Slujba de înmormântare presupune unele momente dificile. Avem nevoie de multă credinţă şi convingere pentru a putea începe slujba cu aceste cuvinte: „Binecuvântat este Dumnezeul nostru." Ne aflăm în faţa unei încercări decisive pentru credinţa noastră. Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat! (Iov 1, 21), a spus Iov.
Dar nu este lucru uşor a grăi aşa, atunci când inimile noastre sunt sfâşiate la vederea fiinţei dragi ce zace neînsufleţită înaintea ochilor noştri.
Se înlănţuie apoi rugăciuni pline de credinţă şi de sentimente adevărate, rugăciuni care vorbesc despre fragilitatea omului - rugăciunile de credinţă însoţesc turie de iubire.
Căci toate rugăciunile pentru cel adormit confirmă înaintea lui Dumnezeu că el nu a trăit în zadar. Oricare ar fi fost păcatele sau slăbiciunile lui, el lasă în urmă o amintire plină de afecţiune: tot restul se preface în ţărână, doar dragostea supravieţuieşte tuturor. Credinţa va trece, nădejdea va trece - credinţa va deveni vedere şi nădejdea împlinire. Doar dragostea nu va trece niciodată!
Iată de ce, atunci când stăm şi ne rugăm la căpătâiul unui mort, în realitate noi spunem: „Doamne, această persoană nu a trăit degeaba. Ea a lăsat în urma ei pe pământ un exemplu şi multă iubire; exemplul îl vom urma, iubirea nu va muri niciodată." Mărturisind înaintea lui Dumnezeu iubirea noastră nepieritoare pentru cel adormit, îi afirmăm fiinţa nu numai în timp, ci şi în eternitate. Prin însăşi viaţa noastră vom putea să contribuim la răscumpărarea şi la proslăvirea sa. Putem trăi integrând în noi înşine tot ceea ce a fost remarcabil, nobil sau banal în existenţa sa, aşa încât, atunci când va veni şi pentru noi ceasul să ne prezentăm laolaltă cu întreaga omenire înaintea lui Dumnezeu, sa oferi Domnului toată recolta adunată mulţumită exemplului şi vieţii acestei persoane. Iubirea noastră nepieritoare a determinat încolţirea şi rodirea acestei recolte şi atunci vom putea spune Domnului: „Primeşte toate acestea de la mine, ele îi aparţin lui (sau ei); eu sunt doar ogorul, el (sau ea) - semănătorul! Exemplul său, cuvântul său, personalitatea lui, acestea au fost sămânţa aruncată pe pământ, deci rodul îi aparţine."
Putem avea inima zdrobită şi totuşi să proclamăm cuvinte de credinţă: „Binecuvântat este Dumnezeul nostru..." Troparul învierii: „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le", acest tropar capătă accente tragice atunci când înaintea noastră se odihneşte trupul neînsufleţit al unei fiinţe dragi.
Dar glasul Bisericii rosteşte cuvinte de sprijin şi mângâiere: Fericită este calea pe care mergi astăzi, o, suflete, căci un loc de odihnă ţi s-a pregătit! (cf. Psalmi 114, 7); Viu va fi sufletul meu şi el Te va slăvi in veci, Doamne! (cf. Psalmi 118, 175).
Pe de-o parte sunt toată durerea (pe şi tristeţea (pe care o aflăm exprimată astfel, în numele celui răposat, într-unul din troparele Canonului pentru muribunzi, pentru sufletul care întâmpină greutăţi în a se desprinde de trup: „Cât de dureros e să ne despărţim - spune sufletul. Plângeţi, plângeţi, tânguiţi-vă, eu acum mă despart de voi").
Pe de altă parte, există o certitudine de neclintit, anume că moartea, care pentru noi reprezintă o pierdere şi o despărţire, este de fapt o naştere întru veşnicie, un început, şi nu un sfârşit; că în moarte este o măreţie, o întâlnire sfântă între Dumnezeu şi sufletul viu, care nu-şi poate găsi împlinirea decât în Dumnezeu. Când stăm cu lumânările aprinse la slujbă, proclamăm cu adevărat credinţa noastră în înviere, dar mărturisim de asemenea înaintea lui Dumnezeu că această persoană a adus cu sine lumină în lume. Fie ca lumina ta astfel să strălucească înaintea oamenilor, încât văzând faptele tale bune, ei să-L slăvească pe Tatăl tău Care este în ceruri! (Mt. 5, 16)
Mitropolitul Antonie
Viata, boala, moartea; Editura Sophia
Cumpara cartea "Viata, boala, moartea"
-
Inmormantarea episcopilor sezand pe scaun
Publicat in : Slujbe si randuieli -
Inmormantarea amana Nunta ?
Publicat in : Viata liturgica -
Inmormantarea, forma de pastrare a identitatii noastre crestine
Publicat in : Viata liturgica -
Inmormantarea Domnului
Publicat in : Patimile lui Hristos -
Inmormantarea IPS Bartolomeu Anania, o transfuzie de lumina
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.