Un sfat intelept

În prealabil postat de AlinB

Vezi ca te contrazici, incepi sa spui ca il ierti si pe urma de fapt ca nu, si asta dupa o greseala care poate fi doar un hop trecator intr-o casnicie, impingand in fatza un soi de filosofie care se vrea o scuza/rationalizare a unei iubiri limitate si conditionate de ceea ce primesti.

Macar sa recunoastem ca la asta se rezuma intelegerea iubirii si sa nu mai impingem in fatza exemple de femei indelung malatrate si inselate, mai bine ne-am scandaliza de limitele noastre nu problemele altora.

Doar pentru ca nu spun ce vrei sa auzi, nu inseamna ca ma contrazic.

In primul rand TU nici nu trebuia sa pui o astfel de intrebare, nici sa comentezi vreun eventual raspuns la ea. Deoarece te-am rugat de cateva ori sa fi fair-play si sa raspunzi si tu CONCRET ca cei de pe acest thread, daca ti-ai parasi sau nu sotia daca te-ar insela/bate.Dar NU ai curajul unui raspuns sincer, de teama de-a nu spune careva ca esti prost. Raspunsul oricum e evident.:-)

Deci draga Aline, limitarea este la tine in acest caz, bine camuflata de lipsa curajului de a infrunta si recunoaste adevarul, de a-ti asuma raspunderea unui esec si este bine cosmetizata intr-o asa-zisa iubire.

Am spus ca-l iert. Dar nu il mai vreau alaturi. Ce nu intelegi aici? Sau crezi ca iertarea este obligatoriu legata de faptul ca eu trebuie sa continui sa incasez palme/pumni daca mai are el vreun "hop trecator"??Sau sa mai "inghit" inca o aventura amoroasa "trecatoare"???Pai s-a intalnit hotul cu prostul?:-))

Deci iertarea NU este conditionata de nimic.Il ierti sau nu, indiferent daca mai face sau nu, indiferent dac ramai cu el sau nu. Si cu IUBIREA e la fel.Este absolut neconditionata. Faptul ca NU as mai accepta sa fiu cu el, n-ar insemna ca nu il mai iubesc.Iubirea nu este conditionata si nici rationala ca sa o poti opri cand pocnesti din degete.

Dar eu conditionez pentru ca am acest drept, statutul meu de FEMEIE si de SOTIE si ii redeau in acelasi timp libertatea de care se pare ca are atata nevoie!Punct.

E greu sa ma intelegi si sa pricepi ce-ti spun, sunt convinsa..:-)

Spunea cineva pe forum la un moment dat, ca atat de mult isi iubeste sotul ca i-ar ierta orice ar face. Ei, eu atat de mult imi iubesc sotul incat l-as elibera de corvoada mea/a casniciei, ca sa nu-l mai ispitesc SA FACA PACATE! Libertatea personala este ceva esential la o fiinta umana. Constrangerea de orice fel creeaza frustrari si de aici pana sa facem pacate de acest fel, nu mai e decat un pas.De ce sa ma tin scai de un om (sotul in acest caz), daca el imi arata prin violenta si prin adulter ca lui nu ii este bine alaturi de mine? Numai ca sa nu vorbeasca lumea?Numai ca mi-e frica mie sa privesc esecul in ochi??

Iertarea sotului si despartirea de el in acest caz, nu este un act de egoism asa cum il percepi tu. Din contra, un egoism dus la extrem este sa ramai intr-o astfel de casnicie pentru TINE de fapt, nu pentru el. Pentru ca nu ai curajul sa accepti ca nu esti tu centrul universului si nu ai demnitatea sa recunosti infrangerea.