In Bazilica Invierii, în partea nordică a Golgotei, se află „Altarul butucilor". Sub o masă de piatră sprijinită pe stâlpi, se poate vedea o placă veche în care sunt scobite două orificii. Conform tradiţiei, în aceste orificii au fost imobilizate picioarele Mântuitorului în noaptea detenţiei de la Pretoriu (Fortăreaţa Antonia). Metoda era cunoscută, în vechime, şi sub numele de „prinderea în butuci". Această placă a butucilor a fost adusă de creştini în măreaţa biserică a Sfântului Mormânt. Pe peretele din faţă a acestui sanctuar este fixată icoana care-L reprezintă pe Hristos stând în picioare, legat în butuci, purtând pe cap o coroană de spini.

In spatele acestui Altar al butucilor, se coboară într-o cameră mai joasă numită închisoarea lui Hristos, o capelă mică, în care a fost închis Domnul şi păzit de ostaşi înainte de răstignirea Sa. Acest loc din partea nordică a Grădinii lui Iosif din Arimateea, care fusese un vechi mormânt evreiesc, este menţionat, în anul 940, de către monahul Epifanie. Spaţiul acesta se numeşte şi Paraclisul Preasfintei îndurerate sau Paraclisul Leşinului Maicii Sfinte. După tradiţie, se crede că aici a leşinat de durere Preasfânta Mamă a lui Iisus când privea la chinurile Fiului ei condus spre Golgota şi, apoi, răstignit între tâlhari. Momentul trist este reflectat într-o icoană frumoasă, de mare valoare artistică, aflată în nişa din mijloc a Paraclisului. în ea este înfăţişată, aşadar, Maica Domnului plângând şi femeile încercând zadarnic să o mângâie.

Firida din dreapta a acestui sanctuar adăpostea, până nu demult, o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului îndurerate, pictată cu ochii întredeschişi. Icoana aceasta a plâns şi a vorbit păgânilor, atunci când ei o tăiau cu sabia. De la Părinţii Sfântului Mormânt aflăm că păgânii care profanau Bazilica, ajungând în locul acesta au sfârtecat pânza icoanei miraculoase. In momentul în care au ajuns cu tăietura săbiei la gâtul Preacuratei, s-a auzit din icoană un glas zicând: „Vă ajunge vouă, păgânilor!", înmărmuriţi de frică, aceştia au fugit cu toţii din locaşul sfânt şi astfel s-a oprit profanarea şi jefuirea lui. Se povesteşte că mulţi creştini care s-au rugat cu evlavie în faţa icoanei au primit sănătate, mângâiere şi ajutor.

Această icoană, privită cu atenţie, parcă este vie, iar chipul radios al Stăpânei cereşti te fascinează. Eu însumi obişnuiam să poposesc adeseori înaintea ei şi, apoi, să fiu stăpânit de emoţii sfinte şi de admiraţie pentru „cea plină de har şi binecuvântată între femei" (cf. Lc. 1, 28). Şi minune mare! Cei ce o privesc cu iubire flască şi încredere pot sesiza uneori mişcările blânde ale pleoapelor Maicii Domnului care clipeşte, pot observa că ea deschide ochii mari şi te priveşte cu multă duioşie şi cu afecţiune cuce
ritoare. Ba chiar e posibil să constaţi, fără drept de tăgadă, că privirea Măicuţei Sfinte e atât de dulce şi de vie încât să i se mişte, la un moment dat, pupila ochiului drept. Mulţi pelerini pot mărturisi astăzi că au văzut-o pe Maica îndurerată închizând şi deschizând ochii ei sau chiar plângând.

Preacurata Fecioară Maria a fost şi este ca o floare gingaşă şi graţioasă, care, în chip minunat, îşi păstrează frumuseţea şi parfumul ei. Preasfânta este ca un cristal bine lustruit, care, nicicând, nu se întunecă, nici nu se pătează cât de puţin. Ea este ca un izvor pururea limpede şi pururea viu, care ne oferă apă curăţitoare şi tămăduitoare. Maica Domnului a fost cu totul deosebită nu numai atunci când a primit de la Dumnezeu haruri şi binecuvântări cu totul speciale, ci, mai ales, în amărăciunile şi în suferinţele prin care a trecut. Golgota a făcut din ea, din această Mamă preaiubitoare, cea mai mâhnită dintre femei şi cea mai îndurerată dintre mame, fiind totdeauna gata să vină în ajutorul celor copleşiţi de multe dureri şi celor ameninţaţi de pericole grave.

Stăpâna cerească stă alături de Biserică, fiica ei dragă, care, în acest timp, suferă purtând crucea sa grea şi urcând sângeroasa Golgotă a pătimirii sale şi a cruntei sale jertfiri. Astăzi, Biserica este asemănătoare Fiului ei Iisus, în părăsire, renegare şi trădare, este asemenea Lui, în desconsiderare, condamnare şi răstignire. De asemenea, Maica Domnului plânge de mila acestei omeniri bolnave şi devenită sclavă duhurilor răului. După două mii de ani de la mântuirea ei şi de la prima vestire a Evangheliei mântuirii, această lume a redevenit păgână. Necredinţa şi nelegiuirea o acoperă, păcatele o rănesc şi o înveninează, orgoliul o domină, imoralitatea o acaparează, iar egoismul şi ura o încătuşează. Iată de ce Maica Domnului are inima pătrunsă de sabia durerii pentru biata omenire, stăpânită de puterile diavoleşti. Este ceasul marii dureri a Mamei cereşti pentru noi toţi, fiii ei, care suferim. De aceea, din slava Raiului şi din multe icoane ale sale, ne priveşte cu multă compasiune şi cu ochi înlăcrimaţi.

+ IRINEU
Arhiepiscop al Alba Iuliei

Fragment din cartea "Fascinantele Locuri Sfinte şi mesajul lor edificator. Uimire. Elogiu. Contemplaţie", Editura Reintregirea

Cumpara cartea "Fascinantele Locuri Sfinte şi mesajul lor edificator. Uimire. Elogiu. Contemplaţie"




 

• Biserici cu icoane Facatoare de Minuni din Romania
  Publicat in : Pelerinaje
• Icoane facatoare de minuni din Sfantul Munte
  Publicat in : Religie
• Misionar cu camera foto
  Publicat in : Interviuri
• Icoana Maicii Domnului Kasperova
  Publicat in : Icoane facatoare de minuni
• Icoana Maicii Domnului Bucuria tuturor celor necajiti
  Publicat in : Icoane facatoare de minuni

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: