Teoria Evoluţionistă se desfiinţează

[AlbertX]

În prealabil postat de iuliu46

Normal ca este parerea mea. Eu doar spun ca pare greu de crezut ca in cateva zile de 24 de ore s-a intamplat lucrul acesta. Poate daca timpul a curs altfel acolo e de inteles.

De ce e greu de crezut ? Daca ai dubii legate ca durata zilelor Facerii au fost ca cele din zilele noastre, de 24 de ore, pot sa-ti spun ca eu am fost luni, acum 5 zile, la Manastirea Pesterea Sfantul Andrei (cel mai inalt loc de credinta ortodoxa din Europa) si am stat de vorba pe acesta tema cu un calugar care avea 81 de ani. Acest calugar a marturisit ca "Dumnezeu a facut totul in 6 zile lucratoare, de 24 de ore fiecare", simplu, clar si fara sa clipeasca ...

Daca tu crezi ca Dumnezeu a facut timpul "inegal", adica prima zi din Facerea a avut echivalentul a miliarde de ani, acest lucru intra in contradictie cu faptul ca Dumnezeu a creat masura timpului in prima zi, si implicit tot din prima zi a definit durata zilei si a noptii ...

Facerea:

1. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.
2. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
3. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.
4. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.
5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.

Timpul nu a curs altfel "acolo",... pentru ca masura timpului lucrurilor create a fost definita de Dumnezeu si nu de miscarea Soarelui, la fel cum plantele si copacii au fost facuti roditori de Dumnezeu si nu cu ajutorul Soarelui ...

[iuliu46]

În prealabil postat de AlbertX

De ce e greu de crezut ? Daca ai dubii legate ca durata zilelor Facerii au fost ca cele din zilele noastre, de 24 de ore, pot sa-ti spun ca eu am fost luni, acum 5 zile, la Manastirea Pesterea Sfantul Andrei (cel mai inalt loc de credinta ortodoxa din Europa) si am stat de vorba pe acesta tema cu un calugar care avea 81 de ani. Acest calugar a marturisit ca "Dumnezeu a facut totul in 6 zile lucratoare, de 24 de ore fiecare", simplu, clar si fara sa clipeasca ...

Bravo voua dar pentru mine intrebarea ramane. Adica 7500 de ani de la facerea lumii ? Asta inseamna ca satana s-a inrait imediat, a reusit sa corupa si o parte din ingeri si s-a petrecut si o intreaga galceava acolo (in cateva zile de 24 de ore ) iar Adam nu a petrecut prea mult timp in rai.

[AlbertX]

În prealabil postat de iuliu46

Bravo voua dar pentru mine intrebarea ramane. Adica 7500 de ani de la facerea lumii ? Asta inseamna ca satana s-a inrait imediat, a reusit sa corupa si o parte din ingeri si s-a petrecut si o intreaga galceava acolo (in cateva zile de 24 de ore ) iar Adam nu a petrecut prea mult timp in rai.

Mai precis 7522 de ani de la Facerea lumii.
Preocuparile tale legate de satana sunt foarte bine explicate de Sfantul Ioan Gura de Aur in cartea:

Diavolul si magia - http://blogcartiortodoxe.files.wordp...l-si-magia.pdf

Nu ar fi mai bine sa citesti acesta carte daca tot te intereseaza subiectul ?

Propun sa ne intoarcem la subiectul topicului ...

[iuliu46]

În prealabil postat de AlbertX

Daca tu crezi ca Dumnezeu a facut timpul "inegal", adica prima zi din Facerea a avut echivalentul a miliarde de ani...

Nu stiu de ce vorbesti de miliarde de ani. Eu nu cred in varsta oficiala a pamantului/universului din motive care nu au de-a face prea mult cu teologia, adica mi se pare ca sunt niste smecheri care vor sa ma faca sa cred ca stiu mai mult decat stiu. Dar nu pot sa accept nici alternativa, adica transformarea in dogma a ceea ce nu este dogma. Adica mi se pare ca a-i considera eretici pe unii care nu cred ca pamantul are 7500 de ani iar e trasa de par.

