Postul la [neo]protestanti

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de AlinB

Hm, de fapt cam triplu.
Il iei ca faina sau ai moara acasa?

Graul se poate consuma cumva si fara foc (faina eventual)? (in afara de incoltit).
Poate stii.

Cumpăr făină. Pe viitor sper că voi avea moară.

Da. Se spune că monahii din trecut care trăiau toată viaţa cu pîine şi apă cu coceau aluatul. E şi logic, doar nu aveau cantină sau cuptor pe lemne în chilie. Puneau aluatul la soare să se usuce, probabil sub formă de turte, şi după o zi mîncau pîinea. Mencinicopschi spune cam la fel, că în vremurile de demult pîinea se gătea în regim polifazial şi dura o zi pînă o mîncai. Astăzi noi accelerăm foarte mult procesul, folosim drojdie de bere în loc de maiaua de la pîinea precedentă... Dezavantajul major e că prin coacere se distrug enzimele, vitaminele şi chiar o parte din proteine.

Am încercat şi eu să usuc aluatul şi îmi place ideea. Pîinea are un gust puternic, bun. Cred că doar aşa o voi consuma pe viitor, deşi îmi place şi aluatul proaspăt.

În prealabil postat de AlinB

La mana sau cu masina de paine?

Am frămîntat multă vreme, dar din moment ce iarna mi se activează o formă uşoară de psoriazis la mîini, folosesc aparatul pe funcţia de făcut aluat. Din experienţă îţi spun că nu poţi avea încredere în el; deşi mereu folosesc aceleaşi proporţii, uneori rămîne făina nefrămîntată. Aşa că îl ajut mereu cu o lingură de lemn, avantajul fiind că aluatul e gata mult mai repede de 20 de minute.

În prealabil postat de AlinB

Cu paine sau sub ce forma? Retete ceva? :)

Măsline cam cu orice. Cu tot felul de boabe, cu salată, cu ce vrei tu. Dar ai grijă că unele sînt foarte sărate şi sarea lor e sigur iodată, deci cumpără măsline naturale mai puţin sărate care sînt şi mai ieftine totodată.

[Florin-Ionut]

Înapoi la subiect.

Există un text la Luca 2 care spune aşa:

36. Şi era şi Ana proorociţa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer, ajunsă la adânci bătrâneţe şi care trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria sa.
37. Şi ea era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni.

Deci neoprotestanţii nu pot susţine că Ana nu mînca deloc ziua şi noaptea la 84 de ani, nedepărtîndu-se de templu. Pot crede că ajuna pînă seara, că mînca puţin şi bea un pic de apă, dar altfel este imposibil să ţii post negru şi să supravieţuieşti pe perioadă foarte lungă, mai ales la o vîrstă aşa de înaintată.

[centesimussecundus]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Înapoi la subiect.

Există un text la Luca 2 care spune aşa:

36. Şi era şi Ana proorociţa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer, ajunsă la adânci bătrâneţe şi care trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria sa.
37. Şi ea era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni.

Deci neoprotestanţii nu pot susţine că Ana nu mînca deloc ziua şi noaptea la 84 de ani, nedepărtîndu-se de templu. Pot crede că ajuna pînă seara, că mînca puţin şi bea un pic de apă, dar altfel este imposibil să ţii post negru şi să supravieţuieşti pe perioadă foarte lungă, mai ales la o vîrstă aşa de înaintată.

La fel de imposibil este şi să te rogi continuu zi şi noapte fără oprire. Este mai degrabă o expresie (uzitată şi în limba română) ce vădeşte consecvenţa unei vieţi de slujire lui Dumnezeu. Cam la fel se exprimă şi apostolul Pavel în dreptul văduvelor credincioase în general:

"Cea cu adevărat văduvă şi rămasă singură are nădejdea în Dumnezeu şi stăruieşte în cereri şi în rugăciuni, noaptea şi ziua." (1 Tim. 5,5 -versiunea ortodoxă)

De altfel, în Scriptură nu întâlnim expresii de genul "post negru", ori "de dulce". Postul este post, iar abţinerea de la carne nu se numeşte post decât în Tradiţia ortodoxă.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de centesimussecundus

La fel de imposibil este şi să te rogi continuu zi şi noapte fără oprire. Este mai degrabă o expresie (uzitată şi în limba română) ce vădeşte consecvenţa unei vieţi de slujire lui Dumnezeu. Cam la fel se exprimă şi apostolul Pavel în dreptul văduvelor credincioase în general:

"Cea cu adevărat văduvă şi rămasă singură are nădejdea în Dumnezeu şi stăruieşte în cereri şi în rugăciuni, noaptea şi ziua." (1 Tim. 5,5 -versiunea ortodoxă)

De altfel, în Scriptură nu întâlnim expresii de genul "post negru", ori "de dulce". Postul este post, iar abţinerea de la carne nu se numeşte post decât în Tradiţia ortodoxă.

Asceţii şi monahii practicau rugăciunea neîncetată (poate mai sînt şi astăzi prin lume, Domnul ştie), adică rugăciunea inimii. Bănuiesc că ştii la ce mă refer, după atîta vreme pe la noi. Această rugăciune lipită de respiraţie este continuată chiar şi în timpul somnului de cel care a dobîndit-o în timp. Deci se poate, dar puţini încearcă şi doar cîţiva reuşesc, cu ajutor de Sus.

[centesimussecundus]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Asceţii şi monahii practicau rugăciunea neîncetată (poate mai sînt şi astăzi prin lume, Domnul ştie), adică rugăciunea inimii. Bănuiesc că ştii la ce mă refer, după atîta vreme pe la noi. Această rugăciune lipită de respiraţie este continuată chiar şi în timpul somnului de cel care a dobîndit-o în timp. Deci se poate, dar puţini încearcă şi doar cîţiva reuşesc, cu ajutor de Sus.

Da, şi acesta e un fel de a spune... căci nu poţi ani la rând să nu dormi "zi şi noapte", ci să te rogi continuu...