
CU PARINTELE SAVATIE DESPRE CINSTEA CUVENITA EPISCOPILOR
Parinte Savatie, azi se vorbeste mult despre „alinierea" Bisericii la mersul lumii, la cerintele societatii moderne. Aceasta include, pe langa altele, mai intai de toate recunoasterea autenticitatii tuturor credintelor, si chiar intrarea in comuniune de rugaciune cu reprezentatii acestora. In acest sens, s-au facut miscari considerabile din partea anumitor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe, ceea ce sfideaza prevederile canonice si dogmatice lasate de Sfintii Parinti. In aceste conditii, multi credinciosi se smintesc, isi pierd orice incredere in ierarhi si ajung chiar sa-i nesocoteasca. Ce atitudine trebuie sa avem fata de ierarhii Bisericii noastre?
Ne uitam la David care, fiind deja imparat peste Israel, era prigonit de Saul.

Asa vad eu ca a mers Biserica si acesta cred ca este duhul smereniei si al pacii, mai ales la vremea noastra, cand toate sunt asa de incurcate. Sa nu facem sminteli si sa nu indemnam la razvratire, ca si asa sunt razvratiti. (.)
Sa biruim raul cu binele - iaca pacea lui Hristos. Hristos a tacut. Cine era mai sfant, mai curat? Cine era arhiereu adevarat? Si vine un arhiereu din legea cea veche, lucrul mainilor Lui, si-L loveste peste obraz! Cum zice la un tropar: „Mana cea de lut, pe care Tu ai zidit-o. Te loveste azi peste obraz". Si Dumnezeul a toate - tace. Arhiereul cel adevarat! Oare noi nu vom tacea? Sa nu incercam sa fim mai sfinti decat Sfantul Sfintilor, ca noi de la Dansul am luat sfintenie, nu de la noi. Altminteri o sa pierdem Biserica. (.)
Deci credeti ca este mai bine sa inchidem ochii la faptele unor arhierei si sa tacem, de frica de a nu sminti?
Sa ne temem de sminteli. A judeca pe ierarhi in fata poporului este cea mai mare sminteala. Asa au aparut sectele. De unde credeti ca s-au pornit protestantii si toata nebuneala? S-au judecat cu mai-marii lor, „ca nu mai sunt chiar asa sfinti preotii astia, ce noi nu suntem sfinti? Hai sa facem noi Biserica noastra!". Si au facut-o! Desi aparent ramanem in Biserica, noi tot ne dezbinam. Azi vezi ca se aduna crestinii si vorbesc: „Pai, cutare arhiereu ii asa, stiu eu ca asta-i mason!". Nu mai spune tu asa fel de lucruri, iti dai seama ce vorbesti? Daca el sta acolo la Prestol, slujeste Sfanta Liturghie, cum poti spune astfel, nu te temi de Dumnezeu? „Asta-i mason, stiu eu ce har are, ce asta-i arhiereu, daca eu stiu ca a facut asa si asa?". In Rusia este aceeasi situatie. Trebuie sa ne temem de asta, pentru ca stiti cum se numeste? Cuvant desert. Hristos a spus: „Pentru orice cuvant desert veti da raspuns". Cuvantul desert este cel care nu are acoperire, pe care tu nu esti sigur. (.)
Parintii au anatemizat multe din ideile si actiunile pe care anumiti episcopi de azi le incurajeaza. Oare nu trebuie sa ii socotim lepadati pe cei ce fac aceste lucruri?
Si Sf. Gherasim al Iordanului a dat in arianism o perioada, pentru ca era simplu. A avut ispita asta si tatal lui Grigorie Teologul, era episcop si tot a cazut in arianism. Si a trebuit sa vina Grigorie sa-l lamureasca. Iaca, a avut oleaca de vreme de ispita. La unii este mai scurta vremea, la altii - mai lunga. Cum se intampla la inceput, cand inca nu erau dogmele lamurite? Daca era vreun arhiereu care nu invata cum trebuie, atunci scria o epistola, se adunau mai multi si-i spuneau: „Frate, tu nu zici bine de Maica Domnului. De unde ai luat?" Si raspunsul lui: „Uite, scrie in Scriptura acolo.". „Scrie acolo, dar fi bun ?i vino pana la noi.
Uita-te ce mai scrie in Scriptura". Eu am citit in Faptele sinoadelor ecumenice - in romana nu sunt traduse, dar eu le-am citit in ruseste - niste scrisori, schimb de scrisori intre episcopii eretici si cei ortodocsi.
Mai intai il lamureau, pe urma ii ziceau: „Frate, noi ti-am spus, dar sa stii, daca mai spui asa, noi nu vrem sa avem legatura cu tine". Asa se adunau toti si dadeau anatema. Dar noi ce facem? Ne barfim unii pe altii. Odata stateam de vorba cu parintele Rafail despre aceasta, si el a zis: „Sfintii Parinti, cand numeau pe cineva eretic, o faceau in Duhul Sfant, adica vedeau cu duhul ca este eretic, dar noi o facem dupa mintea noastra. Dupa cartile citite, din rautate. De aceea ei zideau, dar noi ucidem".