[AlbertX]

În prealabil postat de iuliu46

Eu nu cred in varsta oficiala a pamantului/universului din motive care nu au de-a face prea mult cu teologia, adica mi se pare ca sunt niste smecheri care vor sa ma faca sa cred ca stiu mai mult decat stiu. Dar nu pot sa accept nici alternativa, adica transformarea in dogma a ceea ce nu este dogma. Adica mi se pare ca a-i considera eretici pe unii care nu cred ca pamantul are 7500 de ani iar e trasa de par.

Probabil ca nu stii cum s-a ajuns la 7522 de ani, uite care-i explicatia si cum s-a calculat:

Întâia vârstă a lumii de la facerea lui Adam până la potop, după Septuaginta - 2262 ani
A doua vârstă a lumii de la potop până ieşirea fiilor lui Israel - 1632 ani
A treia vârstă a lumii de la ieşire până la zidirea Templului în anul al 4-lea al domniei lui Solomon - 601 ani
A patra vârstă a lumii de la zidirea Templului până la risipirea lui, robia Ierusalimului - 424 ani
A cincea vârstă a lumii de la risipire până la întâia venire a Domnului nostru Iisus Hristos - 589 ani

=> 2262 + 1632 +601 +424 +589 = 5508 ani au trecut de la facerea lui Adam până la întâia venire a Domnului Iisus Hristos

5508 ani + 2014 ani (anul curent) => 7522 ANI ... La 1 septembrie se implinesc 7523 de ani de la Facerea lumii.

Anul bisericesc începe, după calendarul Bisericii Ortodoxe, la 1 septembrie - http://ro.orthodoxwiki.org/Anul_bisericesc

In Biblia din 1688, scrie foarte clar pe prima pagina, "anul de la Facerea lumii, 7197, iara de la Spasenia lumii, 1688", probabil aceast mod de masurare a timpului poate fi considerat o dogma a Bisericii Ortodoxe.

http://www.sfantascriptura.com/Bibli...resti_1688.pdf

[iuliu46]

În prealabil postat de AlbertX

Probabil ca nu stii cum s-a ajuns la 7522 de ani, uite care-i explicatia si cum s-a calculat:

Întâia vârstă a lumii de la facerea lui Adam până la potop, după Septuaginta - 2262 ani
A doua vârstă a lumii de la potop până ieşirea fiilor lui Israel - 1632 ani
A treia vârstă a lumii de la ieşire până la zidirea Templului în anul al 4-lea al domniei lui Solomon - 601 ani
A patra vârstă a lumii de la zidirea Templului până la risipirea lui, robia Ierusalimului - 424 ani
A cincea vârstă a lumii de la risipire până la întâia venire a Domnului nostru Iisus Hristos - 589 ani

=> 2262 + 1632 +601 +424 +589 = 5508 ani au trecut de la facerea lui Adam până la întâia venire a Domnului Iisus Hristos

5508 ani + 2014 ani (anul curent) => 7522 ANI ... De la 1 septembrie sunt 7523 de ani de la Facerea lumii.

In Biblia din 1688, scrie foarte clar pe prima pagina, "anul de la Facerea lumii, 7197, iara de la Spasenia lumii, 1688", probabil aceast mod de masurare a timpului poate fi considerat o dogma a Bisericii Ortodoxe.

Stiu si eu cum s-a calculat. Dar nu stiu cat de real e calculul. Si asta ca "probabil acest mod de masurare poate fi considerat" este o formulare in genul celor pe care i le reprosai colegei noastre de forum.

Cand anume este alungat Adam din rai ? Cand incepe numaratoarea anilor lui ?
Admitand ca Sf. Ioan Gura de Aur a scris acel lucru, totusi de unde reiese ca satana a devenit rau inainte de creerea protoparintilor ? Daca a devenit rau in timpul pe care acestia l-au petrecut in rai ?

[AlbertX]

În prealabil postat de iuliu46

Stiu si eu cum s-a calculat. Dar nu stiu cat de real e calculul

Extras din http://www.moldovenii.md/md/news/vie...ion/11/id/2478

Calendarul tradițional din Țara Moldovei

Pe parcursul întregii istorii a Țării Moldovei moldovenii au folosit un calendar, bazat pe versiunea Septuaginta Biblică (Culegere de traduceri a Vechiului Testament în greaca veche), în care sistemul cronologic începe de la crearea lumii, adică cu 5508 ani înainte de Naşterea Domnului. Anul întîi al acestui calendar constituie data presupusă a creării lumii, este anul dintre 1 septembrie 5509 î.Hr. şi 31 august 5508 î.Hr.

