Personalitate de anvergura mondiala, Constantin Virgil Gheorghiu a fost diplomat interbelic, jurnalist, poet, romancier si preot ortodox roman. Nascut in 1916, Constantin Virgil Gheorghiu a ales calea exilului, dupa ocuparea Romaniei de catre Armata Rosie. Incepand cu anul 1948 a trait in Franta, unde a publicat peste 40 de carti. Despre celebrul sau roman "Ora 25", tradus in numeroase limbi straine, Mircea Eliade afirma: "N-am citit nimic, in nici o literatura, care sa se apropie, cat de departe, de teroarea istoriei pe care o indura personajele Dumitale. Consider Ora 25 una dintre cele mai mari carti ale generatiei noastre, din toate tarile".
Constantin Virgil Gheorghiu - viata
Constantin Virgil Gheorghiu s-a nascut la 15 septembrie 1916, in apropiere de Targu Neamt, in localiatatea Razboieni - Petricani. Bunicul si tatal sau, Constantin, au fost preoti in localitatea Razboieni. Mama, Maria Scobai, provenea la randul ei dintr-o familie de preoti - amanunt important pentru parcursul sau spiritual ulterior. De altfel, intreaga sa copilarie, una obisnuita, este marcata de puternica relatie cu Dumnezeu a familiei sale.
Din memoriile sale reise ca a avut parte de o copilarie infometata: "Noi eram mai multi copii. N-aveam haine. Afara era frig. Stateam toti inchisi in casa. Ne era foame. Surorile mele si cu mine tipam toti odata. Plangeam, cerand ceva de mancare. Mama mea - presbitera- lua de sub grinda Biblia, o deschidea la Cartea lui Iov si ne citea, cu voce tare, cumplitele suferinte ale sfantului om. Afland nenorocirile lui Iov, uitam de foamea noastra. Dupa ce se lasa iar linistea, mama-prezbitera punea din nou Biblia la locul ei, sub grinda. Dupa o jumatate de ora, incepeam din nou sa tipam de foame. Si din nou, mama-prezbitera lua Biblia si ne citea un alt capitol cu Iov. Si din nou uitam de foame. Aceasta se intampla de cateva ori pe zi. In fiecare zi. In toate zilele de iarna. In locul painii, ni se dadea Iov. Pot spune ca in tot timpul copilariei mele m-am hranit cu Iov. Am supravietuit fara hrana. Fara paine. Caci ne hraneam din cer".
A urmat liceul militar "Regele Ferdinand I” din Chisinau, apoi la liceul militar regal din Cernauti. Termina liceul militar in anul 1936, apoi vine in Bucuresti si devine secretarul ziaristului si publicistului Nicolae Crevedia.
Anul 1937 ii aduce primul volum publicat la Editura Cartea Romaneasca, Viata de toate zilele a poetului. In 1940 publica cel de-al doilea volum de poezie, Caligrafie pe zapada, pentru care primeste Premiul scriitorilor tineri. Apare Ceasul de rugaciune la Editura Nationala Gh Mecu.
In luna iunie a anului 1941 este trimis peste Prut, in Basarabia, corespondent de front. Imediat dupa intoarcere, in acelasi an, publica volumul de reportaje de razboi Ard malurile Nistrului, prefata fiind semnata de Tudor Arghezi. Pentru acest volum va fi acuzat de antisovietism si antisemitism.
Participarea la blocada navala a Crimeei si Caucazului la bordul submarinului marinei romanesti Delfinul se incheie cu publicarea unui nou volum de reportaje Cu submarinul la Sevastopol, in 1942. Am luptat in Crimeea, aparut tot in 1942 incheie ciclul reportajelor de razboi. Ambele volume cunosc doua reeditari intr-un timp foarte scurt, in scop clar propagandistic.
Ultimul titlu publicat in tara, romanul Ultima ora, 1943, nu atrage atentia criticii, dar, in general, critica literara il considera ca prevestind romanul Ora 25.
Atasat de presa pe langa legatia Romaniei de la Zagreb, refuza sa se mai intoarca in tara dupa 23 august 1944. Ca diplomat al unei tari inamice este arestat impreuna cu sotia lui la 11 mai 1945 si apoi despartiti.
Este eliberat dupa 16 luni si ajunge in Heidelberg, obtinand dreptul de a ramane in oras prin inscrierea la facultatea de teologie.
Incepe sa scrie Ora 25 pe care o gandise inca din lagar si al carei prim titlu a fost Le roman de l'heure présente. Desi a scris cateva zeci de romane, acesta i-a adus faima internationala dupa ce a fost publicat in 1949. Este povestea unui taran roman, Iohan Moritz, care trece pe rand drept evreu, apoi roman cand ajunge prizonier la unguri, este salvat de nazisti ca sa ajunga intr-o inchisoare americana drept colaborator al acestora. Povestea este doar semi-fictionala, caci Gheorghiu insusi, in calitatea sa devechi diplomat, a fost arestat de autoritatile americane dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.
Cu luciditate, Constantin Virgil Gheorghiu analizeaza in acest roman rolul si rostul civilizatiei tehnice, vinovata de introducerea "dispretului pentru om, exact ca in barbarie. Omul este astazi redus doar la dimensiunea lui sociala” si asta este o componenta a civilizatiei europene, a orei 25 in speta.
Terminand-o, cere sprijinul Monicai Lovinescu pentru traducerea in franceza. Aceasta o traduce intr-un timp record si o semneaza cu pseudonimul Monique Saint-Come.
Celebrul sau roman, Ora 25, a fost ecranizat la Hollywood, in 1961, cu Antony Quinn si Virna Lisi in rolurile principale.
La 23 mai 1963 Constantin Virgil Gheorghiu este hirotonisit preot la Biserica Ortodoxa Romana "Sf. Arhangheli” din Paris, inaltat, in 1966, la gradul de econom-stavrofor de insusi Patriarhul Romaniei, Justinian Marina si la rangul de protopresbiter al Patriarhiei din Constantinopol la Centrul Ortodox al Patriarhului ecumenic de la Chambésy (Elvetia), in 1970.
Pentru ierarhii romani din tara manifesta un interes deosebit: pe mitropolitul Moldovei, Justin Moisescu, il intalneste, in 1966, la Geneva, mitropolitul Nicolae al Banatului ii scrie, la 27 mai 1972, iar mitropolitul Olteniei, Nestor Vornicescu, il invita, in septembrie 1969, si "in partile noastre”, solicitandu-i carti, in special cele religioase.
I-a intalnit pe Papa Paul al VI-lea, pe Patriarhul Constantinopolului, Athenagoros (cu care a avut o relatie stransa si caruia ii scrie biografia). A facut parte din Comitetul de Onoare al Asociatiei "Prietenii lui Constantin cel Mare si ai Sfintei Elena” (1985).
A fost invitat sa sustina conferinte in diverse state ale lumii, Tunisia, Japonia, Liban, Coreea de Sud etc., numai Romania il evita (nu-l invita), desi dorinta sa de a-si vizita patria natala l-a insotit pretutindeni si in intreaga viata, asa cum marturiseste: "n-am fost niciodata despartit de Romania [...]. Daca intr-o zi ma voi intoarce in Romania, ma intorc acolo unde sunt radacinile mele si nu ma mai misc [...]; tot dictionarul roman mi-e drag [...]. Daca nu pe pamant, atunci in cerul romanesc – acolo cu certitudine”.
Moare in 1992 la Paris, fara a mai fi apucat sa paseasca inca o data pe pamantul tarii natale.
Prin demersurile acad. Eugen Simion, in mandatul sau de presedinte al Academiei Romane, sotia scriitorului, avocat Ecaterina Burbea Gheorghiu, a donat, la 11 iulie 1994, inaltului for stiintific academic, in conformitate cu dorinta sotului sau decedat, intreaga opera literara "fara nicio exceptie” (carti, documente, corespondenta, manuscrise etc.).
Constantin Virgil Gheorghiu - opera
Dintre cartile publicate de Constantin Virgil Gheorghiu amintim:
Febre, poezie (Ed. Fortuna)
Marea vanatoare, poeme premiate de Fundatiile Culturale Regale (Ed. Fortuna)
Taramul celalalt, poezie (Fundatiile Regale)
Cantec de faun, poeme premiate de Soc. Scriitorilor Romani (Ed. Fortuna)
Padure adormita, poezie
Din muzica si viata compozitorilor (Contemporana)
George Enescu - biografie romantata (Ed. Fortuna 1937)
Taraful de noapte roman (Ed. Fortuna)
Trei romantici - Chopin, Schumann, Lizst (Ed. Fortuna)
Viata de toate zilele a poetului , poezie (1939);
Caligrafie pe zapada , poezie (1940)
Ceasul de rugaciune , poezie (1942)
Ard malurile Nistrului (1941) - reportaje de pe front din timpul razboiului de eliberare a Basarabiei si Bucovinei, folosite mai tarziu de Marin Preda, ca sursa documentara, in romanul "Delirul”
Ora 25
A doua sansa
Casa de la Petrodava
Omul care calatorea singur
Condotiera
Tatal meu, preotul care s-a urcat la cer (1965, Paris si 2003, Sibiu)
Perahim - Rendez-vous à l'infini
Memorii
Parintele Constantin Virgil Gheorghiu a scris si carti pe teme teologice, precum:
Sfantul Ioan Gura de Aur (1957)
Cersetorii de miracole (1958)
Viata lui Mahomet (1963)
Nemuritorii de la Agapia (1964)
Tineretea lui Luther (1965)
Viata patriarhului Athenagoras
Cum am vrut sa ma fac sfant
Marele exterminator si Marele Sinod Ortodox
Dumnezeu nu primeste decat duminica (1975)
Christos in Liban. De la Moise la palestinieni (1978)
Dumnezeu la Paris (1980)
Radu Alexandru
-
Lucrurile ingaduite sclavilor
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.