Dogma este obligatorie pentru mantuire

[iustin10]

catalin2
Mie mi se pare ca din toate exprimarile de pina acum,simplificati putin problema. In sensul ca sinteti linistit ca exista dogma ortodoxa,va este suficienta existenta si infaibilitatea ei,si considerati astfel problema mantuirii incheiata.Adica e suficient sa respecti pina la ultima virgula aceea dogma,si vor urma apoi de la sine : dragostea,faptele bune,harul.
Dar totodata suntem cu totii de acord ca ,cunoasterea si respectarea integrala a dogmei nu este deloc usoara,si ca este nevoie aici de insusi harul lui Dumnezeu,omul singur,cu mintea sa,neputind face singur asta.
Dogma e foarte grea,pentru ca noi sintem lumesti.Daca am trai doar in Biserica,daca am fi monahi de exemplu,daca ne-am inconjura toata ziua numai de invatatura si discutia si practica dogmei ortodoxe,atunci da,am putea zice ca am respira-o precum aerul.
Dar noi traim intre oameni,alergam dupa o viata cat se poate de moderna si secularizata,si de aceea am cam pierdut legatura cu spiritul dogmei. De aceea am zis eu intr-o postare ca mi se pare plictisitoare dogma,nu pentru ca nu mi-ar place,ci pentru ca partea lumeasca e suficient de puternica in mine,ca si in marea majoritate a oamenilor.
O parte a mea o respinge ca grea ,nesarata,abstracta,rupta de om,si o alta parte a mea o iubeste ca adevar construit cu migala,de veacuri intregi,de catre sfinti.
Iar eu macar imi pun probleme,dar marea majoritate a oamenilor o ignora pur si simplu,aceasta neoprindu-i sa creada in Dumnezeu,si sa fie si ortodocsi.
Pentru ce pledez eu aici? Pentru umanizarea dogmei,pentru 'sararea ' ei cu iubire, cu frumos ,cu uman. Doar asa dogma se va putea apropia de cei multi.
Cine sa se schimbe? Dogma? Nicidecum.Ci cei care o predica sa se schimbe,sa se umple de dragoste si intelegere a omului real,si doar atunci sa invete,cind vor intelege omul cu toate greutatile si nedumeririle lui .Caci Dumnezeu este cel ce a zis carturarilor :"Duceti-va si invatati ce inseamna :mila voiesc,iar nu jertfe "

[catalin2]

În prealabil postat de iustin10

Mie mi se pare ca din toate exprimarile de pina acum,simplificati putin problema. In sensul ca sinteti linistit ca exista dogma ortodoxa,va este suficienta existenta si infaibilitatea ei,si considerati astfel problema mantuirii incheiata.Adica e suficient sa respecti pina la ultima virgula aceea dogma,si vor urma apoi de la sine : dragostea,faptele bune,harul.

Nu am spus asta, pare ca nu ai citit mesajele. Credinta e una din cele trei, nu e suficienta mantuirii, dar necesara. Toate trei sunt necesare mantuirii, cred ca am scris de vreo zece ori asta numai pe acest topic. Si de fapt ce scriu e doar ce scrie si in catehism, nu as putea sa spun altfel decat ce invata BO, ar fi un pacat.
Dogma nu trebuie inteleasa pentru cine nu poate, trebuie doar acceptata. Dar daca vrea cineva o si poate intelege, nu e ceva abstract. De exemplu nu avem cum sa intelegem cum Fiul e nascut din vesnicie si Duhul purces, doar credem pentru ca ne-a spus Dumnezeu Fiul.

În prealabil postat de iustin10

Dar noi traim intre oameni,alergam dupa o viata cat se poate de moderna si secularizata,si de aceea am cam pierdut legatura cu spiritul dogmei.

Asta e problema, ca odata cu posibilitatea accesului la informatii de tot felul au ajuns sa se amestece lucrurile, si nu se mai stie ce e adevarat si ce nu. Pentru unii a devenit un amestec de crestinism cu secularism, idei neoprotestante, etc. Nu spun in necunostinta de cauza, chiar eu am avut aceste conceptii.
Dogma este credinta, fara dogma cineva are doar conceptii etice si morale, pe care le au si ateii, de aceea ne numim credinciosi, pentru ca noi credem. Ceea ce credem este dogma, este foarte simplu, nu e ceva complicat.
Eu am mai scris, prima porunca este cea mai mare, sa iubim pe Dumnezeu mai presus de noi insine. Abia porunca a doua este sa iubim pe aproapele, dar ca pe noi insine.
Si umanismul ateu vehiculeaza aceasta a doua porunca, daca cineva o are doar pe aceasta inseman ca e ateu, nu?
Iubirea si celelalte intra la fapte. Fapte nu sunt doar ce facem vizibil, si gandurile intra la fapte, si rugaciunea, etc.
Cum scrie in catehism, fara har nimeni nu poate face fapte de mantuire. Iar harul l-au primit Apostolii la cincizecime si ni se da si noua cei nevrednici prin Botez. Harul si dogma sunt constante, ni se ofera, ceea ce nu se cunosc sunt faptele, in functie de care vom fi si mantuiti. Dar nu fara har si credinta, doar faptele nu sunt mantuitoare.

Imi dau seama ca de fapt ecumenismul e o imbinare de fapt intre umanismul ateu si crestinism. Crestinismul are in centru pe Dumnezeu, iar umanismul ateu are in centru omul, care e mai presus de Dumnezeu.