Cavalcada Sfintei Cruci este o binecunoscuta fresca aflata in Biserica Sfanta Cruce din Patrauti. Cunoscuta si sub numele "Cavalcada Sfantului Constantin” sau "Cavalcada Sfintilor Militari”, aceasta scena este unica in intreaga lume ortodoxa prin compozitia sa iconografica. Surprinzatoare prin dimensiune si tematica, scena Cavalcada Sfintei Cruci, infatiseaza o armata de sfinti militari ucisi in timpul persecutiilor anticrestine. Acestia sunt condusi de Arhanghelul Mihail si de Imparatul Constantin cel Mare intr-o hora cereasca a iubirii si rugaciunii in jurul Sfintei Cruci. Sfantul Stefan cel Mare chema sfintii in ajutorul armatei moldovene ce lupta pentru apararea identitatii crestine in fata turcilor.

Biserica Sfintei Cruci din Patrauti

In pofida dimensiunilor sale reduse, fiind cea mai mica dintre ctitoriile stefaniene, Biserica Sfanta Cruce din Patrauti se evidentiaza prin cateva caracteristici remarcabile, dintre care amintim: cea mai veche biserica pastrata dintre ctitoriile Sfantului Voievod Stefan cel Mare; cea mai veche biserica Monument UNESCO din Romania; cea mai veche biserica pastrata construita in stilul moldovenesc de arhitectura; locasul de cult cu cea mai veche pictura interioara si exterioara din Moldova.

In 1487, cand etapa marilor confruntari militare cu Imperiul Otoman se terminase, Stefan cel Mare a construit biserica de la Patrauti, cu hramul Cinstitei Cruci, hram despre care s-a crezut ca ar fi acelasi cu Inaltarea Sfintei Cruci. Biserica Sfanta Cruce din Patrauti a facut parte din ansamblul singurei manastiri de maici ctitorita de catre Sfantul Stefan cel Mare. Ea este situata in satul Patrauti, localitate aflata la 6 km de Suceava si cunoscuta in documente inca din anul 1330, de pe vremea lui Alexandru cel Bun.

Datorita formei originale de conservare, atat arhitectural cat si iconografic, Biserica Patrauti a devenit Monument UNESCO in anul 1993. Stilul moldovenesc al arhitecturii, stil ce apare in timpul domniei lui Stefan cel Mare, se caracterizeaza printr-o armonioasa si originala impletire a elementelor bizantine cu cele gotice, cu cele latine si cu elementele specific moldovenesti.

Stilul picturii este impregnat de umanismul bizantin, culoarea predominanta fiind un ocru auriu numit si "galben de Patrauti”. Luand in considerare inscriptiile in limba greaca de pe scenele din interiorul si exteriorul bisericii, cat si stilul artistului, s-a avansat ipoteza ca biserica a fost pictata imediat dupa ctitorire de o echipa de greci. Pictura exterioara a fost descoperita in anii 1980 cand s-a constatat ca biserica a fost pictata la exterior doar pe peretele de apus.

Ansamblul iconografic pastreaza scene inegalabile, printre care: tabloul votiv (in naos), judecata de apoi (pe exteriorul peretelui vestic) si Cavalcada Sfintei Cruci de pe peretele vestic al pronaosului, scena unica in intreaga arta de traditie bizantina.

Cavalcada Sfintei Cruci

Istoricul de arta Sorin Ulea descrie astfel scena Cavalcada Sfintei Cruci: "... pe peretele de vest al pronaosului bisericii din Patrauti e zugravita o vasta friza care ocupa intreaga latime a peretelui si-l infatiseaza pe imparatul Constantin calare pe un cal sarg, conducand o impozanta cavalcada de sfinti militari, in frunte cu Sfintii Gheorghe si Dimitrie. Imparatul e precedat de Arhanghelul Mihail, conducatorul ostilor ceresti, care deschide simbolic drumul, aratandu-i lui Constantin, cu mana intinsa, o cruce alba aparuta pe cer, in extrema dreapta a compozitiei, deasupra unui munte.”

Potrivit aceluiasi specialist  "este vorba, asadar, de transpunerea iconografica a faimoasei legende povestita de Eusebiu in Vita Constantini, dupa care Constantin, pornit la lupta pentru apararea Crestinatatii, ar fi vazut, in drumul sau spre Roma, deasupra soarelui in asfintit, o cruce luminoasa insotita de cuvintele: «Invinge prin aceasta) [...]. Zugravita chiar deasupra usii de iesire din biserica si ocupand intreaga latime a pronaosului, aceasta compozitie avea, in chipul cel mai evident, menirea sa ramana in ochii tuturor celor care ieseau din biserica, o imagine care sa se graveze in memorie; un exemplu care sa tina mereu treaza in constiinta lor ideea fundamentala a vremurilor are traiau: lupta impotriva cotropitorului otoman si increderea in victoria finala”.

Una dintre primele interpretari ale scenei ii apartine istoricului de arta francez Andre Grabar. Acesta a sesizat ca armata sfintilor reprezentata acolo este condusa de Arhanghelul Mihail, caruia ii urmeaza Sfantul Imparat Constantin, Sfintii Gheorghe si Dimitrie, apoi, in grup mai mare si mai dificil de identificat, Sfintii Theodori, probabil Sfantul Procopie, Sfantul Mercurie, Sfantul Nestor, Sfantul Artemie si Sfantul Eustratie. Undeva, in dreapta, indicand sensul de mers, se distinge o cruce pe fondul albastru al cerului. Potrivit lui Grabar, prezenta crucii ofera cheia ermineutica a intregii scene: plecarea imparatului Constantin la lupta care va aduce victoria credintei crestine.