Calendarul tradițional din Țara Moldovei ca şi din alte state ortodoxe a fost calculat de la facerea lumii şi nu de la Naşterea lui Hristos, cum s-a procedat în Apus.

Respectiv, cronicarii moldoveni începeau numărarea anilor de la facerea lumii, adică începînd cu anul 5508 î.Hr.

Astfel, calendarul tradițional numără cu 5508 ani mai mulţi decît cel contemporan, care începe numărarea anilor de la naşterea lui Iisus Hristos. Conform calendarului contemporan sîntem acum în anul 2013, pe cînd dacă ne conducem de calendarul tradițional acum este anul 7521 (anul nou 7522 va veni în septembrie).

Trebuie să menționăm, că în Moldova pînă în anul 1572 prima zi a anului era 1 ianuarie, iar după această dată – 1 septembrie.

Calendarul tradițional a fost folosit cu precădere pînă spre mijlocul secolului al XVIII-lea, fiind înlocuit treptat la mijlocul secolului al XIX-lea cu calendarul contemporan, care începe sistemul cronologic de la Naşterea lui Cristos. Acest lucru nu înseamnă că trebuie să ignorăm în suflet, în mod obligatoriu, cronologia tradițională de care s-au condus strămoşii noştri pe parcursul secolelor şi care începea numărarea anilor de la facerea lumii. De atunci au trecut, aşa cum ni se spune, 2013 ani, adică în total 7521 de ani.

În prealabil postat de iuliu46

Cand anume este alungat Adam din rai ? Cand incepe numaratoarea anilor lui ?

Daca vei citi cartea Sfântului Ioan Gură de Aur - Cele dintâi omilii la Facere sau cartea Sfântului Vasile cel Mare - Omilii la Hexaimeron, vei gasi raspunsurile la intrebarile tale ... daca nu vei citi ... probabil ca nu te intereseaza raspunsul, ci doar sa pui niste intrebari ... de dragul discutiei.

Numaratoarea anilor incepe de la Facerea Lumii ... si nu de la alungarea lui Adam din Rai, ca daca ar fi fost asa, pe Biblia din 1688 ar fi fost scris, "anul de la alungarea lui Adam, 7197"

http://www.sfantascriptura.com/Bibli...resti_1688.pdf

În prealabil postat de iuliu46

Admitand ca Sf. Ioan Gura de Aur a scris acel lucru, totusi de unde reiese ca satana a devenit rau inainte de creerea protoparintilor ?

Te indoiesti si de faptul ca Sfantul Ioan Gura de Aur ar fi scris ceea ce am extras eu ? Interesant ? De ce anume te mai indoiesti ?

Ia mai verifica si citeste inca o data, poate vei intelege pana la urma:

Am extras din Sfantul Ioan Gura de Aur - Diavolul si magia, pagina 11 - http://blogcartiortodoxe.files.wordp...l-si-magia.pdf

Sfânta Scriptură ne învaţă că, mai înainte de crearea proto-părinţilor, s-au surpat din treapta lor diavolul şi cei care erau cu el, fiindcă s-au mândrit. Căderea diavolului a avut drept urmare venirea morţii în lume, aşa cum spune un înţelept al Vechiului Testament: “Iar prin pizma diavolului moartea a intrat în lume…” (Înţelepciunea lui Solomon 2, 24).

Spune-mi dar, dacă diavolul n-ar fi căzut înainte de facerea omului, cum l-ar fi putut pizmui pe om, rămânând în treapta sa? Căci pizma îngerului faţă de om nu poate avea temei: a aceluia aflat la o cinste aşa de mare pentru acela îmbrăcat în trup.

Diavolul, căzut de la slava cea mai înaltă la starea cea mai rea, văzându-l pe omul creat de Dumnezeu ridicat la o cinste aşa mare (chiar dacă era o făptură trupească) din pricina iubirii celei mari a Creatorului, l-a pizmuit prea tare şi, prin înşelăciune, trimiţându-l pe şarpe să-l amăgească, l-a făcut vinovat de pedeapsa morţii.

[iuliu46]

În prealabil postat de AlbertX

Sfânta Scriptură ne învaţă că, mai înainte de crearea proto-părinţilor, s-au surpat din treapta lor diavolul şi cei care erau cu el, fiindcă s-au mândrit.

