O posibila contradictie intre notiunile de Rai si Iad

[dobrin7m]

În prealabil postat de bogdan81

Sigur ca noi ne dorim sa fim cu cei iubiti. Dar daca cineva din rai isi doreste sa fie cu fratele sau din iad, insa cel din iad prefera sa ramana fara fratele din rai, decat sa-l iubeasca pe Dumnezeu? Poate Dumnezeu sa forteze pe om sa-l iubeasca ?
Sau poate ca si cei din iad la un moment dat isi vor inmuia inimile si vor raspunde la dragostea Domnului ?
Nu stim. Dar avem incredere ca va fi bine.
Trebuie sa avem incredere ca toate aceste lucruri care noua ni se par contradictii, se vor impaca la un moment dat. Nu stiu daca in aceasta viata sau in cealalta. Dar ne ramane speranta.

Dumnezeu nu forteaza pe nimeni la nimic. E vorba de faptul ca cel din rai iubeste pe cel din iad chiar daca acesta nu vrea. Iubirea in sine nu deranjeaza niciodata daca este curata. Semenilor trebuie sa le respectam alegerile dar nu trebuie ca aceste alegeri sa ne schimbe pe noi. Deci nu este contradictie.

iata un exemplu. Doua surori, una foarte credincioasa si una care a devenit atee. Cea atee respinge pe cea credincioasa pentru ca o vede iubitoare de Dumnezeu si se indeparteaza. cea iubitoare de Dumnezeu fiind iubitoare si de oameni, o iubeste in continuare pe sora ei atee. Insa trebuie sa o iubeasca in asa fel incat sa nu o deranjeze cu nimic in decizia sa. De aici apar neintelegerile intre oameni. Ca oamenii devin insistenti si doresc cu tot dinadinsul sa schimbe pe celalalt si mai intotdeauna rezultatul este altul. In loc sa indrepte mai rau indeparteaza si nu inteleg cum si de ce. si spun iata contradictia.

Iubeste, fa faptele iubirii fara sa astepti nimic in schimb si fi pregatit si la suferinte din cauza aceasta. exemplu nedorinta celuilalt de iubire si in consecinta respingerea. Chiar si asa, respins, iubeste, fa faptele iubirii in tacere .

Imi amintesc aici o pilda tare frumoasa povestita chiar in cartea Pelerinul rus, din cate imi amintesc. Cu acea familie bogata care primea orice pelerin , ii hranea , ii caza si care infiintase un fel de azil. Si acolo a venit un om care era betiv si a fost primit, ingrijit, i s-a oferit mancare si ajutor fara insa a i se impune ceva legat de viciul sau. Si treptat acel om vazand iubirea cu care era inconjurat, si neprimind reprosuri s-a indreptat si l-a cunoscut pe Dumnezeu.