Preotul Constantin Bobulescu (1882-1958) un cercetator al istoriei Bisericii Ortodoxe Romane si al artei bisericesti
Preotul Constantin Bobulescu s-a nascut la 8 mai 1882 in comuna Vladiceni din judetul Iasi, fiind primul nascut al preotului Ion Bobulescu si al Ilianei, nascuta Stefanescu. Neamul preotului Bobulescu se trage din razesi din Mircesti, sat din tinutul Vlasluiului. Primul stramos retinut in memoria familiei este un preot, pe nume Dimitrie, casatorit cu o urmasa a dascalului Andrei Bob (Bobu sau Bobul), care venise in Moldova din Transilvania, s-ar parea ca urmare a represiunilor religioase prin preajma anului 1800, fenomen destul de frecvent in istoria mai multor familii moldovene.
Ramas orfan de tata de timpuriu este ingrijit de mama sa, dar si pe timpul copilariei petrecute in Tatarasii Iasului, de bunica materna. Bunicul patern, Ion Dimitriu-Bobulescu preot de mir in satul Dealul lui Paun de langa Iasi, i-a fost model, calauza si ajutor in formarea lui ca preot.
Primele trei clase ale scolii primare le urmeaza la scoala de baieti din Tatarasi, iar clasa a IV-a la scoala nr. 18 Aron Florian din Bucuresti unde isi urmase mama si pe fratele Eugeniu, veniti mai de timpuriu.
Intre anii 1896 si 1899 urmeaza cursurile seminarului din Roman, iar intre 1903 si 1907 este student al Facultatii de Teologie din Bucuresti.
In ziua de 21 februarie 1908, are loc casatoria cu Eliza-Eufrosina, fiica diaconului Teodor Stupcanu1, valoros creator de muzica bisericeasca. Din casatorie a avut doi copii: Constanta2 si Gheorghe3.
In anul 1908 obtine licenta in Teologie cu diploma nr. 4995 din 27 iunie 1908, eliberata de Universitatea din Bucuresti.
Teza de licenta poarta titlul Despre Sinod din punct de vedere canonic. Este prima lucrare pe care o publica Constantin Bobulescu. Poate ca nici el si nici nimeni altcineva nu se gandea atunci ca ii vor urma atatea lucrari si publicatii, prin care va aduce o valoroasa contributie istoriei bisericesti a tarii noastre.
La 10 octombrie 1908 Partenie4, Arhiepiscop Mitropolit al Moldovei si Sucevei, Exarch al Plaiurilor, il hirotoniseste diacon in paraclisul Sfintei Mitropolii din Iasi si ii da decretul cu numarul 2157 prin care il sacreaza Diacon desavarsit pe seama zisei biserici cu patronul Buna Vestire din Iasi.
La 13 decembrie 1911 i se elibereaza Certificatul de absolvire a seminarului pedagogic din cadrul Universitatii din Iasi, ceea ce ii va folosi in munca sa de parinte spiritual al seminarului Veniamin Costache din Iasi si de profesor in cadrul aceluiasi seminar.
La 29 iunie 1912 este hirotonisit preot la Cetatuia de langa Iasi, pe seama bisericii cu patronul Sfintii Trei Ierarhi, de catre Prea Sfintitul Antim Petrescu, ajuns mai apoi episcop de Ramnic.
In paralel cu activitatea sustinuta in seminar, este interesat de istoria Bisericii Ortodoxe Romane. Anul 1913 pare sa marcheze momentul in care incepe sa publice lucrari rezultate din aceasta preocupare, pe care a pastrat-o de-alungul intregei sale vieti. Incepute desigur cu mai mult timp inainte, cercetarile sale sunt acum fructificate prin publicarea primelor articole in revista Ortodoxul, a Mitropoliei Moldovei.
Cu siguranta ca a avut o chemare interioara si o pasiune neobosita de cercetator, de colectionar de obiecte bisericesti si de cautator de vechi inscriptii si inscrisuri. La aceasta s-a adaugat stimularea si aprecierea unor oameni de mare valoare, din Iasi si din Bucuresti, pe care i-a cunoscut, cu cei mai multi devenind prieten, dintre acestia amintim in primul rand pe Vasile Bogrea5.
In timp se adauga Nicolae Iorga, G. T. Kirileanu, Mihail Sadoveanu, George Valsan si multi altii.
Parcurgand lista de la Biblioteca Academiei Romane a celor cu care s-a aflat in corespondenta cu totul 85 de persoane, si vazand modul in care facea schimbul de idei cu corespondentii sai, putem considera ca, in afara de cei citati mai sus, s-a aflat in relatii de buna prietenie si cu: preotul acad. Nicolae Popescu, Constantin Turcu, folcloristii Tudor Pamfile si Mihai Lupescu, Teofil Simenschy, parintele Gala Galaction si I. D. Stefanescu.
