Papalitatea

[rhadu_c]

@Mihnea Dragomir:

Nu stiu daca s-a mai postat urmatorul citat din Sf. Evanghelia dupa Luca, cap. 9. Imi prezint scuzele mele daca altcineva a mai adus argumentul acesta in discutie, dar mi se pare semnificativ si totodata hotarator in lamurirea polemicii legate de inchizitie:

" 51. Şi când s-au împlinit zilele înălţării Sale, El S-a hotărât să meargă la Ierusalim. 52. Şi a trimis vestitori înaintea Lui. Şi ei, mergând, au intrat într-un sat de samarineni, ca să facă pregătiri pentru El. 53. Dar ei nu L-au primit, pentru că El se îndrepta spre Ierusalim. 54. Şi văzând aceasta, ucenicii Iacov şi Ioan I-au zis: Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut şi Ilie? 55. Iar El, întorcându-Se, i-a certat şi le-a zis: Nu ştiţi, oare, fiii cărui duh sunteţi? Căci Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască. 56. Şi s-au dus în alt sat. "

Domnule Mihnea, cred ca orice comentariu e de prisos. Cititi cu atentie si cat mai obiectiv, iar adevarul despre inchizitie se va revela de la sine. Totusi, lapidar: Iisus nu alege sa-i pedepseasca pe necredinciosi cu o pedeapsa materiala, asa cum a facut Inchizitia(ca sa fac legatura cu tema discutiei), ci, paradoxal ii lasa in necredinta lor.(completez eu: poate pe viitor se vor cai)
De ce va place sa va incapatanati in negare, in fata unor argumente atat de solide?

Inca o chestiune. Ati scris undeva ca daca Biserica il va condamna oficial Torquemada o sa va reformulati parerea despre el, dar pana la acel moment el este pentru dumneavoastra printre cei drepti. Nu ma leg punctual depre continutul afirmatiei (nu sunt indeajuns de documentat in ceea ce-l priveste Torquemada), dar vreau sa sesizez o atitudine fundamental gresita a catolicilor (sesizata genial de Dostoievski in Fratii Karamazov-capitotul Marele Inchizitor-, carte pe care v-o recomand cu caldura-e unul dintre romanele preferate ale Papei Benedict XVI). Marele Inchizitor din romanul mentionat ii spune lui Iisus, intr-o scena antologica:"Tu esti? Tu? Taci, nu spune nimic. Ce-ai putea sa mai spui? Stiu prea bine ce! Numai ca Tu n-ai dreptul sa mai adaugi nimic la cele marturisite odinioara...". Aceasta inclinatie de a adera orbeste, cu abnegatie la opinia Bisericii, chiar si atunci cand acest lucru e impotriva evidentei(chiar daca ratiunea marturiseste contrariul si nu vorbesc de chestiuni dogmatice, ci de etica), e o atitudine care nu poate duce decat la un obscurantism si bigotism absurd-cu care cochetati si dvs in aceasta discutie despre Inchizitie. (imi aduc aminte de un citat al unui apologet catolic, reproduc numai ideea: daca papa zice ca virtutea e rea iar pacatul e bun, atunci asa e - ceea ce e o enormitate din punct de vedere axiologic).
Ma leg aici de unul dintre titlurile Papei: Papa e pe pamant cum e Hristos in Cer. Greseala provine din faptul ca se face o separare prea categorica intre conceptele "pamant" si "Cer", ca si cum nu ar fi punti de legatura intre cele doua, ca si cum cele doua planuri nu se intretaie in nici un punct(matematic: daca presupunem ca "pamant"=A, iar "Cer"=B atunci A intersectat cu B=multimea vida-ceea ce e din nou, o enormitate). Sufletul si trupul nu au o comuniune tainica(trupul e strabatut de suflet dupa cum zice D. Staniloae)?(si acesta e doar un exemplu). De unde rezulta logic: conceptele "cer" si "pamant" deoarece au puncte comune nu pot fi subordonate decat unui singur Dumnezeu, care le stapaneste pe amandoua. Astfel, reformulat ar trebui sa sune asa: "Papa e pe pamant asa cum e si in cer, adica Dumnezeu" sau "Hristos e pe pamant asa cum e si in cer, adica Dumnezeu"-e o chestiune de logica elementara. Va las pe dvs. sa decideti care e corecta.

As mai avea de spus cate ceva, dar nu mai am timp.

Doamne ajuta!