Ba nu-i adevarat. Sfanta Scriptura ne invata ca la un moment dat diavolul si cei care erau cu el au cazut. Nu scrie nicaieri ca s-a petrecut inainte sau dupa crearea proto-parintilor

În prealabil postat de AlbertX

Căderea diavolului a avut drept urmare venirea morţii în lume, aşa cum spune un înţelept al Vechiului Testament: “Iar prin pizma diavolului moartea a intrat în lume…” (Înţelepciunea lui Solomon 2, 24).

Nu reiese de aici ca s-a petrecut inainte de crearea lui Adam. Diavolul il pizmuieste pe om, il ispiteste, si asa intra moartea in lume. Deci moartea nu intra in lume din cauza caderii diavolului ci din cauza caderii lui Adam in ispita.

Dincolo de asta, calendarul folosit in trecut era tot o conventie. Adica niste unii s-au apucat si au socotit anii. Asta nu inseamna ca aveau si dreptate, si nu inseamna ca exista o dogma in acest sens.

[AlbertX]

Iuliu46, daca tu crezi ca Sfantul Ioan Gura de Aur a intrepretat gresit, asta e. Daca pentru tine calendarul folosit in trecut era "tot o conventie", ce vrei sa mai zic, crezi ce vrei. De dogma, ce sa mai zic, vad ca tu "stii foarte bine" ce este si ce nu este dogma.

Stii tu mai bine, am inteles ... In ce an de la Facerea lumii spui ca suntem ? Dar de la facerea multiversului ? Dar de la Big-Bang ?

Esti sigur ca esti ortodox ? Intreb si eu asa ... Si Corinusha spunea ca e si a sters pana la urma "Ortodox".

[AlbertX]

Sfantul Ioan Gura de Aur

Diavolul si magia - http://blogcartiortodoxe.files.wordp...l-si-magia.pdf

Culegere de texte patristice şi traducerea lor în neogreacă de Ieromonahul BENEDICT AGHIORITUL

SINODIA SPIRIDON IEROMONAHUL NEA SCHITI, SFÂNTUL MUNTE ATHOS

Prolog

Sfântul Ioan Gură de Aur, acest mare învăţător, sociolog, economist, pedagog, mare cunoscător al dogmelor, interpret al Scripturilor şi multe altele, s-a ocupat în scrierile sale, şi de vrăjmaşul cel neadormit al mântuirii.

În textele pe care le veţi citi în această carte, Sfântul ne învaţă despre puterea aceasta netrupească care, din pricina trufiei, a căzut din cer şi care, numai din pricina geloziei, l-a împins pe om la răzvrătire faţă de Dumnezeul şi Părintele său. De atunci, între om şi diavol există un război dur şi neîmpăcat şi o duşmănie neîmblânzită. Sfântul ne învaţă cum să dăm această luptă care are atâtea forme, învăţăturile sale se îndreaptă spre aceia ce susţin că, dacă n-ar fi diavolul, mântuirea omului ar fi fost mai uşoară, dar şi spre cei care spun că demonii cârmuiesc cele omeneşti.

De asemenea, îi combate pe creştinii care vor să fie şi cu Hristos, dar şi cu diavolul, care vor să meargă la biserică, dar care, în acelaşi timp, se duc şi la mediumuri când în viaţa lor apare vreo problemă. Atunci Îl părăsesc pe Hristos şi părăsesc Biserica, alergând la duşmanii Lui.

Se pare că şi în vremea Sfântului se întâmpla ceea ce se întâmplă şi astăzi. Prin urmare, cuvântul lui este, şi azi, la fel de potrivit ca şi atunci.

Sfântul Ioan Gură de Aur le răspunde celor care întreabă cum de cunoaşte diavolul anumite taine şi cum de se adevereşte ce le-a spus lor “baba”. Astfel combate vrăjitoria şi şarlatania care şi atunci erau în floare.

