"Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite” - se spune in Psalmul 50, versetul 9.

Inca din cele mai vechi timpuri este cunoscut efectul benefic (respectiv daunator) al sunetelor muzicale asupra omului. Cu adevarat, armonia reprezinta o reflectare a ordinii interioare a omului. Aceasta constituie o cale de impaciuire, de unire si concordanta. Armonia este acea stare de pace cu tine insuti, care apare atunci cand esti recunoscator Lui Dumnezeu pentru tot ceea ce ai. In antichitate se vorbea despre armonia sferelor, remarcandu-se o corespondenta intre intervalele muzicale si distantele dintre corpurile ceresti cunoscute atunci. Spatiul dintre Pamant si Luna, de pilda, era identificat de catre Pliniu cel Batran prin intervalul de ton dintr-o gama muzicala.

Efectul muzicii asupra vietii duhovnicesti a omului este dezbatut in mod caracteristic de catre Sfantul Vasile cel Mare in omilia sa adresata tinerilor, in care spune:  "Pentru a vorbi in general si mergand pana acolo unde este nevoie, puritatea sufletului cuprinde trei lucruri: dispretul placerilor trupesti, refuzul de a ne desfata ochii cu glumele fara sens ale bufonilor, sau cu trupuri care provoaca patimi si neacordarea de atentie cantecelor care smintesc mintea, intrucat patimile, rezultat al josniciei si umilintei, sunt cauzate de acest gen de muzica. Pe de alta parte, trebuie sa ne folosim de acea muzica ce este buna in sine si care duce la randul sau catre lucruri bune, si anume cea pe care David, Sfantul psalmist, se spune ca a folosit-o ca sa potoleasca nebunia regelui. De asemenea traditia spune ca atunci cand Pitagora a intalnit niste petrecareti beti, i-a poruncit cantaretului din flaut, care era sufletul petrecerii, sa schimbe tonalitatea si sa cante o arie dorica, cantec i-a dezmeticit pe toti intr-atat incat si-au aruncat cununile si au mers acasa rusinati. Altii, auzind sunetul flautului, s-au veselit precum Coribantes si Bacchantes. Intr-atat de mare este diferenta atunci cand alegem sa plecam urechea si sa ascultam muzica sanatoasa sau patimasa (Cuvant catre tineri despre folosirea cuviincioasa a literaturii grecesti).

Sfantul Vasile cel Mare aminteste episodul cuprins in "Cartea intai a Regilor” (Vechiul Testament), din care aflam ca Saul era adesea tulburat de un duh rau. Atunci slugile regelui i l-au adus pe David, fiul lui Iesei, care luand harpa i-a cantat lui Saul atat de frumos, incat duhul cel rau s-a departat de la el. Aceasta muzica, interpretata de David, linisteste pe om si il aduce la starea initiala care nu poate fi alta decat relatia sa cu Dumnezeu.

Putem afirma ca in fragmentul citat mai sus, Sfantul Vasile cel Mare arata importanta muzicii bisericesti, prezentand-o drept un mijloc prin care sufletul omului se poate curati si prin care poate primi tamaduire. Spectrul muzicii bisericesti este unul destul de larg, incepand cu "muzica toacei si a clopotelor" pana la acele cantari "fara de cuvinte", specifice muzicii psaltice.

Cu mult talc, parintele Arsenie Papacioc, intrebat fiind in aprilie 2005, care este melodia care-i place, a raspuns: " - Bataia clopotelor, caci ea cheama viii, plange mortii si imprastie viforele”. La auzul sunetelor de clopote orice om, credincios sau nu, are o clipa de tresarire sacra, tocmai fiindca acestea suna doar in momentele importante.

Konstantinos Yannitsiotis aminteste un cuvant primit de la Parintele Porfirie Cavsocalivitul cu privire la muzica: „Este bine sa asculti muzica. Mai presus de toate insa, se afla muzica bizantina, fiindca nu tulbura sufletul, ci-l uneste cu Dumnezeu si-l odihneste pe deplin. Daca insa vrei foarte tare, poti asculta si muzica profana, insa eu zic ca e mai bine sa asculti muzica ce nu are cuvinte”.

In ceea ce priveste valoarea sa psiho-educationala si tamaduitoare se bazeaza pe faptul ca orice glas al muzicii bizantine are un anumit etos si un efect asupra psihicului uman. Fiecare glas naste un anume sentiment in fiecare suflet, uneori preamarire, alteori melancolie, devotament, cateodata implorare iar alteori tanguire. In acest fel, omul poate comunica in mod sanatos cu Dumnezeu, deoarece rugaciunea nu este o conditie mecanica ci se exprima diferit. Aceasta varietate a sentimentelor este creata de muzica psalitca, aducand practic pacea in suflet, precum si curatirea acestuia.

Acest fapt arata ca rolul principal al muzicii bisericesti nu este acela estetic, de a impodobi slujbele divine, ci acela de mijloc in reinnoirea si restaurarea omului in Hristos.
Iar acest rol mijlocitor in relatia noastra cu Hristos il dobandeste muzica atunci cand este traita de catre noi ca rugaciune.

Universul muzical al zilelor noastre este unul extrem de ofertant. Ce trebuie sa stim este faptul ca nu trebuie sa alegem doar in functie de propriile "gusturi" in materie de muzica, ci mai ales cu discernamant. Atunci cand sta in puterea noastra, sa alegem acele genuri muzicale care nu ne vatama sufleteste, ci care ne zidesc. De asemenea, este gresit sa ascultam muzica bisericeasca doar pentru a ne delecta. Mai intai de toate, ea ne cheama la vederea propriilor pacate, la pocainta, ne inalta gandul si inima la Dumnezeu. Doar acestea pun inceput bun tamadurii noastre in Hristos.

Radu Alexandru

• Muzica psaltica - muzica bizantina
  Publicat in : Viata liturgica

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: