Treptele mantuirii personale
Mantuirea personala se realizeaza prin intermediul a doua trepte, una care are in vedere pregatirea credinciosului in vederea renasterii lui spirituale in Hristos, iar alta care se refera la
salasluirea lui Hristos in credincios. Pregatirea credinciosului in vederea mantuirii personale are diferite forme. Astfel, pregatirea celor ce s-au botezat la Cincizecime a inceput prin cuvantul lui Petru, care a provocat in ei "strapungerea inimii" si dorinta de a se mantui prin alipirea la Hristos. Pregatirea lui Saul a fost provocata de aratarea nemijlocita a lui Hristos pe drumul Damascului, iar Apostolii au fost pregatiti pentru primirea Duhului Sfant de Mantuitorul insusi, intr-un rastimp de trei ani.
In general insa, sufletul credinciosului este miscat de har in ambianta ce iradiaza din Biserica. Hristos lucreaza inainte de Botez asupra lui prin cuvantul unui credincios care-L are pe Duhul Sfant in sine si care face parte din Biserica. Aceasta lucrare nu este numai o lucrare prin cuvant, ci si prin convingerea celui ce vorbeste, prin viata sa inchinata lui Hristos. Desigur, inainte de renasterea credinciosului, harul lucreaza din afara sufletului asupra lui, iar prin renastere se salasluieste in el.
Dimpotriva, Satana lucreaza pana la Botez inlauntrul sufletului, iar din acel moment lucreaza din afara lui. Dar cuvantul de chemare la Hristos, ca sa pregateasca pe cel ce vrea sa se uneasca cu El, trebuie sa porneasca din plinatatea Bisericii, in care se traieste moartea cu Hristos si arvuna invierii Lui. Ca urmare, pregatirea omului in vederea Botezului se face pe langa Biserica, sub puterea lui Hristos, care iradiaza din ea, si este o pregatire a intrarii omului in Biserica.
Salasluirea lui Hristos in credincios se produce prin Taina Botezului, ca intrare a omului in Biserica. Botezul consta in desfiintarea pacatului stramosesc si a celorlalte pacate savarsite din puterea pacatului stramosesc, dar si in salasluirea lui Hristos sau a harului Lui in fiinta credinciosului, ca inceput al vietii noi. Duhul lui Hristos S-a introdus intim in subiectul uman cu lucrarea Lui, incat acesta simte o pornire catre unirea cu Hristos si catre faptele iubirii ce rezulta din ea. Incepe astfel o viata noua in om, o viata orientata spre ferirea de pacate si spre savarsirea voii lui Hristos, in relatie de comuniune reciproca.
Pornind de la faptul ca harul este insasi Persoana lui Hristos, Diadoh al Foticeii spune ca: "La inceput harul isi ascunde prezenta in cei botezati, asteptand hotararea sufletului, ca atunci cand omul se va intoarce cu tarie spre Domnul sa-si arate printr-o negraita simtire prezenta sa in inima lui. Deci, daca omul incepe sa sporeasca in pazirea poruncilor si sa roage neincetat pe Domnul Iisus, focul Sfantului Har se va revarsa si peste simturile mai din afara ale inimii, arzand cu totul neghina pacatului". Acest foc al harului este mijlocul prin care Hristos purifica fiinta noastra de egoism, datorita mortii si invierii tainice cu El, si ne deschide catre iubirea fata de Dumnezeu si semeni. Prin moartea si invierea noastra tainica cu El, care ne purifica de egoismul nostru, sporim in dragostea lui Hristos pe doua cai.
Astfel, Sfantul Maxim spune ca: "Scriptura nu inlatura nimic din cele date noua de Dumnezeu spre folosire, dar pedepseste lipsa de masura si judecata". Aceasta este calea poruncilor, deschisa tuturor crestinilor. In schimb, exista si calea "sfaturilor evanghelice", care nu trebuie sa ne umple de mandrie inaintea lui Dumnezeu, caci ele umplu niste goluri in implinirea poruncilor. Cel ce-si descopera aceasta chemare, cum este monahul, trebuie sa o ia in serios, fara sa socoteasca insa ca face mai mult decat era dator sa faca. Toti crestinii pot castiga unii de la altii, contribuind astfel la imbogatirea reciproca a tuturor, iar in acelasi timp si la zidirea Trupului lui Hristos, care este Biserica. Prin Sfantul Botez, Hristos Se salasluieste in noi, pentru ca prin implinirea poruncilor sau prin sfaturile evanghelice sa ne ridice la viata de comuniune cu Sfanta Treime si cu credinciosii, spre edificarea Bisericii ca trup al Sau.
Pr. Prof. Dr. Dumitru Popescu
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.