Nelamuriri din citate - "nu esti de-al Nostru"

[sophia]

Va multumesc tuturor pentru lamuriri.

Cineva spunea aici ca oprirea nu a fost neaparat fizica.
Eu tocmai asa mi-am imaginat: ca s-a dus femeia la Sfantul Mormant si nu a fost lasata sa intre.
Mi-am imaginat exact cum s-ar intampla azi cu cineva care se duce la Ierusalim, la Sfantul Mormant. Ori azi oricine se poate duce sa se roage acolo, fara a fi controlat de credinta si oprit.

Recunosc, mie mi-e greu sa-mi imaginez lucruri din astea la figurat.
Credeam ca femeia aceea chiar a trait in vremea cand traia si Maica Domnului.

Cineva imi reprosa aici (ca de obicei de altfel), ca nu stiu scripturile.
Ba tocmai ca ascult la fiecare slujba pericopele si de acolo stiu ca Iisus nu alunga, nu refuza pe nimeni.
Manifest unele dubii, dar oamenii raman langa el si isi arata credinta.

In povestea din Limonariu este insa altfel. Femeia este alungata chiar pentru timp mai indelungat.
Nu stiu cum era pe atunci, dar astazi nu ajungi pe loc la credinta respectiva (ortodoxie). Trece un timp pana inveti, pana te botezi.
Ca sa te impartasesti iti trebuie timp ca sa te pregatesti si sa postesti.
Deci femeia aceea a fost alungata poate pentru timp mai indelungat de la a se ruga la mormantul Domnului.
In fond ea asta a dorit.

Sigur un inceput trebuie in toate. Nu poti anumite lucruri.
Acum ceea ce spuneti voi aici ca si azi sunt forte nevazute care ii impiedica pe unii sa intre in unele biserici sau la moaste...eu n-am auzit.
Poate sa fie ceva in sufletul unora care le spune ca sunt potriviti pentru anumite lucruri.
Sigur ca alungarea are scopul sa te corectezi, sa te pregatesti etc.
Dar primul pas este sa inveti credinta, sa infloreasca in sufletul tau, sa intri intr-o biserica (sau la mormantul Lui) sa te rogi.
Oare toti care intra azi acolo sunt sfinti, curati, puri?

Si da, asa cum a mai spus cineva, povestirile din Limonariu trebuie sa fie foarte vechi, din vremea Lui, pentru ca se derulau cu totul altfel lucrurile.
Pentru noi azi, este derutant si de neconceput.

Inca ceva: mi s-a dat exemplul cu tanarul bogat care s-a intristat la ceea ce i-a cerut Iisus. Acolo e vorba de monahism. Sa vinzi toata averea si sa-l urmezi pe Domnul, inseamna votul saraciei de la monahi. Sa nu confundam.

El era crestin bun, dore, nici el nu cred ca stia ce, dar nu monahism. Eu asa inteleg.