Parintele Ambrozie Lazaris a fost duhovnicul Manastirii Panagia Gavriotissa din Dadiou, dar si a mii de credinciosi din intreaga Grecie. Viata sa sfanta si darurile duhovnicesti primite de la Dumnezeu sunt o propovaduire tacuta, a faptului ca pana azi si pana la sfsarsitul veacurilor Biserica Ortodoxa naste si va naste prin Duhul Sfant sfinti. Parintele Ambrozie a trecut la cele vesnice pe 2 decembrie 2006, la varsta de 92 de ani.
Parintele Ambrozie Lazaris (Spiridon Lazaris dupa numele de mirean) s-a nascut in anul 1912, in satul grecesc Lazarata din Lefkada, in familia invatatorului Panagioti Lazaris si a sotiei sale Luiza.
Inca din copilarie, Spiridon a manifetat o personalitate calda si o dragoste deosebita fata de Biserica lui Hritos. Credinta i-a fost sadita si de mama sa, o femeie foarte evlavioasa. Aceasta, din cauza plecarii sotului ei in razboi, a depus intreg efortul pentru buna crestere a copiilor. Spiridon a urmat doar primele doua clase ale scolii primare, alegand sa o ajute pe mama sa la munca agricola.
Cand a venit vremea sa se inroleze in armata, a efectuat stagiul militar pentru o perioada de trei ani. Dupa ce a incheiat stagiul militar a dorit sa mearga la Sfantul Munte. Nu stia insa nici unde trebuie a ajunga si nici cum.
Dumnzeu a intervenit insa providential in viata tanarului Spiridon purtandu-i pasii catre Gradina Maicii Domnului cu ajutorul ingerului sau pazitor. Acestuia i s-a aratat un tanar spunandu-i: "Cunosc acest loc. Urmeaza-ma. ” Spiridon a dat curs invitatiei. Impreuna au calatorit pe mare inspre Sfantul Munte . Despre acest drum Parintele Ambrozie isi amintea: "Nu mi-a spus numele sau, dar nici eu nu l-am intrebat. Asa am ajuns in Daphne si de aici am intrat in Muntele Athos. Atat timp cat a fost impreuna cu mine m-am simtit ocrotit. Mergand inspre Manatirea Xiropotamu unde sunt praznuiti cei Patruzeci de Mucenici din Sevasta, m-a intrebat daca doresc sa ma inchin si am fost de acord. Am intrat in biserica (catoliconul manatirii) si, in timp ce ma inchinam la icoana, patruzeci de tineri ne-au inconjurat. Atunci tanarul care ma insotea mi-a spus ca sunt cei Patruzeci de Mucenici si ca se bucura deoarece o sa devin monah. De aici am urmat drumul, am ajuns la Careia si de aici la Manastirea Cutlumus. Aici tanarul s-a oprit, mi-a aratat manastirea si a spus: Aici vei trai Spiro. Vei deveni calugar, vei face rabdare si acultare fata de batranul ..., si a diparut”.
A intrat ca frate in Manatirea Cutlumus, la varsta de 25 de ani fiind tuns in monahim cu numele Hariton. Viata in manatire a parintelui este marcata de multe intamplari minunate.
Intr-o noapte staretul manastirii i-a spus parintelui Hariton sa citesca Ccasul IX in biserica. Desi nu era invatat, neputand sa citeaca fluent, acesta a incercat totusi sa citeasca, intampinand insa o mare dificultate. Indignat, staretul l-a trimi sa se roage in chilia sa. In aceeasi noapte, in timp ce se ruga, lui Hariton i s-a aratat Maica Domnului care, prin harul ei, l-a ajutat sa invete toata Psaltirea pe de rost.
Parintele Efrem, staretul Manatirii Vatoped, care l-a cunocut pe Parintele Ambrozie, spune depre el ca desi acesta nu a cunoscut carte, a fost „invatat de Dumnezeu”, prin Duhul Sfant, asemenea multor sfinti din trecutul Bisericii noastre.
