Vorbirea in limbi la penticostali...

În prealabil postat de lacrimi

Am si eu o intrebare: nu te-ai gandit niciodata ca aceste manifestari pot fi si "darurile" unui altfel de duh?

Ba da, m-am gândit. Cred că în unele cazuri lucrează un alt duh, nu Duhul Sfânt

În prealabil postat de lacrimi

... Nu vreau sa te jignesc, dar poate fratii mei au vazut doar "caricaturile" de pe youtube, insa eu am vazut in realitate...

Nu ce ai văzut tu, Lacrimi, dar după cum descrii tu comunitatea penticostală din Londra, gândirea lor, atitudinile lor, cuvintele lor, faptele lor, eu nu mă identific cu astfel de personaje. Poate ai observat până acum că sunt penticostali care gândesc și acționează altfel.

Nu știm ce „realitate” penticostală observi tu. Poate a unui grup extremist și ciudat care-și spun penticostali.

În prealabil postat de lacrimi

Incearca sa "iesi" putin in afara si vei vedea cum pare pentru noi, niste amarati care incercam sa fim crestini, care credem fara sa cerem Domnului minuni si semne...

Dacă cei pe care tu îi observi au nevoie de minuni și semne ca să creadă, eu sunt mai mult încredințat că sunt niște ciudați.

Credința vine în urma auzirii Cuvântului lui Dumnezeu. Nu prin a cere semne și minuni.

[lacrimi]

În prealabil postat de penticostalulmantuit

Credința vine în urma auzirii Cuvântului lui Dumnezeu. Nu prin a cere semne și minuni.

Dar... prin "staruinta" voastra pentru "botezul cu Duhul Sfant", oare nu cereti semne? Oare nu cereti minuni?... De ce nu puteti pur si simplu crede ca prin botezul crestinesc primesti automat Duhul Sfant? Si daca e un "botez" de ce aveti nevoie de mai multe? De ce sa primesti de 10 ori ceva ce iti este de folos o singura data? De ce sa staruiesti pentru ceva ce poate nici macar nu iti este de folos? De ce ravniti (sau ravnesc, penticostalii din Londra) atat de mult dupa acest "dar"? Duhul Sfant are atat de multe si minunate daruri, care ne sunt de folos, de ce sa nu cerem intelepciune, smerenie, viata duhovniceasca?... De ce "ceva" care nici macar nu stim daca este de la Domnul, daca ne va ajuta sau daca ne ve condamna la A Doua Venire a Mantuitorului?...

În prealabil postat de lacrimi

Dar... prin "staruinta" voastra pentru "botezul cu Duhul Sfant", oare nu cereti semne? Oare nu cereti minuni?

Nu știu cum se face „stăruința” în Londra, dar stăruința în rugăciune este biblică. A cere Duh Sfânt de la Dumnezeu ne învață Iisus în evanghelii.

În prealabil postat de lacrimi

De ce sa staruiesti pentru ceva ce poate nici macar nu iti este de folos?

Tu poate te referi la daruri rele, care nu sunt de la Dumnezeu.
Duhul Sfânt și darurile Lui sunt întotdeauna de folos soră Lacrimi.

În prealabil postat de lacrimi

De ce ravniti (sau ravnesc, penticostalii din Londra) atat de mult dupa acest "dar"?

Și eu râvnesc, dar nu atât cât ar trebui. Râvnim după darurile duhovnicești pentru că Sfântul Apostol Pavel poruncește aceasta.

În prealabil postat de lacrimi

Duhul Sfant are atat de multe si minunate daruri, care ne sunt de folos, de ce sa nu cerem intelepciune, smerenie, viata duhovniceasca?...

Pentru că suntem (eram să zic fraieri) prea mici la suflet. Tocmai de aceea, fiindcă nu avem suficientă intelepciune, smerenie, viata duhovniceasca.

În prealabil postat de lacrimi

De ce "ceva" care nici macar nu stim daca este de la Domnul, daca ne va ajuta sau daca ne ve condamna la A Doua Venire a Mantuitorului?...

În ceea ce mă privește eu știu sigur că darurile duhovnicești sunt de la Domnul. Nu am teamă că darul meu ar fi de la satana.
Îndrăzneala nesăbuită este o greșeală dar nici teama de darurile Duhului Sfânt nu este o virtute.

[lacrimi]

În prealabil postat de penticostalulmantuit

Nu știu cum se face „stăruința” în Londra, dar stăruința în rugăciune este biblică. A cere Duh Sfânt de la Dumnezeu ne învață Iisus în evanghelii.

Staruinta in rugaciune e una (pe care o stim si noi), dar staruinta dupa "Duhul Sfant" e alta, care se intalneste doar la voi...

Tu poate te referi la daruri rele, care nu sunt de la Dumnezeu.
Duhul Sfânt și darurile Lui sunt întotdeauna de folos soră Lacrimi.

Eu nu am zis ca Duhul Sfant si darurile lui nu sunt de folos.... Am spus ca "vorbirea in limbi" nu-ti este de folos; de ce sa tot "vorbesti in limbi", cand nici macar nu intelegi ceea ce spui, nici fratii tai nu inteleg (se mai gaseste cate unul care le interpreteaza; dar ce vorbesti tu 5 min el interpreteaza vre-o ora...)


Îndrăzneala nesăbuită este o greșeală dar nici teama de darurile Duhului Sfânt nu este o virtute.

Traim o vreme in care nu ar trebui sa ne simtim vrednici de semne si minuni.... Traim o vreme in care ar trebui sa cerem Domnului darurile Duhului cele mai mici... si nu ceva atat de mare, ce poate fi atat de inselator...

[Jane Says]

În prealabil postat de lacrimi

Traim o vreme in care nu ar trebui sa ne simtim vrednici de semne si minuni.... Traim o vreme in care ar trebui sa cerem Domnului darurile Duhului cele mai mici... si nu ceva atat de mare, ce poate fi atat de inselator...

Mie smerenia si pocainta mi se par infinit mai mari decat vorbitul in limbi. Acesta din urma in ciuda faptului ca e spectaculos, nu are nici o valoare nici aici nici pe lumea cealalta. Nu foloseste nimanui, nici macar sufletului care-l experiaza. E praf in ochi care nu face decat sa confirme faptul ca "da, am gasit calea si Duhul". si din cauza confirmarii asteia false, e foarte greu sa scapi de el. E foarte greu sa intrerupi un cerc vicios care-ti satisface orgoliul: DAAA, A VENIT DUHUL SFANT PESTE MINE! YAY! Mai smulge-te din inselarea asta daca poti. Si dupa cum decurg discutiile de-aici, intotdeauna demonizatii sunt altii, nu eu, eu am discernamant si-asa mai departe. Altii se inseala, altii simuleaza, altii sunt in stari de transa auto-induse, altii, altii, nu eu. Ca asa ma invata pe mine experienta mea subiectiva, ca eu chiar sunt special si mantuit.

In ortodoxie inveti ca si la 70 de ani, dupa o viata sfanta, sa te feresti de inselarile celui ce se face si inger de lumina, cu mari semne si minuni. In penticonstalism te botezi si bang, la sugestiile pastorului, vorbesti in limbi inexistente care impresioneaza anturajul si iti intaresc stima de sine si indreptatirea de sine.
In ortodoxie inveti ca intotdeauna sa-i vezi pe altii mai buni si mai plini de har, si pe tine insuti ultimul nevrednic si pacatos care inca nu a pus inceput bun pocaintei sale nici la 70 de ani, cand chiar iti vin ingerii in chilie sa te conduca spre Imparatie. in penticonstalism te scutura duhul cum vrea inca de la inceput si tu-l primesti.

[Doriana]

În prealabil postat de lacrimi

Dar de ce sa-L ceri/primesti de mai multe ori? Daca L-ai primit o data, de ce nu incerci sa-L pastrezi? Pentru ca Dumnezeu nu ia Duhul Sfant de la noi, decat atunci cand vrem noi asta. Sa inteleg ca la voi pleaca si vine de cate ori vreti? Ii dati drumul sa plece si apoi Il cereti din nou?... Greu de inteles....

Nu am cunostinta de botezul care s-ar cere de mai multe ori. Dar e adevarat ca suntem oameni si mai gresim, iar Biblia spune ca pacatuind intristam Duhul Sfant care se departeaza de la noi intr-o masura mai mica sau mai mare. Chiar si ucenicii se strangeau si se rugau sa fie re-umpluti cu puterea Duhului Sfant si sa se faca semne si minuni pentru ca Hristos sa fie proslavit:

"Şi acum, Doamne, caută spre ameninţările lor şi dă robilor Tăi să grăiască cuvântul Tău cu toată îndrăzneala
Întinzând dreapta Ta spre vindecare şi săvârşind semne şi minuni, prin numele Sfântului Tău Fiu Iisus."

În prealabil postat de Jane Says

Mie smerenia si pocainta mi se par infinit mai mari decat vorbitul in limbi.

Duhul Sfant se departeaza de un om care nu are smerenie si pocainta, si ia si darurile cu El.

În prealabil postat de Jane Says

Acesta din urma in ciuda faptului ca e spectaculos, nu are nici o valoare nici aici nici pe lumea cealalta. Nu foloseste nimanui, nici macar sufletului care-l experiaza. E praf in ochi care nu face decat sa confirme faptul ca "da, am gasit calea si Duhul". si din cauza confirmarii asteia false, e foarte greu sa scapi de el.

Ai putea sa-I spui asta lui Dumnezeu? "Doamne, ai dat un dar inutil, fara valoare, praf in ochi?" Nu-i mai simplu sa intelegi de ce a vrut Dumnezeu sa-l dea decat sa hulesti ce nu cunosti?

În prealabil postat de Jane Says

E foarte greu sa intrerupi un cerc vicios care-ti satisface orgoliul: DAAA, A VENIT DUHUL SFANT PESTE MINE! YAY!

Nu-ti inteleg reactia. Nu are nici o legatura cu Duhul Sfant. yacs!

În prealabil postat de Jane Says

In ortodoxie inveti ca si la 70 de ani, dupa o viata sfanta, sa te feresti de inselarile celui ce se face si inger de lumina, cu mari semne si minuni. In penticonstalism te botezi si bang, la sugestiile pastorului, vorbesti in limbi inexistente care impresioneaza anturajul si iti intaresc stima de sine si indreptatirea de sine.
In ortodoxie inveti ca intotdeauna sa-i vezi pe altii mai buni si mai plini de har, si pe tine insuti ultimul nevrednic si pacatos care inca nu a pus inceput bun pocaintei sale nici la 70 de ani, cand chiar iti vin ingerii in chilie sa te conduca spre Imparatie. .

Aceleasi lucruri le invata orice crestin. Dar oameni mandri sunt peste tot, si la ortodocsii cei smeriti si la mandrii de penticostali.
Am mai spus ca nu avem nici un merit ca avem Duhul Sfant. Tu consideri ca ai vreun merit daca Il ai? [caci si tu consideri ca Il ai, nu?] In fiecare zi trebuie sa veghezi si sa te pocaiesti de tot ce e rau. Dar Duhul Sfant nu ne este dat pentru vreun merit, ci pentru indurarea lui Dumnezeu .

În prealabil postat de Jane Says

Si dupa cum decurg discutiile de-aici, intotdeauna demonizatii sunt altii, nu eu, eu am discernamant si-asa mai departe. Altii se inseala, altii simuleaza, altii sunt in stari de transa auto-induse, altii, altii, nu eu.

Nu Jane, noi ăștia de pe acest topic suntem demonizați, ne înșelăm, simulăm și nu avem discernământ. Asta vrei să zici?

Tu pretinzi că interesată de psihologie. Ți se par penticostalii de pe forum niște dezaxați, îndrăciți și fără discernământ?

Nu crezi că e mai logic ca penticostalii demonizați (dacă există așa ceva) să aibe alte preocupări decât să intre pe forum www.crestinortodox.ro? Ăia se țin de urlăturile, bolboroselile și nebuniile lor maligne.

[Jane Says]

În prealabil postat de penticostalulmantuit

Nu Jane, noi ăștia de pe acest topic suntem demonizați, ne înșelăm, simulăm și nu avem discernământ. Asta vrei să zici?

Tu pretinzi că interesată de psihologie. Ți se par penticostalii de pe forum niște dezaxați, îndrăciți și fără discernământ?

Nu crezi că e mai logic ca penticostalii demonizați (dacă există așa ceva) să aibe alte preocupări decât să intre pe forum www.crestinortodox.ro? Ăia se țin de urlăturile, bolboroselile și nebuniile lor maligne.

Nu am spus ca voi sunteti, am spus ca intotdeauna sunt altii problema :) Nici eu n-am orgoliu cat casa in clipa asta, vorba aia, tu ai. Na, ca sa fim chit.

Si nu cred ca influenta demonica musai sa fie ca-n filme, cu spume la gura, urlaturi, bolboroseli si nebunii maligne. De foarte multe - de cele mai multe - ori e subtila, [aparent] pasnica si linistita si cat se poate de rationala. Nu trebuie sa faci spume la gura ca sa spui cu maxima eleganta de exemplu ca "religia e opiu pentru mase", si noi astia de pe aici cam stim din ce film e afirmatia respectiva.

Ideea e ca e foarte greu sa constientizezi o inchisoare in care iti place sa fii si e foarte greu spre imposibil sa spui nu lucrurilor care iti cresc si mangaie stima de sine, ori vorbitul in limbi (social learning sau influenta demonica, whatever) fix asta face. Te impaca cu tine insuti si astfel iti opreste ascensiunea. Daca a venit duhul, ai asigurarea ca nu gresesti, si ca oricare ar fi lucrul pe care-l faci, e bine ca-l faci, esti ok, esti pe cale. De asemenea in comunitatile voastre se incurajeaza lucrul asta, am citit - apropo de psihologie - ca grupurile voastre au efecte cu adevarat terapeutice, din cauza relatiilor stranse dintre oameni si a intensei socializari.

Ei, eu in efectul ala terapeutic (eu sunt ok, tu esti ok, noi toti suntem ok) vad o mare infundatura, pentru ca va invatati voi insiva si unii pe altii cu reward (recompensa) on demand (la cerere). E o cocoloseala generala care din punct de vedere psihiatric e buna si eu recunosc asta: - oamenii socializeaza, se integreaza in mediu, au ceea ce numim retea de suport social. Ce mai, e beton, fiecare se simte bine in pielea lui si in comunitate.

Daaaaaaaar, problema cea mare e cu simtitul asta bine :) Eu n-o sa-mi vad niciodata greselile in toata "splendoarea" lor si nu voi constientiza niciodata HAULcare ma desparte de desavarsirea ceruta mie de catre Dumnezeu, daca tot timpul am pe cineva care sa-mi tina de cald, sa ma pupe, sa-mi zambeasca si sa-mi spuna ca sunt mantuita si ca sunt deci foarte aproape de telul propus. Eu cred ca trebuie sa ne tinem mintea in iad si sa nu deznadajduim, si sa ne vedem ca fiind foaaaarte mici, foaaaarte nedesavarsiti, foaaarte departe de Dumnezeu. Atunci, cu tot respectul, te cam sictiresc aia care te lauda, pentru ca stii ca te lauda aiurea, fara a avea vreun motiv. Ti se cam ia si de efectul terapeutic de grup si de suportul social, pentru ca nu-ti mai vine sa canti muzica usoara cand te gandesti la starea sufletului tau.

Ca ortodox singura certitudine pe care ai e ca e intr-adevar dreapta credinta, dar cand te gandesti la ce esti chemat si cat de putin poti sa dai, te ia cu ameteli. Are o dulceata pe care o simti cu adevarat abia cand te lepezi cu totul de tine, de dorintele tale, de impresiile tale despre sine, despre cat de minunat esti si cand te gandesti ca Dumnezeu te iubeste si te indura si-asa, lepadatura cum esti, am zis, nu-ti mai vine sa bati din palme, nici sa canti, iti vine numai sa taci, sa plangi si sa te miri. Si nu te-apuca nici un vorbit in limbi.

[Doriana]

În prealabil postat de lacrimi

Traim o vreme in care nu ar trebui sa ne simtim vrednici de semne si minuni.... Traim o vreme in care ar trebui sa cerem Domnului darurile Duhului cele mai mici... si nu ceva atat de mare, ce poate fi atat de inselator...

Chiar daca ne simtim nu suntem vrednici nici de darurile cele mici nici de cele mari . Dar Dumnezeu vrea sa lucreze si nimic nu-l poate impiedica, nici macar "smerenia" noastra. Sa fii smerit nu inseamna sa strigi intruna "nu sunt vrednic", [asta ar insemna sa te uiti prea mult la tine si prea putin la Dumnezeu], ci sa accepti voia lui Dumnezeu oricare ar fi ea, in ciuda faptului ca esti nevrednic. Sunt sau nu sunt vrednic, oricum persoana mea nu conteaza prea tare, de aceea sunt la dispozitia Ta, Doamne, fa ce vrei cu viata mea, iti apartine in totalitate.

[Doriana]

În prealabil postat de lacrimi

Dar... prin "staruinta" voastra pentru "botezul cu Duhul Sfant", oare nu cereti semne? Oare nu cereti minuni?...

Nu. Cerem Duh Sfant. Duhul Sfant este o persoana, este Dumnezeu. E normal sa-L dorim, ce ar fi viata fara El? Ca El nu vine cu mana goala atunci cand vine, si da si daruri, asta face parte din caracterul Lui si e minunat.