Ati fi dispusi sa postiti continuu pentru Impartasirea de fiecare data?

În prealabil postat de sophia

@antoniap - nu contesc ceea ce ti-au spus preotii. Dar ceva lipseste. Postul alimentar nu este suficient. Si intreb din nou ce cer acesti preoti atunci celor casatoriti? Sau sunt preoti de manastire?

Asa e. Postul e post cu tot tacamul: fapte, vorbe, ganduri, relatii conjugale. Daca citim canonul Sfintei Impartasanii, vedem ca nu se cuvine sa bagatelizam aceasta taina. Unul dintre cei trei duhovnici era preot de mananstire, ceilalti - mireni, dar cu mult respect pentru canoane. Ei tin in maini trupul si sangele Domnului si e firesc sa ne faca sa constientizam si noi acest lucru.

Trebuie sa facem diferenta dintre o prajitura si Sfanta Impartasanie. Sfanta Impartasanie e ceva tainic, e ceva in fata careia trebuie sa ne socotim mereu nevrednici. Mai mult, e Cineva, nu e ceva. Trebuie sa alocam timp in primul rand pentru cercetarea atenta a faptelor, a vorbelor si a gandurilor, pocainta sincera, pentru randuiala Sfintei Impartasnii (rugaciunile ce trebuie citite inainte si dupa). E importanta atitudinea noastra inainte si dupa Sfanta Impartasanie.

Cei casatoriti se impartasesc mai rar, dar e bine sa nu treaca 40 de zile de la o impartasanie la alta. Asta tot de la duhovnicii mei o stiu. Daca amandoi sotii sunt crestini, atunci se pot intelege.

Nu e importanta cantitatea de Sfanta Impartasanie, ci calitatea vietii noastre duhovnicesti. Din pacate, aici ma impotmolesc si eu. O discutie cu preotul pe aceasta tema e necesara. Optam pentru un duhovnic mai exigent sau mai indulgent in functie de ravna noastra pentru mantuire.

E important ca, indiferent cat de des ne impartasim, sa nu avem impresia ca ne-am facut tema, pentru a ne proteja de mandrie, dusmanul cel mai aprig al mantuirii.

[anita]

În prealabil postat de antoniap

Trebuie sa facem diferenta dintre o prajitura si Sfanta Impartasanie. Sfanta Impartasanie e ceva tainic, e ceva in fata careia trebuie sa ne socotim mereu nevrednici. Mai mult, e Cineva, nu e ceva. Trebuie sa alocam timp in primul rand pentru cercetarea atenta a faptelor, a vorbelor si a gandurilor, pocainta sincera, pentru randuiala Sfintei Impartasnii (rugaciunile ce trebuie citite inainte si dupa). E importanta atitudinea noastra inainte si dupa Sfanta Impartasanie.

Cei casatoriti se impartasesc mai rar, dar e bine sa nu treaca 40 de zile de la o impartasanie la alta. Asta tot de la duhovnicii mei o stiu. Daca amandoi sotii sunt crestini, atunci se pot intelege.

Nu e importanta cantitatea de Sfanta Impartasanie, ci calitatea vietii noastre duhovnicesti. Din pacate, aici ma impotmolesc si eu. O discutie cu preotul pe aceasta tema e necesara. Optam pentru un duhovnic mai exigent sau mai indulgent in functie de ravna noastra pentru mantuire.

E important ca, indiferent cat de des ne impartasim, sa nu avem impresia ca ne-am facut tema, pentru a ne proteja de mandrie, dusmanul cel mai aprig al mantuirii.

Asa este ,pt ca nu e o prajitura ci ceva special , ca sa nu se banalizeze aceasta taina in sufletul nostru ,preotii ,marea majoritate , recomanda Impartasanie la 40 zile ,o luna.

[AlinB]

În prealabil postat de anita

Asa este ,pt ca nu e o prajitura ci ceva special , ca sa nu se banalizeze aceasta taina in sufletul nostru ,preotii ,marea majoritate , recomanda Impartasanie la 40 zile ,o luna.

Adica vrei sa spui: pentru ca majoritatea o percept fiind "o prajitura", un ritual, fara ecouri duhovnicesti deosebite, trebuie sa fie administrata mai rar.

[anita]

În prealabil postat de AlinB

Adica vrei sa spui: pentru ca majoritatea o percept fiind "o prajitura", un ritual, fara ecouri duhovnicesti deosebite, trebuie sa fie administrata mai rar.

Vad ca ai inteles adliteram ceea ce am scris.
Nu pentru ca o percep asa ,ci pentru a nu ajunge ,din cauza frecventei prea mari sa o perceapa ca pe ceva bun ,dar obisnuit ,lumesc

[AlinB]

În prealabil postat de anita

Vad ca ai inteles adliteram ceea ce am scris.
Nu pentru ca o percep asa ,ci pentru a nu ajunge ,din cauza frecventei prea mari sa o perceapa ca pe ceva bun ,dar obisnuit ,lumesc

Pai asta e doar daca au deja o perceptie lumeasca asupra acestui lucru.
In momentul in care apare perceptia duhovniceasca, lucrurile se schimba, nu au cum sa decada.

