu produc miliarde de dolari, începând de la Ierusalim şi până la marginile pământului. Dincoace de orice alegorism, mânia Domnului a avut o ţintă precisă şi anume comerţul prosper ce parazitează fenomenul religios. Nu există loc semnificativ în ordine duhovnicească unde ochiul dracului să nu lucească pe la porţi, poate cu excepţia Athos-ului. Acolo măcar au concentrat tot bâlciul parareligios într-un singur loc, la Careia, scutindu-i pe pelerini de spectacolul sinistru al exploatării comerciale în restul Muntelui.
Mânia Domnului este o manifestare singulară a exasperării în faţa tupeului nemăsurat al Satanei care, prin intermediul sclavilor şi acoliţilor lui, şi-a făcut tabără în chiar inima celui mai sfânt loc de pe pământ. După ce-am luat act de situaţie descrisă anterior, putem alegoriza cât vrem ieşirea Mântuitorului.

[fallen]

Stati putin ca nu inteleg, sau nu ma fac inteleasa. Daca traim sub acelasi acoperis fara sa avem insa relatii intime, tot pacat e? Sunt multe persoane care sunt silite sa coabiteze cu persoane care le abuzeaza, rude sau nu, fie ca n-au unde sta, fie ca asa aleg, din dragoste sau mila pt persoana respectiva. Si un parinte sau alta ruda in varsta de care vrei sau trebuie sa ai grija, te poate abuza, fizic si emotional, facandu-te sa te gandesti dc merita nevointa ta, sau nu.