Tot in Manastirea Cutlumus, a avut loc o intamplare minunata. E vorba depre caderea lui dintr-un smochin, cand si-a rupt piciorul si a fost vindecat de sfintii Doctori Fara-de-arginti, prin anul 1937. Aceasta minunea a ramas consemnata si in arhiva Manatirii Cutlumus, cu data cand a avut loc.
O intamplare deosebita care arata dragostea ce-l caracteriza si-o transmitea si altora este urmatoarea: Batranul Ambrozie a vrut sa-i faca un „cadou” unui fiu duhovnicesc foarte iubit lui. Asadar, pe cand se urcase in masina aceluia, ca sa mearga impreuna undeva, si cand inca nu pornisera la drum, deodata toate s-au schimbat. Spatiul, timpul disparusera. Barbatul ramase inert si incepu sa vada culorile pomilor foarte intens si sa auda pasarile cantand cu viersuri ce veneau din alta lume, dar care ii rasunau aproape de ureche. S-a intors catre Batranul. il privi si constata uimit ca acesta stralucea. "Gheronda, ce-ai facut?” il intreba dupa ce isi reveni. „Spune-mi, ce-ai facut? Ce s-a petrecut?” Batranul Ambrozie continua sa straluceasca si la un moment dat ii zise: "Astfel va fi Raiul, copilul meu… Acum sa mergem, porneste!” Aceasta intamplare se asemeana celei din viata Sfantului Serafim de Sarov la care a participat Motovilov.
Dupa ce a devenit duhovnic al Manastirii de Maici din Dadiou, multe alte marturii ale ucenicilor si ale fiilor sai duhovnicesti, ne arata ca Parintele Ambrozie a primit de la Dumnezeu harisma contemplatiei si pe cea a intainte vederii. Acesta ii vedea adesea pe Domnul nostru Iisus Hristos, Maica Domnului, Arhanghelul Mihail, ingeri, sfinti, dar si pe diavoli.
Fericita stareta Parthenia, egumena manastirii din Lamia, a spus ca o data, la Sfanta Liturghie, Batranul a iesit pe Usile imparatesti si chipul sau era schimbat. L-a intrebat apoi: - Gheronda, ce s-a intamplat? Erai tot numai lumina!
El raspunse:
Nu puteam incheia Sfanta Liturghie si a venit Arhanghelul Mihail de m-a ajutat. Auzi? Sa nu spui nimic la nimeni!
Au existat si doua cazuri foarte importante, cand Sfantul Nectarie din Eghina s-a aratat Batranului Ambrozie si l-a vindecat de niste boli ce-l chinuiau de ceva vreme.
Primul a avut loc la Geneva, in iulie 1978, cand a fost chemat acolo de episcopul Damaschin al Elvetiei, var-primar cu episcopul de atunci al Ftiotidei, Damaschin. Motivul: doctorii de la spitalul "Apostolul Pavel” nu l-au operat bine la picior (pe 30 iulie 1977) in urma unui accident de masina pe care-l suferise si tot avea dureri, cu toate ca statuse in spital destule luni. ii pusesera o tija mai mare decat trebuia.