Acesta a atras atentia ca imaginea nu apare in nici o erminie, ea trebuind sa aiba ratiuni speciale. El vede aceste ratiuni in lupta impotriva necredinciosilor a lui Stefan cel Mare - "Nou Constantin”, prezumtiv comandant de cruciada -, procesiunea sfintilor militari sub semnul Crucii avand un sens clar alegoric.

Exista si opinii potrivit carora ar exista asemanari intre scena de la Patrauti si ciclul Legenda Crucii pictat de Piero della Francesca in biserica San Francesco din Arezzo. Insa, spre deosebire de acestea, compozitia de la Patrauti nu reproduce nici o lupta; dimpotriva, ea degaja o atmosfera de seninatate si liniste, miscarea insasi fiind abia sugerata. Caii imparatului Constantin si ai celor 11 sfinti militari care-i urmeaza au fost pictati in gri, ocru (mai multe nuante) si rosu (mai multe nuante). Desigur ca folosirea numai a acestor culori nu este lipsita de semnificatie. Prin nuante de ocru, pictorii medievali reprezentau pamantul si, in general, tot ceea ce tinea de materie. Rosului ii erau conferite semnificatii bogate, unele chiar contradictorii; culoare a sangelui, el simboliza, in primul rand, viata. Din intregul grup pictat in biserica lui Stefan cel Mare se detaseaza silueta Arhanghelului Mihail, singurul care calareste un cal alb. Pentru oamenii Evului Mediu, albul semnifica puritate, calm, lumina, bucurie, fiind "culoarea care exprima in mod direct lumea dumnezeiasca”. Cum, "in cadrul unei picturi, albul domina imaginea prin stralucirea sa”, inseamna ca zugravii de la Patrauti au vrut sa sugereze - prin folosirea acestei culori - ca cel mai important personaj din intregul grup este Arhanghelul Mihail, si nu imparatul Constantin.

Asa cum au remarcat Andre Grabar si istoricii de arta care au mers pe urmele lui, scena de la Patrauti este o alegorie, neintalnita ca atare in erminii, si care trebuie explicata numai dupa ce i se identifica sursele. Specialistii au conchis insa ca nici Vita Constantini a lui Eusebiu si nici Panegiricul imparatilor Constantin si Elena, scris de patriarhul Eftimie al Tarnovei si copiat de ieromonahul Iacov la Putna, intamplator sau nu, in 1473-1474, nu au servit drept surse exacte ale scenei.

Un alt aspect ce trebuie amintit este acela ca scenei de la Patrauti i-a fost oferita si o semnificatie eshatologica. Semnul Crucii, Arhanghelul Mihail, Sfantul Constantin si sfintii militari se regasesc laolalta numai in viziunile legate de Judecata de Apoi.

In Evanghelia dupa Matei, se spune: "Atunci se va arata pe cer semnul Fiului Omului si vor plange toate neamurile pamantului si vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere si cu slava multa” (Matei, 24, 30). "Si va trimite pe ingerii Sai, cu sunet mare de trambita, si vor aduna pe cei alesi ai Lui din cele patru vanturi, de la marginile cerurilor pana la celelalte margini” (Matei, 24, 31). Aparitia Crucii reprezinta, asadar, ultimul semn care prevesteste pogorarea lui Hristos ca judecator si inceperea judecatii. Crucea este cheia care deschide portile Raiului pentru credinciosi. Arhanghelul Mihail, "figura majora a escatologiei in apocaliptica iudaica, apoi crestina” , este cel in a carui grija cade desteptarea mortilor si conducerea tuturor sufletelor la judecata.

Prin urmare, compozitia de la Patrauti pare sa reproduca momentul care precede inceperea Judecatii de Apoi: odata ce semnul Fiului Omului a aparut, Arhanghelul Mihail conduce sufletele spre locul unde va pogori Judecatorul. Semnificatia escatologica a scenei capata si mai multa consistenta daca tinem seama ca, pe acelasi perete de vest al bisericii, dar in exterior, se afla pictata chiar Judecata de Apoi. Aplicand principiul potrivit caruia pictura din interiorul si din exteriorul bisericilor "se determina reciproc, exact ca fata si dosul unei manusi”, se poate spune ca, la Patrauti, credinciosii vedeau, la iesirea din biserica, un „serial” in doua episoade: primul episod (aflat chiar deasupra usii) il constituia pregatirea pentru judecata prin aparitia semnului Crucii, iar al doilea episod (de In acest context, si frescele din biserica Patrautilor se mai imbogatesc in semnificatii.

Scena Cavalcada Sfintei Cruci de la Patrauti poate fi vazuta ca o ampla rugaciune a lui Sfantului Stefan cel Mare, adresata acestor purtatori de Cruce (fie ca era vorba de Sfantul Imparat Constantin, fie de sfintii mucenici), atat pentru lupta cu necredinciosii din aceasta lume, cat si pentru buna calauzire spre scaunul  Judecatii de Apoi.

Radu Alexandru

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: