Am voie?

În prealabil postat de ahilpterodactil

Şi eu care mai cred că asta e amor, iar nu iubire în Taina Cununiei...
Şi mai cred că e aici o ţâră de exaltare, ca să nu spun mai mult
şi mai cred că dragostea dintre soţi are atât de multe nuanţe, etape, ipostaze, anotimpuri - totuşi fără prea multe căderi de cer în cap
şi mai cred că Hristos şi Biserica nu promovează o astfel de iubire. E patimă, doamnă, patimă sortită unor mari necazuri şi păcate, patimă care duce (după revenirea cerului la locul lui) la atâtea mizerii în viaţa de familie, la divorţuri, la avorturi, la amanţi şi amante, la copii nenorociţi pe viaţă.
Vreau să fiu foarte clar: concepţia pe care constat că o aveţi despre iubire în căsnicie nu prea îmi pare că respiră Taina Nunţii. E, în schimb, foarte potrivită pentru furiile tinereţii, ce-i drept, precum şi pentru alte ipostaze ale îndrăgostelii.
Vă amintiţi că sute şi mii de ani părinţii alegeau soţul sau soţia copiilor lor?
Vă amintiţi cum era familia creştină tradiţională comparativ cu dezastrele de acum (unde la început cerul nu era la locul lui ci mereu căzut în capul unuia sau altuia)?
Vă amintiţi cum a procedat Părintele Arsenie Boca când un tânăr a cerut să îl ajute în alegerea soţiei?
Vă amintiţi ceva din taina Familiei Sfinte (Iosif şi Maria)?
Poate că aceste repere vă sugerează un alt orizont al cugetării,
toate cele bune!

Orice femeie este buna de nevasta, absolut oricare, daca barbatul trage la Dumnezeu? Doar in cazul celor casatoriti deja!
Da, este foarte buna orice nevasta ti-ai luat, oricum ar fi ea!

Pentru cei necasatoriti, saltul fara parasuta nu este indicat. Deloc! Asemenea colegului citat, "as putea oferi mii de argumente, dacă mi s-ar cere macar o suta". Sa nu fie! Repet, doar iubirea duhovniceasca si sfintenia accepta sa iubeasca pe oricine!

Vreau ca cei care citesc randurile noastre sa inteleaga ceva, pentru ca, desi nu suntem repere de urmat, amandoi avem bruma noastra de experienta, cateva lectii invatate din mers si ceva cunostinte extrase de prin carti. Si mai sper ca patimile din noi nu vor denatura mesajul pe care vrem sa-l transmitem altora.

In ce ma priveste, sunt pentru o abordare realista a situatiei, atunci cand vine vorba de alegerea partenerului. Nu este un moft ci o necesitate sa cauti o relatie bazata pe prietenie, preocupari comune, atractie trupeasca, respect, incredere... Daca acestea exista, se poate construi ceva solid, prin rugaciune si povatuirea duhovnicului, Taina Cununiei, viata in Biserica. Daca ele nu exista, doar sfintenia te poate face sa iubesti un astfel de partener. Dar pana la sfintenie, a nu asculta de indemnurile diavolului este vital.

Simpla unire dintre un barbat si o femeie, din iubire sincera si daruire de sine, tot implica pofta si placere. De aceea este necesara Taina Cununiei, sa sfinteasca unirea celor doi iar copiii rezultati vor fi sfinti.

Amorul, exaltarea, patima sunt altceva iar dvs. nu ati inteles nimic din tot ce am spus pana acum. Nici n-as fi scris ceva, daca nu ati fi facut o asa gafa - ca cea de la care a pornit discutia noastra.