Inchizitia

[laurastifter]

În prealabil postat de Erethorn

Va multumesc pentru ca sunteti singura persoana care a inteles sa raspunda intrebarii mele intr-un mod realist.

Am cateva remarci de facut vis-a-vis de criteriul pe care il propuneti sau de aplicarea lui.

In primul rand, mi se pare nerealist sa sustin ca simpla propagare a unor idei nu are potential distructiv asupra aproapelui, sau ca este in sarcina celui atacat sa se apere.
Este usor sa spunem: erezia ta, propagata public, nu ma atinge, deoarece sunt tare in credinta.

Dar ia sa ne imaginam ca cel care aude cuvintele blasfemiatoare este un adolescent de 14 ani. Putem oare sa-l invinovatim pe el daca a cazut prada ereziei ? Poate are 10 ani si este invatat, de catre oameni adulti, cu experienta in manipulare, ca Isus Cristos este o simpla creatura. Cine este vinovat de eventuala pierdere a sufletului acestui copil ?

Mutatis mutandis, am putea sustine ca nici fapta de a lovi cu parul un alt om nu este chiar atat de grava, pentru ca victima ar fi avut posibilitatea sa se apere sau sa fuga.

In al doilea rand, atunci cand vorbiti despre actiuni care au consecinte directe si impotriva carora victima nu se poate apara, oare n-ar trebui sa includeti aici si vrajitoria ? De ce ati inclus-o in prima categorie ?

Biserica si Sfanta Scriptura ne invata ca vrajitoria este o practica reala, care poate avea consecinte concrete si distructive asupra victimei.

De ce fapta lui Ion, care da cu parul in capul lui Gheorghe, sa fie incriminata penal, dar fapta lui Ion, care prin vrajitorie il imbolnaveste pe Gheorghe, sa nu fie incriminata ?

Doamne ajută!
"Va multumesc pentru ca sunteti singura persoana care a inteles sa raspunda intrebarii mele intr-un mod realist." Vă mulţumesc mult pentru aprecieri. :)
Da, este adevărat că un copil, neavând discernământ, nu se poate apăra de erezie... Mărturisesc că nu m-am gândit la această categorie de persoane, atunci când am afirmat că erezia îi poate afecta doar pe cei care doresc să se îndepărteze de credinţă. În acest caz, aş fi de acord ca Biserica să aibă posibilitatea de a le interzice necreştinilor să-i manipuleze pe copii. Mai exact, cei care nu au convingeri creştine să nu aibă dreptul de a discuta cu minorii despre religie. Ştiu, este o idee nerealistă... dar şi discuţia despre reînfiinţarea Inchiziţiei ar fi dificil de pus în practică în zilele noastre. Deci, discutăm despre ce am face, , dacă aceste decizii ar fi la latitudinea noastră. Atunci când s-a publicat nu ştiu ce carte ateistă (cu mai mulţi ani în urmă), ştiu că statul grec le interzisese minorilor sub 17 ani să o citească. Nu ştiu dacă informaţia este corectă (nu mai reţin din ce surse o am), dar ar fi, în opinia mea, o soluţie utilă. O soluţie utilă, dar utopică... fiindcă este imposibil să fie verificate discuţiile dintre părinţii atei sau eretici şi copiii lor. În schimb, dacă aceste persoane ar fi sancţionate penal pentru a nu-i influenţa în mod negativ pe copii, situaţia ar deveni mult mai gravă, din punctul meu de vedere, pentru că cei mici ar rămâne cu ideea că religia creştină este... credinţa aceea neadevărată din cauza căreia părinţii lor au avut de suferit. Să ştiţi că adolescenţii judecă într-un mod foarte dur şi intransigent încălcarea libertăţii religioase. V-o spune o tânără care abia a încheiat perioada adolescenţei. :) Atunci când eram în liceu, m-a surprins întrebarea unei colege care, în timpul unei ore de religie, a dorit să ştie "de ce Biserica omoară oameni". Foarte mirat, domnul profesor i-a răspuns că Biserica n-a omorât pe nimeni... şi a dorit să continue lecţia, dar colega a repetat că ea nu vrea să creadă în Dumnezeu pentru că a auzit că, în Evul Mediu, Biserica a omorât oameni. Cam aceasta este opinia tinerilor şi în special a adolescenţilor despre ideea de represiune împotriva necredincioşilor. Dacă Biserica ar avea puterea de a-i sancţiona fizic pe cei de alte credinţe, cei neinformaţi (în special copiii şi adolescenţii, pe care-i caracterizează şi dorinţa de... revoltă împotriva constrângerii) ar rămâne cu impresia total greşită potrivit căreia violenţa şi încălcarea libertăţii celorlalţi ar fi fapte compatibile cu învăţătura lui Hristos. În plus, cred că Dumnezeu nu i-ar judeca niciodată pe copiii care, fiind manipulaţi, au căzut în erezie, fiindcă El cunoaşte infinit mai bine decât noi caracteristicile sufletului fiecăruia. El ştie împrejurările în care acei copii au fost manipulaţi şi atraşi în erezie şi mai ştie că cei mici, până la o anumită vârstă, acceptă fără simţ critic tot ceea ce li se spune.

În privinţa vrăjitoriei... ştiu că acest păcat grav poate avea efecte negative reale asupra oamenilor, fiind practicat chiar cu ajutorul vrăjmaşului. Am încadrat această faptă anticreştină în prima categorie, gândindu-mă că pe cei credincioşi, care trăiesc în comuniune cu Dumnezeu, încercările diavolului de a le face rău nu-i pot afecta. Toţi suntem conştienţi de faptul că Domnul Hristos este infinit mai puternic decât... adversarul. De fapt, însăşi această comparaţie ar fi o necinstire a Domnului Hristos. Evangheliştii sinoptici relatează faptul că, atunci când Mântuitorul Hristos l-a vindecat pe demonizatul din ţinutul gadarenilor, spiritele negative I-au cerut Lui să le permită să intre într-o turmă de porci. Din aceste texte evanghelice, înţeleg că cel rău nu are nici măcar puterea de a ataca cea mai neînsemnată fiinţă din univers, fără îngăduinţa Creatorului. De aceea, deşi sunt convinsă că magia este un păcat extrem de grav şi înfricoşător, cei care credem în Dumnezeu suntem apăraţi de acest pericol, precum putem trage concluzia şi din anumite relatări ale literaturii aghiografice (de exemplu, vieţile Sfinţilor Martiri Ciprian şi Iustina)).
Din păcate, acum trebuie să închid calculatorul, nu am timp să detaliez ceea ce am dorit să spun, dar cred că mi-aţi înţeles mesajul. Sunt de acord să ne apărăm (pe noi înşine şi pe semenii noştri) de efectele păcatului, rămânând toleranţi faţă de păcătoşi. Trebuie să mărturisim credinţa noastră în Hristos, să protestăm şi chiar să luăm măsuri împotriva răspândirii imoralităţii în societate. Totul, însă, în spiritul iubirii evanghelice faţă de semeni.

Dumnezeu să fie cu dvs. :)

Cu stimă,
Laura Stifter