Mai spune că ispitirile diavolului şi puterea lui de-a prevesti sunt neputincioase în faţa unui mădular credincios al Bisericii, aşa cum diavolul însuşi este ca o vrabie în faţa aceluia care luptă pentru mântuirea sa…

Benedict Ieromonahul, Schitul Nou, 17 ianuarie 1996, Sfântul Munte Athos

Extras de la pagina 11, din cartea de mai sus,
sau puteti accesa linkul - http://www.ioanguradeaur.ro/423/despre-diavol/

Vremea şi pricina căderii diavolului

Sfânta Scriptură ne învaţă că, mai înainte de crearea proto-părinţilor, s-au surpat din treapta lor diavolul şi cei care erau cu el, fiindcă s-au mândrit. Căderea diavolului a avut drept urmare venirea morţii în lume, aşa cum spune un înţelept al Vechiului Testament: “Iar prin pizma diavolului moartea a intrat în lume…” (Înţelepciunea lui Solomon 2, 24).

Spune-mi dar, dacă diavolul n-ar fi căzut înainte de facerea omului, cum l-ar fi putut pizmui pe om, rămânând în treapta sa? Căci pizma îngerului faţă de om nu poate avea temei: a aceluia aflat la o cinste aşa de mare pentru acela îmbrăcat în trup.

Diavolul, căzut de la slava cea mai înaltă la starea cea mai rea, văzându-l pe omul creat de Dumnezeu ridicat la o cinste aşa mare (chiar dacă era o făptură trupească) din pricina iubirii celei mari a Creatorului, l-a pizmuit prea tare şi, prin înşelăciune, trimiţându-l pe şarpe să-l amăgească, l-a făcut vinovat de pedeapsa morţii.

Contribuţia diavolului la căderea protopărinţilor

Împins de pizmă, diavolul s-a slujit de şarpe pentru a-şi duce la capăt înşelăciunea.

“Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le facuse Domnia Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie: ‘Dumnezeu a zis FA, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?’ “(Fac. 3, 1)

Fii atent la urzeala şi la planul plin de şiretenie pe care l-a născocit acest demon viclean când a văzut că omul, pe care l-a creat Dumnezeu, e înălţat la o aşa mare cinste şi că nu este aproape cu nimic mai prejos decât îngerii, cum spune profetul David: “Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri” (Psalmul 8, 5). Acest “cit puţin” i-a pricinuit păcatul neascultării, pentru că profetul a spus aceasta după cădere.

Aşadar, văzând stăpânitorul răului, diavolul, că pe pământ se află un înger pământesc şi topindu-se de ciudă că el, deşi făcuse parte din oştirile cereşti, a fost aruncat din slava demnităţii sale din pricina vicleniei şi a răutăţii sale prea mari, s-a folosit de un mare şiretlic ca să-i răpească omului bunăvoinţa lui Dumnezeu. După ce l-a făcut să fie nerecunoscător, l-a şi despuiat apoi de bunătăţile cele negrăite, dăruite lui de Dumnezeu, în marea Sa bunătate. Şi ce a făcut?

După ce a văzut el că această fiară, şarpele, în şiretenie, le întrece pe toate celelalte, aşa cum ne-a încredinţat şi fericitul Moise, spunând “şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu” (Fac. 3, 1), s-a slujit de el ca de o unealtă şi, prin cuvinte amăgitoare, a atras în capcana pe care a întins-o vasul cel mai slab, adică femeia.
(Cuvântul II la Facere PGB 2, 410-412 PG 53, 126)

Marea amăgire a diavolului

După ce s-a folosit de această necuvântătoare ca să-şi alcătuiască planul viclean, prin şarpe a vorbit cu femeia şi i-a spus: “…Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?” (Fac. 1, 3).

Observaţi, vă rog, cât de mare şi strigătoare la cer i-a fost nelegiuirea. A strecurat în vorbă ceva ce Dumnezeu n-a spus niciodată, prefăcându-se gata a-i povăţui de bine. S-a prefăcut că-i întreabă cu cele mai bune intenţii, ca şi cum le-ar purta de grijă, întocmai acesta este înţelesul cuvintelor: “Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?” E ca şi cum ar spune: “de ce oare v-a lipsit de o desfătare aşa de mare? De ce nu vă dă voie să vă împărtăşiţi de toate bunătăţile raiului, ci v-a lăsat să vă desfătaţi de ele doar cu privirea?” De ce nu v-a îngăduit să aveţi parte de toate bunătăţile şi să vă bucuraţi de o desfătare mai mare decât aceea de a le privi ? A zis, oare, Dumnezeu … ?” De ce asta? întreabă diavolul. Ce câştig ar avea cineva să rămână în rai, dacă nu i se îngăduie a se bucura de toate bunătăţile lui, ba, pe deasupra, să mai şi sufere nespus privind, tânjind şi neputându-se bucura de gustul minunat şi de dulceaţa poamei?

