Candela ne intampina la intrarea in fiecare biserica, candela ne lumineaza coltul de rugaciune de acasa, candela ne lumineaza chipul atunci cand ajungem in fata icoanei unui sfant, candela lumineaza lin, candela mangaie si odihneste sufletul, candela face parte din cultul liturgic ortodox, contribuind la imbogatirea etosului crestinesc.

Cuvantul "candela" vine de la greacescul "kandila", insemnand "lampa veghetoare". Aceasta aduce aminte crestinului ca trebuie sa privegheze neincetat, nestiind cand va veni Mirele Hristos, spre a-l pofti in camara Sa de Nunta.

Ce este si cum se foloseste candela?

Ce este insa candela? De cele mai multe ori, candela se prezinta sub forma unui vas cu ulei, pe suprafata caruia, o micuta pluta sustine un fir de bumbac ce se aprinde si arde lin. Firul gros de bumbac trage uleiul din vas, arzand tot timpul o flacara de aceeasi intensitate. Cand nivelul uleiului scade foarte mult, candela se poate stinge, motiv pentru care uleiul se completeaza periodic.

Din evlavie si dragoste fata de cele sfinte, crestinii inchina lui Dumnezeu cele mai bune lucruri, de cea mai buna calitate, precum inainte, ei inchinau lui Dumnezeu primul rod al oricarei lucrari omenesti. Astfel, dupa putinta, in candela se pune un ulei de buna calitate, neranced si curat. De asemenea, vasul sa fie unul bun si bumbacul sa fie natural, ca sa arda fara fum si lin.

Candela se aseaza in fata unei sfinte icoane, pe o masuta, ori atarnata de un suport fixat in perete. In biserica, candelele atarna la mai toate icoanele mari, in special la cele de pe catapeteasma, cat si la altele mai alese, asezate in pronaos sau naos. De asemenea, o candela arde neincetat pe Sfanta Masa si o alta la Proscomidiar, in Sfantul Altar. Uneori, pe Sfanta Masa se pune un sfestnic cu sapte in brate cu cupe, in fiecare punandu-se cate o candela.

Casa crestinului, primitor al harului Sfantului Duh, in Sfanta Taina a Nuntii, devine biserica a lui Hristos. Prin urmare, si casele au un colt de rugaciune, carti sfinte, tamaie si catuie, lumanari si icoane, si bineinteles, o candela. Candela este folosita in biserici si in case. Fiecare casa are candela ei. Unde se tine candela? Aceasta se pune intr-un loc curat al casei, adesea acolo unde se fac cele mai multe rugaciuni.

Cum si la ce foloseste candela? Ea ne ajuta in primul rand la adunarea mintii si la odihnirea gandurilor. Lumina lui Hristos lumineaza tuturor, ne spune adesea Biserica. El este Rasaritul cel de Sus, care a rasarit Lumii lumina Invierii si a Imparatiei Sale. In Biserica de Rasarit, totul este lumina, caci in toate transpare Hristos, Lumina lumii.

Cum curatam candela si ce facem cu uleiul din ea ?

Cuviosul Paisie Aghioritul, intr-unul dintre cuvintele sale duhovnicesti, spune femeilor de astazi: “Odinioara, femeile aveau mare evlavie. Niciodata nu spalau candela, ci o curatau cu mare grija. Nu aruncau la gunoi uleiul invechit din ea, caci acela era primit ca o mare binecuvantare, fiind sfintit de multimea rugaciunilor savarsite in fata ei."

Uleiul de la candela este sfintit. Candelele din biserici, care ard la Sfintele Icoane ori la Sfintele Moaste ofera credinciosilor ulei sfintit, drept binecuvantare. Nu de putine ori s-a dovedit ca uleiul din candela sfintilor are puteri tamaduitoare, vindecand multime de neputinte. Rugaciunile credinciosilor si prezenta sfintilor, in icoane si moaste, duc la incarcarea acelui ulei cu binecuvantarea lui Dumnezeu.

Adesea am vazut cum parintii si calugarii de pe la biserici si manastiri iau din candela sfintilor si dau unor credinciosi mai bolnavi sau tuturor celor ce isi doresc. Sfantul Nectarie Taumaturgul are Moaste la Manastirea Radu Voda, in Bucuresti. Aici, multime de credinciosi vin sa ia ulei din candela sfantului. Aceasta se petrece la multe manastiri si biserici.

Vazand astfel puterea tamaduitoare a uleiului din candela si evlavia crestinilor fata de acesta, nu se cade sa spalam la intamplare candela, sa aruncam uleiul la chiuveta sau sa il stergem cu o carpa pe care mai apoi sa o aruncam. Se cade sa curatam cu evlavie candela, iar cele cu care o stergem sa le ardem, impreuna cu alte miruri sau flori uscate, de peste ani, cenusa aruncand-o mai apoi intr-un loc curat.

Teodor Danalache

• Lumanarile in cultul crestin
  Publicat in : Viata liturgica

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: