Papalitatea

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dacă ar exista o lege penală care să condamne cu asprime satanismul şi vrăjitoria, dacă aş fi judecător într-un tribunal convocat de stat cu misiunea de a răspunde la întrebarea dacă fapta a 3 inculpaţi constituie satanism şi a alţi 2 inculpaţi vrăjitorie şi dacă, după cercetare şi audieri ale tuturor părţilor aş pronunţa, având această intimă convingere, verdict de vinovăţie, desigur că aş fi văzut ca un om foarte respectabil şi ar fi de aşteptat să rămân în libertate şi să mor de moarte naturală, cinstit de comunitatea pe care am slujit-o, aşa cum a făcut Torquemada.

Cu uciderea ? Niciodată. Domnul meu îmi porunceşte asta.
Însă, situaţia în care sunt executaţi criminali vinovaţi de crime grave, ori situaţia de apărarea casei, oraşului şi ţării mele de năvălitori chiar dacă asta ar însemna moartea lor, nu cred că înseamnă ucidere. Cel puţin Biserica mea, exact ca şi Biserica dv, nu au considerat niciodată şi nu consideră nici acum acestea ca fiind ucideri în înţelesul Decalogului. Nici chiar fariseii, nici chiar Moise însuşi care a primit Decalogul din mâna lui Dumnezeu nu a considerat astfel. Nimeni nu a considerat astfel până la timpurile moderne, care au venit cu marotele lor.


Un ierarh şi vrednic slujitor. Nu am auzit să fi fost considerat nevrednic prin nici un act oficial şi de către nici o autoritate laică sau eclezială competentă.

Daca si-ar cere iertare Biserica Catolica ( inca o data), de data aceasta enumerand pe toti cei care au gresit, exagerat, deviat...ati crede, si daca nu mai e nevoie sa specifice aceste lucruri, dumneavoastra credeti contrariul?

Daca eu as intreba 3-6 preoti catolici ce parere au despre Torquemada, si mi-ar spune altceva decat dumneavoastra...v-ati mentine opinia, v-ati cere iertare pentru opiniile neconfirme cu cele ale Bisericii...sau vi le-ati mentine, in contradictie cu ce crede Biserica? De ce nu va intrebati confesorul, sau alti preoti catolici ce cred in legatura cu acest individ-criminal, si cu Inchizitia in general, si continuati sa va expuneti opiniile aici( va este teama sa aflati adevarul)?

Ce credeti despre cele afirmate aici de dumneavoastra, ca sunt failibile...sau nu?

Ma contraziceti ( ii contraziceti pe toti cei care nu pot gandi ca dumneavoastra), sau va spuneti doar opinia personala, contient fiind ca poate fi una eronata?

Enumerati erorile, exagerarile, devierile, violenta folosita in numele Adevarului, si separarile dintre crestini pentru care si-a cerut scuze Biserica Catolica!!!!!!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Daca si-ar cere iertare Biserica Catolica ( inca o data), de data aceasta enumerand pe toti cei care au gresit, exagerat, deviat...ati crede, si daca nu mai e nevoie sa specifice aceste lucruri, dumneavoastra credeti contrariul?

Daca eu as intreba 3-6 preoti catolici ce parere au despre Torquemada, si mi-ar spune altceva decat dumneavoastra...v-ati mentine opinia, v-ati cere iertare pentru opiniile neconfirme cu cele ale Bisericii...sau vi le-ati mentine, in contradictie cu ce crede Biserica?

Oamenii au păreri personale. Şi preoţii au dreptul şi ei la păreri personale, deşi un preot bun va şti întotdeauna să precizeze ceea ce este părere de ceea ce este învăţătură, prin expresii ca "după părerea mea", sau "eu cred că", fiindcă în caz contrar se subînţelege că preotul, mai ales când este în exerciţiul ministerului lui sacerdotal, predică părerea Bisericii şi nu păreri personale. Iar părerea Bisericii transpare în acte oficiale ale magisteriului sau ale mădularelor competente ale Bisericii în limita lor de competenţă. După cum v-am mai spus, nu cunosc nici un act al Bisericii sau al vreunei instanţe a ei care să îl înfiereze pe Torquemada sau să declare că este nevrednic ori că a luat decizii greşite şi care anume ar fi acelea. Se poate să fie, dar nu le cunosc eu. Deci, ca să vă răspund la întrebare: dacă 3-6 preoţi catolici ar declara că au o părere în general proastă despre Torquemada, ori despre rolul avut de Inchiziţie în ansamblul ei, nu ar fi suficient ca să îmi schimb opinia. Dacă însă, ar pune în eviedenţă existenţa unor acte ale Bisericii de tipul celor menţionate, atunci voi fi obligat să îmi schimb părerea, fiindcă părerea mea nu poate fi contrară părerii OFICIAL FORMULATE în Biserică.

Dacă papa sau responsabilul de resort din Curie (azi card Levada, în calitate de "Inchizitor General") ar declara public că îşi cere scuze pentru eventuale crime ale lui Torquemada, atunci ar trebui să îmi revizuiesc părerea mea, acestea fiind luări de poziţie oficiale, chiar dacă sunt vorbite şi nu scrise.

Cred că aici e diferenţă faţă de Biserica Ortodoxă. În Biserica Ortodoxă, din câte înţeleg, contează mai mult ce spun călugării şi preoţii decât ce spun episcopii, patriarhii, sinoadele (ceea ce numim noi "magisteriu"), pe când în Biserica Catolică e invers. Nici un preot sau călugăr catolic nu ar îndrăzni să afirme că trebuie să credem în ceva ce nici papa, nici episcopul şi nici un conciliu nu a spus că trebuie să credem, iar în cazul în care ar face-o totuşi, voi ignora asemenea spuse sau chiar mă voi adresa ierarhului, spre a lua măsurile cuvenite (probabil apostrofarea, în acest caz).

De ce nu va intrebati confesorul, sau alti preoti catolici ce cred in legatura cu acest individ-criminal, si cu Inchizitia in general, si continuati sa va expuneti opiniile aici( va este teama sa aflati adevarul)?

Vedeţi răspunsul de mai sus. Confesorul meu este competent să îmi spună, în urma confesiunii mele, dacă o anumită acţiune a mea este sau nu este păcat. Mă îndoiesc că e competent să facă acelaşi lucru despre acţiunile lui Torquemada. Chestiunile istorice, de tip "a făcut sau nu a făcut atrocităţi Napoleon ?" sau "a avut un rol mai degrabă bun sau mai degrabă rău lucrarea urmaşilor Sf Bernard" NU sunt de competenţa confesorului meu, şi primul care ştie asta este el.

Ce credeti despre cele afirmate aici de dumneavoastra, ca sunt failibile...sau nu?

Desigur că sunt failibile. Sunt păreri ale unui laic în materie istorică, nu păreri ale papei sau sinodului ecumenic în materie dogmatică.

Enumerati erorile, exagerarile, devierile, violenta folosita in numele Adevarului, si separarile dintre crestini pentru care si-a cerut scuze Biserica Catolica!!!!!!

Bănuiesc că Biserica Catolică şi-a cerut scuze pentru procese instrumentate greşit. Victimele unor asemenea erori judiciare au putut fi, uneori, persoane nevinovate. Am amintit de Fecioara din Orleans. Ştim asta, fiindcă a avut loc un recurs peste secole, în urma căruia, în prima parte a sec XX, Ioana d'Arc a fost declarată nevinovată de acuzaţiile care i s-au adus (vrăjitorie) şi a fost înălţată la cinstea altarelor. Deci, dacă Biserica, reexaminând cazul, o consideră pe Ioana d'Arc nevinovată şi chiar făcând parte din Corul Fericiţilor, aşa o consider şi eu. Nu acesta este, însă, cazul cu presupusele victime ale lui Torquemada.

Când Biserica va reexamina dosarul Ian Huss şi va declara că acela nu a stăruit în erezie, inchizitorii săi săvârşind o teribilă eroare judiciară, aşa voi considera şi eu. Până atunci consider, orice ar spune confesorul meu, că Ian Huss a fost eretic şi că verdictul dat de judecători "vinovat pentru erezie" a fost unul foarte temeinic şi corect.

Acuma, cred că am vorbit suficient şi în amănunt pe această temă. Nu vă voi mai răspunde eventualelor replici ale dv la replicile mele la replicile dv la replicile mele, deoarece cred că ceea ce a fost important a spus fiecare şi, mai departe, nu sunt previzibile decât variaţiuni pe aceeaşi temă. Care oricum s-a depărtat mult de subiectul topicului.

[andreicozia]

http://video.pbs.org/video/1207009525/

Urmariti cu atentie ce trebuie sa "re-examineze" biserica catolica.
Priviti cit de bestiali au putut fi calugarii spaniolii catolici cu popoarele bastinase din America Centrala

[maria-luisa]

http://www.descopera.ro/cultura/2562...le-religiei/p2

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de maria-luisa

http://www.descopera.ro/cultura/2562...le-religiei/p2

Sunteţi serioasă când citaţi o sursă care susţine fără nici un fel de trimitere că Inchiziţia ar fi ordonat suprimarea a 3 MILIOANE de oameni în Olanda ? Vă daţi seama ce înseamnă asta ? Chiar credeţi că s-au săpat 3 milioane de gropi, că preoţii au făcut 3 milioane de funeralii ? Sunteţi serioasă când credeţi aşa ceva ? Chiar credeţi că Inchiziţia avea competenţă în materie de "rebeliune" ? Asemenea "surse" le numiţi dv "probe" şi "dovezi" ?

Ia să vedem ce elucubraţii mai spune situl respectiv. De exemplu....despre Eminescu: http://www.descopera.ro/maratoanele-...a-a-unui-geniu

Eu vă rog să examinaţi cu mai multă atenţie şi rigoare sursele, să le comparaţi şi să le cântăriţi seriozitatea, să nu luaţi în serios tot ce vedeţi pe internet sau în tabloide. Asta, în cazul în care vă doriţi o discuţie bazată pe onestitate intelectuală.

[maria-luisa]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Sunteţi serioasă când citaţi o sursă care susţine fără nici un fel de trimitere că Inchiziţia ar fi ordonat suprimarea a 3 MILIOANE de oameni în Olanda ? Vă daţi seama ce înseamnă asta ? Chiar credeţi că s-au săpat 3 milioane de gropi, că preoţii au făcut 3 milioane de funeralii ? Sunteţi serioasă când credeţi aşa ceva ? Chiar credeţi că Inchiziţia avea competenţă în materie de "rebeliune" ? Asemenea "surse" le numiţi dv "probe" şi "dovezi" ?

Ia să vedem ce elucubraţii mai spune situl respectiv. De exemplu....despre Eminescu: http://www.descopera.ro/maratoanele-...a-a-unui-geniu

Eu vă rog să examinaţi cu mai multă atenţie şi rigoare sursele, să le comparaţi şi să le cântăriţi seriozitatea, să nu luaţi în serios tot ce vedeţi pe internet sau în tabloide. Asta, în cazul în care vă doriţi o discuţie bazată pe onestitate intelectuală.

Probabil ca este exagerare in ceea ce priveste numarul victimelor, si probabil ca nu este cel mai bun argument pe care il puteam aduce. Este vorba totusi de anumite crime care s-au petrecut in numele lui Dumnezeu. Indiferent de numarul victimelor, tot crime sunt. Dupa cate vedeti, nu este inchizitia singurul exemplu de acest gen. Ideea este simpla: nu pot intelege credinta care are ca scop cucerirea si impunerea fortata, cu pretul vietilor omenesti.
Asta ma face sa-mi pun intrebarea: religia merge mana in mana cu politica? Unde este Dumnezeu in aceste principii de genul distruge si cucereste in numele lui Dumnezeu, avand in vedere ca viata este un dar de la Dumnezeu, pe care doar Dumnezeu are dreptul sa-l ia?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de maria-luisa

Asta ma face sa-mi pun intrebarea: religia merge mana in mana cu politica?

E invers. Politica trebuie să meargă mână în mână cu religia. Este misiunea Bisericii, şi prin excelenţă, a laicatului să militeze pentru ca cetatea oamenilor să fie Cetatea lui Dumnezeu şi ca întreg corpul de legi să fie bazat pe legea lui Dumnezeu. Pentru aceasta, este absolut normal ca acele crime care sunt încălcări ale primelor 3 porunci să fie incriminate ca atare, întocmai precum trebuie să fie incriminate încălcările celorlalte 7 porunci. Sacrilegiul trebuie incriminat. Erezia trebuie incriminată. Idolatria (în spaţiul public al Cetăţii) trebuie incriminată. Uciderea de prunci nenăscuţi trebuie incriminată. Sodomia trebuie incriminată. Adulterul trebuie incriminat. Aşa a fost mereu în Poporul Ales al lui Dumnezeu. Aşa trebuie să fie şi azi în Noul Popor Ales al lui Dumnezeu. Nu este admisibil ca state care sunt expresia politică a unor popoare creştine să se bazeze pe altă lege decât pe Legea lui Dumnezeu. Anomalie este ceea ce se întâmplă acum, nu ceea ce se întâmpla pe vremea lui Moise, a Judecătorilor, Regilor, profeţilor, pe vremea misiunii pe pământ a lui Isus, pe vremea lui Constantin, a lui Carol cel Mare ori a lui Torquemada. Nu legile majestăţilor lor catolice Ferdinand şi Isabela, inspirate de Sfânta Biserică au fost absurde, ci legile unui Obama, unui Putin sau unui Băsescu, inspirate de agenţi ai întunericului, sunt absurde.

Este de discutat dacă, în condiţiile şi cu posibilităţile tehnice de azi, prin "incriminare" mai trebuie înţeleasă pedeapsa cu moartea. Unii specialişti în drept, creştini, spun că nu mai este necesară, în vreme ce alţi specialişti, la fel de creştini, spun că este necesară. Fiecare dintre aceste două partide are argumentele ei sustenabile potrivit învăţăturii noastre.

Dar, până ce vom crede că Regatul lui Dumnezeu trebuie să fie numai în inimile noastre şi nu trebuie să fie şi în lume, pentru ca lumea toată, guvernată de Biserică şi de Statele Creştine să se transfigureze în Cetatea lui Dumnezeu, lucrurile vor merge, veac de veac, în jos, spre disoluţie. Avem de ales între a clădi casa noastră comună pe stâncă sigură sau a o clădi pe nisip. Inspiraţi de Vistierul Bunătăţilor, cei dinaintea noastră au ales prima variantă. Noi, sfidându-L pe El şi pe aceia şi zicând despre ei că erau "înapoiaţi" ori chiar "criminali" avem libertatea şi să clădim pe nisip. Dar atunci, să nu ne mirăm de ce va urma şi să nu căutăm cine ştie ce explicaţii savante pentru stările lucrurilor de azi şi de mâine.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Oamenii au păreri personale. Şi preoţii au dreptul şi ei la păreri personale, deşi un preot bun va şti întotdeauna să precizeze ceea ce este părere de ceea ce este învăţătură, prin expresii ca "după părerea mea", sau "eu cred că", fiindcă în caz contrar se subînţelege că preotul, mai ales când este în exerciţiul ministerului lui sacerdotal, predică părerea Bisericii şi nu păreri personale. Iar părerea Bisericii transpare în acte oficiale ale magisteriului sau ale mădularelor competente ale Bisericii în limita lor de competenţă. După cum v-am mai spus, nu cunosc nici un act al Bisericii sau al vreunei instanţe a ei care să îl înfiereze pe Torquemada sau să declare că este nevrednic ori că a luat decizii greşite şi care anume ar fi acelea. Se poate să fie, dar nu le cunosc eu. Deci, ca să vă răspund la întrebare: dacă 3-6 preoţi catolici ar declara că au o părere în general proastă despre Torquemada, ori despre rolul avut de Inchiziţie în ansamblul ei, nu ar fi suficient ca să îmi schimb opinia. Dacă însă, ar pune în eviedenţă existenţa unor acte ale Bisericii de tipul celor menţionate, atunci voi fi obligat să îmi schimb părerea, fiindcă părerea mea nu poate fi contrară părerii OFICIAL FORMULATE în Biserică.

Parerea oficiala formulata de Biserica Catolica este aceea ca si-a cerut iertare pentru VIOLENTA FOLOSITA IN NUMELE ADEVARULUI...toata violenta, nu selectata, nu fragmentata...dumneavoastra de ce o faceti, sunteti sigur ca nu gresiti in aceste interpretari PERSONALE?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dacă papa sau responsabilul de resort din Curie (azi card Levada, în calitate de "Inchizitor General") ar declara public că îşi cere scuze pentru eventuale crime ale lui Torquemada, atunci ar trebui să îmi revizuiesc părerea mea, acestea fiind luări de poziţie oficiale, chiar dacă sunt vorbite şi nu scrise.

Papa si-a cerut iertare pentru violenta folosita, toata...!!!

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Vedeţi răspunsul de mai sus. Confesorul meu este competent să îmi spună, în urma confesiunii mele, dacă o anumită acţiune a mea este sau nu este păcat. Mă îndoiesc că e competent să facă acelaşi lucru despre acţiunile lui Torquemada. Chestiunile istorice, de tip "a făcut sau nu a făcut atrocităţi Napoleon ?" sau "a avut un rol mai degrabă bun sau mai degrabă rău lucrarea urmaşilor Sf Bernard" NU sunt de competenţa confesorului meu, şi primul care ştie asta este el.

Deci dumneavoastra aveti competenta de a emite astfel de opinii, desi nu sunteti nici macar preot, iar confesorul nu...si va indoiti de competenta sa?

Pai ar putea sa creada ca violenta de tipul celei folosite pe perioada Inchizitiei...a fost o greseala, o opinie la unison cu cea a Papei de alfel, si nu in contradictie, nu credeti?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Desigur că sunt failibile. Sunt păreri ale unui laic în materie istorică, nu păreri ale papei sau sinodului ecumenic în materie dogmatică.

Exact, in timp ce Papa si-a cerut iertare pentru violenta... dumneavoastra veniti sa ne spuneti ca ea e necesara, si benefica!!

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Bănuiesc că Biserica Catolică şi-a cerut scuze pentru procese instrumentate greşit. Victimele unor asemenea erori judiciare au putut fi, uneori, persoane nevinovate. Am amintit de Fecioara din Orleans. Ştim asta, fiindcă a avut loc un recurs peste secole, în urma căruia, în prima parte a sec XX, Ioana d'Arc a fost declarată nevinovată de acuzaţiile care i s-au adus (vrăjitorie) şi a fost înălţată la cinstea altarelor. Deci, dacă Biserica, reexaminând cazul, o consideră pe Ioana d'Arc nevinovată şi chiar făcând parte din Corul Fericiţilor, aşa o consider şi eu. Nu acesta este, însă, cazul cu presupusele victime ale lui Torquemada.

Torquemada e sfant in Biserica Catolica, sau ce este...care e opinia generala despre el, si oficiala?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Când Biserica va reexamina dosarul Ian Huss şi va declara că acela nu a stăruit în erezie, inchizitorii săi săvârşind o teribilă eroare judiciară, aşa voi considera şi eu. Până atunci consider, orice ar spune confesorul meu, că Ian Huss a fost eretic şi că verdictul dat de judecători "vinovat pentru erezie" a fost unul foarte temeinic şi corect.

Deci pana la urma Confesorul dumneavoastra se pronunta, sau nu asupra acestor aspecte?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Acuma, cred că am vorbit suficient şi în amănunt pe această temă. Nu vă voi mai răspunde eventualelor replici ale dv la replicile mele la replicile dv la replicile mele, deoarece cred că ceea ce a fost important a spus fiecare şi, mai departe, nu sunt previzibile decât variaţiuni pe aceeaşi temă. Care oricum s-a depărtat mult de subiectul topicului.

Nu...subiectul e papalitatea, iar Papa si-a cerut iertare pentru greselile Bisericii Catolice, de ce ne-am indepartat de subiect?

Papa Leon al III lea a fost infailibil, sau au inceput sa fie papii infallibili dintr-un anumit an?

[maria-luisa]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

E invers. Politica trebuie să meargă mână în mână cu religia. Este misiunea Bisericii, şi prin excelenţă, a laicatului să militeze pentru ca cetatea oamenilor să fie Cetatea lui Dumnezeu şi ca întreg corpul de legi să fie bazat pe legea lui Dumnezeu. Pentru aceasta, este absolut normal ca acele crime care sunt încălcări ale primelor 3 porunci să fie incriminate ca atare, întocmai precum trebuie să fie incriminate încălcările celorlalte 7 porunci. Sacrilegiul trebuie incriminat. Erezia trebuie incriminată. Idolatria (în spaţiul public al Cetăţii) trebuie incriminată. Uciderea de prunci nenăscuţi trebuie incriminată. Sodomia trebuie incriminată. Adulterul trebuie incriminat. Aşa a fost mereu în Poporul Ales al lui Dumnezeu. Aşa trebuie să fie şi azi în Noul Popor Ales al lui Dumnezeu. Nu este admisibil ca state care sunt expresia politică a unor popoare creştine să se bazeze pe altă lege decât pe Legea lui Dumnezeu. Anomalie este ceea ce se întâmplă acum, nu ceea ce se întâmpla pe vremea lui Moise, a Judecătorilor, Regilor, profeţilor, pe vremea misiunii pe pământ a lui Isus, pe vremea lui Constantin, a lui Carol cel Mare ori a lui Torquemada. Nu legile majestăţilor lor catolice Ferdinand şi Isabela, inspirate de Sfânta Biserică au fost absurde, ci legile unui Obama, unui Putin sau unui Băsescu, inspirate de agenţi ai întunericului, sunt absurde.

Este de discutat dacă, în condiţiile şi cu posibilităţile tehnice de azi, prin "incriminare" mai trebuie înţeleasă pedeapsa cu moartea. Unii specialişti în drept, creştini, spun că nu mai este necesară, în vreme ce alţi specialişti, la fel de creştini, spun că este necesară. Fiecare dintre aceste două partide are argumentele ei sustenabile potrivit învăţăturii noastre.

Dar, până ce vom crede că Regatul lui Dumnezeu trebuie să fie numai în inimile noastre şi nu trebuie să fie şi în lume, pentru ca lumea toată, guvernată de Biserică şi de Statele Creştine să se transfigureze în Cetatea lui Dumnezeu, lucrurile vor merge, veac de veac, în jos, spre disoluţie. Avem de ales între a clădi casa noastră comună pe stâncă sigură sau a o clădi pe nisip. Inspiraţi de Vistierul Bunătăţilor, cei dinaintea noastră au ales prima variantă. Noi, sfidându-L pe El şi pe aceia şi zicând despre ei că erau "înapoiaţi" ori chiar "criminali" avem libertatea şi să clădim pe nisip. Dar atunci, să nu ne mirăm de ce va urma şi să nu căutăm cine ştie ce explicaţii savante pentru stările lucrurilor de azi şi de mâine.

Va spun sincer ca nu vad cum poate fi vorba despre un regat al lui Dumnezeu inauntrul omului si implicit in lume atata timp cat se cauta justificari in ceea ce priveste omorul, care este o incalcare a poruncii lui Dumnezeu. Pai daca de la mai marii care se spune ca il servesc pe Dumnezeu nu exista un exemplu pozitiv in acest sens, de ce sa ne mai mire crimele si faradelegile celor mai mici?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de maria-luisa

Va spun sincer ca nu vad cum poate fi vorba despre un regat al lui Dumnezeu inauntrul omului si implicit in lume atata timp cat se cauta justificari in ceea ce priveste omorul, care este o incalcare a poruncii lui Dumnezeu. Pai daca de la mai marii care se spune ca il servesc pe Dumnezeu nu exista un exemplu pozitiv in acest sens, de ce sa ne mai mire crimele si faradelegile celor mai mici?

Ce înţelegeţi prin "justificări în ceea ce priveşte omorul" ? Despre ce fel de omor vorbiţi ? Despre condamnări la moarte ? Dar v-am mai spus în cel puţin două rânduri că "a condamna la moarte" nu înseamnă "a ucide" în înţelesul poruncii a 5-a. Sfântul Constantin cel Mare a practicat condamnările la moarte. A fost el mai puţin sfânt pentru asta ? Sfântul Ştefan cel Mare a practicat condamnările la moarte. A fost el mai puţin sfânt pentru asta ? Moise a practicat condamnări la moarte. Pentru sacrilegiu. Oare Moise nu a fost sfânt ? Petru a condamnat la moarte pentru tăinuirea banilor cuveniţi Bisericii. Să nu fi fost Petru sfânt şi insipirat când a făcut aceasta ? Pavel a dat focului un templu idolatru, una din cele 7 minuni ale lumii. Câtă desconsiderare a celor de alte credinţe ! Dar, în "logica" dv şubredă şi afectată de eresurile zilelor noastre, cel mai mare criminal a fost...Dumnezeu. Să razi de pe faţa pământului două oraşe pentru sodomia practicată acolo e culmea încălcării drepturilor omului. Să trimiţi 10 năpaste asupra poporului egiptean, ultima fiind omorârea primului născut din orice familie, e culmea sadismului. Să distrugi complet armata aceluiaşi popor, înecând-o în Mare, iată altă probă de comportament incompatibil cu logica antropocentrică a zilelor noastre. Credeţi ori nu credeţi că a făcut Dumnezeu toate acestea ? Credeţi ori nu credeţi că sfinţii Săi au practicat condamnarea la moarte ? Dacă, de fapt, credeţi asta, cum puteţi spune atunci că pedeapsa cu moartea este incompatibilă cu învăţătura lui Dumnezeu ? Cum puteţi nega 1900 de ani de istorie a Bisericii şi a statelor creştine, în care condamnările la moarte s-au practicat de drept ? Cum puteţi nega milenii de istorie a Vechiului Popor Ales, în care Judecătorii, David, şi toţi drepţii lumii vechi cu responsabilităţi politice au practicat condamnările la moarte ?