[anita]

În prealabil postat de AlinB

Pai asta e doar daca au deja o perceptie lumeasca asupra acestui lucru.
In momentul in care apare perceptia duhovniceasca, lucrurile se schimba, nu au cum sa decada.

O perceptie duhovniceasca au mai multi ,dar viata in "lume" cu ispitele care sunt ne poate schimba perceptia asupra acestui eveniment ,adica sa gandim ca ar fi ceva obisnuit .Asta in situatia cand ne impartasim des.
Ma gandeam ca intervine oarecum rutina ,stiu ca saptamanal trebuie sa fac acest lucru.
Poate sunt persoane ,asa cum spune Antonia care sunt permanent cu gandul la Dumnezeu si in acest caz nu cred ca ar fi o problema ,se pot impartasi saptamanal.

[AlinB]

În prealabil postat de anita

O perceptie duhovniceasca au mai multi ,dar viata in "lume" cu ispitele care sunt ne poate schimba perceptia asupra acestui eveniment ,adica sa gandim ca ar fi ceva obisnuit .Asta in situatia cand ne impartasim des.

Aiurea.
Perceptia duhovniceasca nu e ca marca preferata de ciocolata care consumata in exces produce saturatie.
La un om care se hraneste duhovniceste, apetitul se deschide spre tot mai mult.

Bagatelizarea se produce exclusiv din cauza pacatului.

Ma gandeam ca intervine oarecum rutina ,stiu ca saptamanal trebuie sa fac acest lucru.

Daca e un gest cvasi-formal, da.

Poate sunt persoane ,asa cum spune Antonia care sunt permanent cu gandul la Dumnezeu si in acest caz nu cred ca ar fi o problema ,se pot impartasi saptamanal.

Pai nu toti ar trebui sa fim asa?

În prealabil postat de anita

Asa este ,pt ca nu e o prajitura ci ceva special , ca sa nu se banalizeze aceasta taina in sufletul nostru ,preotii ,marea majoritate , recomanda Impartasanie la 40 zile ,o luna.

Da, cam asa este. Sigur, mai exista vaduve evlavioase sau persoane mai ravnitoare pe care preotii le impartasesc mai des.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de antoniap

Nu e importanta cantitatea de Sfanta Impartasanie, ci calitatea vietii noastre duhovnicesti.

Păi, cum să vă spun... calitatea vieţii duhovniceşti depinde, chiar esenţial, tocmai de Sfânta Împărtăşanie.
Creştinul nu primeşte Trupul şi Sângele Domnului doar aşa, ca un premiu. Nu ca recompensă pentru merite, ci ca medicament suprem pentru întărire întru sfinţenie. Tocmai pentru a căpăta puteri noi ca să ducă lupta duhovnicească mai departe.

Cunoaşteţi alt motiv pentru care creştinii se împărtăşesc cu Hristos?

În prealabil postat de cezar_ioan

Păi, cum să vă spun... calitatea vieţii duhovniceşti depinde, chiar esenţial, tocmai de Sfânta Împărtăşanie.

Sfanta Maria Egipteanca nu a gandit asa. Acolo in pustie a luptat cu gandurile si cu patimile ei, a plans cu adevarat pentru pacate, iar inainte de trecerea la cele vesnice s-a si impartasit. Parintele Cleopa spune ca exista mai multe feluri de impartasanie.

http://carteromaneasca.wordpress.com...-impartasanie/

În prealabil postat de cezar_ioan

Creştinul nu primeşte Trupul şi Sângele Domnului doar aşa, ca un premiu. Nu ca recompensă pentru merite, ci ca medicament suprem pentru întărire întru sfinţenie. Tocmai pentru a căpăta puteri noi ca să ducă lupta duhovnicească mai departe.

Stii povestea cu particpantii la cina. Pentru a ne impartasi, preotul se pune garant ca avem haine de nunta. Daca nu poate face asta, mai asteapta pana se mai curata, pana ne facem altele noi. Responsabilitatea in administrarea Tainelor e mare.

În prealabil postat de cezar_ioan

Cunoaşteţi alt motiv pentru care creştinii se împărtăşesc cu Hristos?

Ne impartasim ca sa fim vii in Hristos, iar Hristos sa fie viu in noi. Aici e o problema extrem de delicata. Cum Il mentin pe Hristos viu in mine dupa Sfanta Impartasanie? Cum raman eu vie in fata lui Hristos. Daca voi constientiza pe Cine am primit, am sanse. In schimb, daca ma voi mandri ca eu m-am impartasit si altii nu, atunci sa vezi ispite!

Dupa Sfanta Impartasanie se continua pocainta. Cadem, ne ridicam, o luam de la capat. Vede Dumnezeu ca suntem vai de capul nostru si ne ajuta, daca ne smerim. Daca nu, ne smereste el. Dumnezeu sa ne ajute sa ne mantuim.