Doctorii elvetieni de la Hospital Cantonal l-au operat iarasi si Batranul putea sa paseasca foarte repede fara probleme. insa, pe cand se afla inca in spital, il apuca din nou o durere de rinichi, ce-l chinuia de ani buni. Doctorii constatara ca avea pietre la rinichi si Batranul Ambrozie s-a gandit sa faca operatie, ca sa le scoata. I-a spus despre asta staretei Parthenia, care-l insotise, dar ea nici n-a vrut sa auda. Prefera sa se intoarca in Grecia, de aceea Batranul incepu de indata sa-l roage pe Sfantul Necatrie sa faca iarasi o minune. Cu toate acestea, operatia fusese programata. Dar seara, inainte de operatie, pe cand se ruga Batranul, iar in manastirea lui din Grecia se facea priveghere pentru restabilirea sanatatii lui, avu loc minunea. I-a aparut Sfantul Nectarie in trup, imbracat ca monah; au iesit in salon si incepura sa vorbeasca. Au vorbit destul timp. Batranul i-a spus necazul sau si despre operatia programata a doua zi. Atunci sfantul l-a atins cu palma in dreptul rinichilor si apoi pleca. Dupa putin, pietrele au iesit singure, o data cu udul. Dar erau exagerat de mari, incat mare minune a fost iasa pe calea fireasca odata cu urinarea, mai ales ca una dintre ele avea marimea unei nuci! Astfel, nu e deloc de mirare ca un doctor elvetian, cand vazu a doua zi dimineata asa lucru de necrezut, a exclamat:
- Voi, ortodocsii, aveti o credinta vie! Noi am falsificat-o si denaturat-o…
De atunci, Batranul Ambrozie n-a mai avut niciodata probleme cu rinichii. Ba chiar odata, cand avea probleme cu mijlocul si se intreba daca nu cumva au revenit durerile vechi, stareta Parthenia i-a dat adevarata explicatie despre cum stateau lucrurile:
- Hai, binecuvantatule, Sfantul Nectarie nu e mincinos! Ai doar o simpla raceala!
Al doilea caz s-a intamplat cand Batranul Ambrozie era internat in spitalul "Evanghelismos”, avand dureri cumplite. S-a constatat ca ele se datorau unei afectiuni a intestinelor numita ileus. Era greu sa se decida operarea lui, pentru ca se afla la o varsta inaintata si, in plus, trecuse prin multe boli. Operatia era totusi necesara. Astfel, s-a hotarat sa fie operat a doua zi. Dar noaptea i s-a aratat iarasi Sfantul Nectarie, i-a deschis abdomenul, i-a tras intestinul, l-a curatat si l-a pus la loc. Un fiu duhovnicesc aflat langa el nu l-a vazut pe Sfantul Nectarie si ce facea el. A observat doar o schimbare la Batranul, dupa "operatia” sfantului. Despre aceasta vindecare n-a spus decat staretei Parthenia:
Parthenia, a venit Sfantul Nectarie, m-a deschis si am vazut cum mi-a deznodat intestinul, care era strangulat, l-a pus iar in pantece si mi-a zis: "Vino, Ambrozie, sa vezi de dragul cui am venit azi aici”. si m-a urcat la inaltime si i-am vazut pe fiii mei duhovnicesti rugandu-se. Nu-ti poti inchipui, Parthenia, cati erau!
O persoana cu care parintele Ambrozie avea stranse legaturi a fost Episcopul de Sisaniu si Siatistis, Antonie. Parintele Ambrozie il respecta si il iubea, caci era cu totul deosebit de restul ierarhiei Bisericii Greciei: simplu, smerit, om al pocaintei, milostiv, iubitor si desprins de orice slava omeneasca sau bunuri lumesti. Parintele Ambrozie nu se ferea sa spuna deschis ca episcopul Antonie avea darul tamaduirii.
Mai trebuie amintit ca Batranul Ambrozie a fost prieten foarte apropiat cu Parintele Porfirie si inrudit duhovniceste cu el, mostenindu-i intr-un fel harimele. El i-a spus odata Gherontiei Porfiria, sora Batranului Porfirie, dupa adormirea acestuia: "Porfiria, duhul lui Porfirie acum il am eu. Multi din fiii lui duhovnicesti vin acum la mine”. De aceea, poate nu intamplator, Batranul Ambrozie a adormit intru Domnul in aceeasi zi (2 decembrie) cu Batranul Porfirie, dupa 15 ani de la adormirea acestuia.
Radu Alexandru
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.