Noi ii lepadam de la inima noastra, dar inca nu-i vremea. Si sfintii au cazut in erezii.
Unii pentru simplitate, altii pentru ratacire, dar s-au intors, pentru ca Dumnezeu este puternic. Toate se fac cu sfat, cu dragoste. Sa nu-i lasam in ispita. Da, exista erezie, sa ma iertati, dar omul, cand spune ceva, nu poti sa-l declari indata eretic. Daca as merge in biserica si i-as lua la bani marunti pe fiecare, iertati-ma, dar noua din zece sunt eretici. Nu numai dintre oamenii simpli, dar si dintre clerici, pentru ca dogmele noastre sunt cheaguri ale vietii duhovnicesti, intelegeti? Sunt materializari ale Duhului. Si, pentru ca sa traiesti dogmele asa cum sunt ele, trebuie sa fii pe inaltimea parintilor care le-au formulat, pe inaltimea Duhului care a insuflat dogmele. Noi suntem niste puturosi si ne pare ca marturisim drept credinta. (.) Pocainta nu avem, smerenie nu avem, cu dragostea nici nu intelegem despre ce-i vorba. In schimb la teologie ne invartim prin Treime, Biserica si ni se pare ca toate le stim. Ne ratacim!
Ne osandim?
Da, ne osandim, pentru ca vorbim lucruri care nu sunt placute lui Dumnezeu. Lui Dumnezeu nu-i place sa ne suim mai sus decat suntem. Eu cred ca dracii au facut scolile de teologie: „Hai si-om grai despre Dumnezeu!". Noi am golit de orice inteles si sfintenie teologia si am facut-o filosofic (.)
Nu trebuie sa ne simtim datori sa aparam Biserica?
Nu aperi nici o Biserica, tu-ti pierzi numai rugaciunea. „Nu cumva altora propovaduind, eu insumi sa ma fac netrebnic", spune Apostolul. (.) Gasim la Sf. Isaac Sirul cu¬vantul acesta: „Mai mare este sa stai in chilia ta si sa te rogi decat sa convertesti noroade la Hristos". Toti Parintii ne invata sa nu ne amestecam in treburile lumii, iar Sf. Ioan Cassian spune ca monahul trebuie sa fuga de femei si de episcopi. Pe episcop, calugarul trebuie sa-l vada numai pe calendar.
Atunci cine, daca nu calugarii, sa pastreze bunul mers in Biserica?
Sf. Antonie cel Mare spune ca noi, calugarii, vom fi judecati dupa fagaduintele monahale, pentru nimic altceva nu vom da raspuns. Oamenii, dar mai bine zis ingerii, vor sa vada de la noi rugaciune, ascultare, curatie, pentru care noi am dat fagaduinte. Dar noi ii lamurim cat de bine stim sa invartim cuvintele. Asta stiu sa o faca oratorii si jurnalistii, dar in fata ingerilor trebuie sa aratam meseria noastra, pentru ca am facut legamant: ascultare, curatie, saracie. Cum spunea Sf. Antonie: „Cand te apuci de un lucru, trebuie sa stii de la inceput ce trebuie sa faci: sapa, topor sau sabie. Si asa o infierbanta si asa o bate, ca sa iasa ceea ce voiesti". Asa si noi, trebuie sa stim ce vrem: sa fim calugari, sa dobandim virtuti calugaresti, ori sa indreptam Biserica, ori sa fim iscusiti la vorbe si in directia asta sa ne indreptam. (.) Toate sa le cercetam, dar sa facem intai ceea ce suntem datori fiecare. noroade la Hristos". Toti Parintii ne invata sa nu ne amestecam in treburile lumii, iar Sf. Ioan Cassian spune ca monahul trebuie sa fuga de femei si de episcopi. Pe episcop, calugarul trebuie sa-l vada numai pe calendar.
Savatie (Stefan) Bastovoi
Revista Glasul monahilor, editata de Manastirea "Sfintii Arhangheli"
de la Petru-Voda (Jud. Neamt)
.
-
Sfanta Nina; Sfintii Parinti ucisi in Sinai si Rait; Odovania Praznicului Botezului Domnului
Publicat in : Calendar ortodox -
Ce au in comun Sfintii Parinti si reclamele ?
Publicat in : Editoriale -
Sfintii Parinti de la Sinodul al II-lea Ecumenic
Publicat in : Vietile sfintilor -
Sfintii Parinti despre starea din rai si iad, dupa judecata universala
Publicat in : Viata vesnica -
Sfintii Parinti - Despre Trup
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.