Cantarea znamenny (numita znamenny, de la cuvantul slav “znamia”, sau “semn”, facand referire la neumele sau semnele muzicale utilizate in notarea cantarii) reprezinta faza preliminara a cantarii bisericesti traditionale de factura slava. Ca sistem muzical a derivat din muzica bizantina. Cantarea znamenny a reprezentat totodata principalul gen muzical al Bisericii Ortodoxe Ruse de la increstinarea poporului rus pana spre sfarsitul secolului al VII-lea.
Muzica bisericeasca in Rusia
Evenimentul increstinarii rusilor este binecunoscut. Vladimir I dorea o singura religie pentru a uni poporul sau. Potrivit Cronicii lui Nestor au fost trimise delegatii pentru a lua contact cu religiile din diferite regiuni. Delegatia care s-a intors din Bizant a avut cele mai convingatoare marturii. In 1988 Vladimir I a declarat tara sa crestina. Crestinismul rasaritean a patruns in Rusia impreuna cu toate aspectele artei bizantine: arhitectura bisericilor, muzica, pictura icoanelor etc. Toate acestea vor capata insa in scurt timp un specific rusesc.
Rusia a preluat calendarul din Bizant ca de altfel si cartile liturgice. Prin traducerea slujbelor s-a pastrat sistemul octoihului dar s-a pierdut structura textului original grecesc, scris ritmat.
Muzicologii impart evolutia cantarii znamenny in: pre-mongola ( din 988 pana la mijlocul sec XIII, perioada mongola ( sec XIII – sec XV), si perioada tarzie ( sec. XV-secXVII).
Prima perioada este caracterizata de indepartarea sa de cantarea bizantina. Exista multe manuscrise din aceasta perioada ce contin muzica znamenny. Notatia din aceasta perioada este astazi indescifrabila.
Perioada mongola este caracterizata de lipsa izvoarelor in ceea ce priveste cantarea. Invaziile mongole au facut sa nu ni se pastreze niciun manuscris din aceasta etapa. Oricum, reprezinta este o perioada de tranzitie in ceea ce priveste notatia muzicala, deoarece notatia din perioada imediat urmatoare este in prezent descifrabila.
Ultima perioada este cea de inflorire a cantarii, gratie sistemului de notatie folosit.
Cantarea Znamenny - Caracteristici
Cantarea znamenny a pastrat de la muzica bizantina caracterul modal, fiind compusa potrivit celor opt glasuri. Astfel, fiecare saptamana are cantarile sale speciale si propriul glas bisericesc. Primei saptamani dupa Pasti ii corespunde glasul intai, celei de-a doua saptamani - glasul al II lea si asa mai departe. Un ciclu in care sunt cantate toate glasurile cuprinde opt saptamani.
Zilele de sarbatoare, de asemenea, trimit la sistemul octoihului. In zilele de praznic anumite glasuri pot fi folosite, facand astfel diferenta intre sarbatori si zilele de rand, cand numai glasul de rand se foloseste.
Cantarea rusa este compusa folosind parametrii straini sistemului muzical apusean. In afara faptului ca aceasta cantare este diatonica (continand tonuri si semitonuri), asemanarile cu muzica apuseana se sfarsesc aici. Textul este foarte important pentru compunerea unei astfel de cantari. Astfel, textul dicteaza forma melodiei. Nu se repeta cuvintele avandu-se in vedere pastrarea integritatii fiecarui cuvant din text. Notele sunt limitate la doua pana la maxim patru pe o silaba. Din punct de vedere al tonalitatii cantarea znamenny pastreaza un sistem de opt glasuri derivate din ehurile bizantine. Acest sistem este probabil de origine araba si grupeaza melodiile nu atat dupa o anumita scara cat dupa structuri melodice pe care anumite grupuri de cantari le au in comun. Aceste structuri melodice sunt numite popefki sau kokizi. Un compozitor trebuie sa memoreze toate aceste structuri (peste patru sute pentru cele opt glasuri) .
Notatia a suportat de-a lungul veacurilor numeroase imbunatatiri. Cea mai semnificativa a avut loc la mijlocul sec. al XVII-lea cand Ivan Shaidur din Novgorod (Shaidurov), a inventat un sistem auxiliar constand in litere rosii scrise de-a lungul notatiei deasupra textului. Fiecare din litere corespunde unei anumite note din scara astfel incat interpretul poate executa melodia cu o mai mare precizie.
Chiar daca acest gen muzical a intrat intr-un con de umbra, singurii care au pastrat-o pana in prezent sunt vechi-credinciosii (rascolnicii). Dupa schisma din Biserica Ortodoxa Rusa, la sfarsitul sec al XVII-lea, comitetul condus de catre A. Mezenetes a cules melodiile znamenny dintr-un an liturgic, trecandu-le apoi in sistem liniar (kievean) si publicat in timpul domniei Ecaterinei a II-a, in 1777. Multumita acestor publicatii, vechile cantari au fost folosite in practica liturgica a Bisericii Ortodoxe Ruse, chiar daca in sens larg s-a pierdut cunoasterea notatiei vechi.
Influenta cantarii znamenny se face simtita in cantarea polifonica a Bisericii din Rusia in numeroase lucrari ale compozitorilor rusi.
Radu Alexandru
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.