Ai văzut cum, doar în câteva cuvinte, şi-a aruncat veninul, cum ar arunca o nadă?

Femeia ar fi trebuit să înţeleagă, din această încercare, sminteala diavolului şi că înadins îi spune lucruri care nu există; şi, mai ales, ar fi trebuit să-înţeleagă că se preface grijuliu doar ca să afle care sunt poruncile date lor de Dumnezeu, ca să-i ispitească să le încalce. (Cuvântul II la Facere PGB 2, 412 PG 53, 126)

Defăimarea Creatorului

Nu s-a mulţumit, însă, să se răzvrătească împotriva cuvintelor lui Dumnezeu. L-a defăimat pe Creator şi, ca un pizmaş, ca să poată aduce la mijloc înşelăciunea şi să-şi împlinească scopul, a făcut-o pe femeie să cadă.
“Nu, nu veţi muri” – spune – “dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi, ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. Iată întreaga urzeală.

Ispita de a fi Dumnezeu

După ce a umplut paharul cu veninul ucigaş, l-a întins femeii. Ea n-a voit să-i vadă conţinutul aducător de moarte, deşi, dacă ar fi voit, ar fi putut să-l cunoască încă de la început. Dar, auzind de la satana că Dumnezeu i-a oprit de la împărtăşirea de fructele acelui pom, temându-Se că li se vor deschide ochii şi vor fi asemenea Lui, cunoscând binele şi răul, femeia s-a mândrit cu nădejdea de-a fi asemenea lui Dumnezeu, închipuindu-şi că o aşteptau lucruri mari pentru sine.

Acestea sunt planurile vrăjmaşului. Când cineva urcă la înălţimea unei trepte înşelând, Dumnezeu îl prăvăleşte în cea mai adâncă prăpastie.

Închipuindu-şi că va deveni întocmai ca Dumnezeu, a alergat la împărtăşirea de rodul oprit şi numai la el şi-a îndreptat cugetul şi gândul. La nimic altceva nu se mai gândea, decât cum să bea până la fund din paharul pe care i-l întinsese demonul cel viclean. (Cuvântul XVI la Facere PGB 2, 418-422. PG 53, 129)

Cum îl putem recunoaşte pe diavol?

Firea diavolului este să facă zarvă, să provoace nebunie şi să aducă mult întuneric, în timp firea lui Dumnezeu este să ne lumineze şi să ne înveţe cele ce se cuvine să facem, prin simboluri. (Cuvântul XXIX la Epistola I Corinteni PGB 18A.248. PG 61, 242)

Lucrarea diavolului este credinţa în mai mulţi dumnezei şi închinarea la idoli

Demonii duc pe oamenii la idoli, îi depărtează de Dumnezeu şi îi conving să nu creadă în viaţa veşnică. Diavolul, când e ocărât, nu face bine, dar şi când nu e ocărât îi vătăma pe cei ce cred în el şi-l cinstesc. (Cuvântul XXXII la Evanghelia după Matei PGB 10, 374. PG 53, 378)

Era un obicei la neamuri să-i socotească pe oameni dumnezei. De aceea, când te întreabă cineva de unde vine închinarea la idoli, să ştii care a fost începutul. Chiar şi pe apostoli, deşi erau oameni, îi socoteau dumnezei (Fapte 14, 11).

În acelaşi chip, şi diavolul s-a străduit, la început, din răsputeri, să le zdruncine oamenilor cucernicia, căci a zis: “Veţi fi ca Dumnezeu” (Fac. 3, 5). Pentru că n-a reuşit, a încercat s-o facă mai târziu, străduindu-se mereu să-i determine pe oameni să creadă în zei. (La Daniil, cap.II PGB 8, 564. PG 56, 209)

Viclenia diavolului

Aceasta este viclenia fără seamăn a diavolului. Se străduieşte să-şi răspândească învăţăturile pierzătoare fie adăugând ceva, fie scoţând ceva, fie denaturând, fie interpretând greşit textul Scripturii. (Aceasta este explicaţia apariţiei sectelor, Not. Ed.) (Cuvânt la “Doamne, nu a omului este calea lui?” PGB 8A, 482. PG 57, 210-211)