In timpul razboiului dintre 1916-1918 preotul Constantin Bobulescu acorda asistenta religioasa ranitilor care erau ingrijiti in capela seminarului Veniamin Costache din Iasi.
Indeplinind in acest timp functia de parinte spiritual al seminarului dupa ce fusese chirotesit duhovnic de catre Mitropolitul Pimen la 31 octombrie 1916, el a descris in insemnarile sale, unele publicate, altele ramase in manuscris, momente din viata Iasului, devenit in acel timp capitala tarii.
In timpul refugiului din 1917-1918 a avut stranse legaturi cu multi oameni de seama, adunati la Iasi din toate colturile tarii locuite de romani. Cu unii dintre ei a ramas in legatura si in raporturi de prietenie pe tot parcursul vietii. Astfel este cazul prieteniei cu Nicolae Iorga, Constantin Sandu-Aldea, Nadejda Stirbei si Martha Bibescu.
La 24 martie 1920 il aflam membru corespondent al Comisiunii Monumentelor Istorice, calitate confirmata printr-o scrisoare semnata de Virgiuliu Draghicescu.
La 29 octombrie 1921 este recunoscut oficial membru activ al Societatii Romane de Geografie.
Dupa moartea sotiei, survenita la 1 februarie 1922 este numit, urmare a cererii sale de a se muta la Bucuresti, ca paroh al bisericii Sfanta Ecaterina din Bucuresti.
Prin adresa nr. 23 din 22 iunie 1922, semnata de directorul general al Casei Culturii poporului, Dimitrie Gusti si de directorul culturii Apostol D. Culea, i se comunica cooptarea, in calitate de colaborator, in administratia centrala a Casei. Era o recunoastere a numeroaselor activitati pe care le avea in domeniul culturii.
In timpul cat a slujit la Biserica Sfanta Ecaterina si pana in noiembrie 1926 a indeplinit si activitatea de sub-sef de birou, in cancelaria Mitropoliei a Ungro-Vlahiei - cu delegatie de bibliotecar.
La 1 octombrie 1924 a trecut ca preot la Biserica Sfantul Nicolae Tabacu, de pe Calea Victoriei, unde a ramas pana la sfarsitul vietii.
Parintele Constantin Bobulescu a murit in seara zilei de 1 decembrie 1958. A fost inmormantat la cimitirul Ghencea Militar, ca o recunoastere a participarii lui la al doilea razboi balcanic si la primul razboi mondial.
El a facu parte dintre cei cativa oameni de suflet care, in frunte cu Nicolae Iorga, G. T. Kirileanu, Gh. Ghibanescu si Ioan Bogdan, se ocupau intens in acea epoca cu strangerea sau copierea de manuscrise si de inscriptii vechi, pe unele publicandu-le, spre a fi de folos studierii si scrierii istoriei tarii si a istoriei Bisericii romanesti.
Intreaga viata se dedica muncii de adunare febrila a inscriptiilor de la biserici, de pe obiectele de cult, precum si a insemnarilor de pe cartile religioase. Este constient ca multe din acestea pot fi distruse sau pierdute in timp, din cele mai diverse cauze, ceea ce il face sa copieze cu ravna, spre a le feri astfel de pierdere.
Era bine cunoscut ca autor de studii valoroase si intereante, ceea ce il facea sa fie insistent solicitat pentru a da la tipar noi si noi lucrari, asa cum se vede din corespondenta sa aflata la Biblioteca Academiei Romane. A colaborat cu studii istorice, literare si folcloristice la cel putin 26 de publicatii: reviste, ziare, anuare, buletine, volume de omagii. Lista lucrarilor publicate se ridica la 80 de titluri insumand 2.200 de pagini.
Dintre lucrarile sale, cele mai apreciate si folosite frecvent in bibliografia unor lucrari de specialitate amintim: Pentru pomenirea lui Alexandru cel Bun. Iasii in legatura cu aducerea moastelor Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava la 1402. Un aer sau Epitaf din 1428; Fete bisericesti din Razboaie, Razvratiri si Revolutii; Gligorie Cornescul, Arhitect al Manastirii Cetatuia; Procovul; Vieti de zugravi (1657-1765) si Autobiografia lui Ghenadie Parvulescu Arhimandritul (22 oct. 1805- 6 sept. 1873); Din Viata Mitropolitului Veniamin Costachi. Neamul, copilaria, tineretea si epicopatul; Noi contributii la Biografia lui Veniamin Costachi; Neamul Holbanestilor, Lautarii nostri. Din trecutul lor. Schita istorica asupra muzicei noastre nationale si corale cum si asupra conacarii si scranciobului; Lautari si hori in pictura bisericilor noastre.
Daca intre anii 1913 si 1947 a publicat, aproape in fiecare an articole sau carti dintr-un larg evantai de domenii, cu precadere din domeniul istoriei bisericesti, din 1948 remarcam ca nu mai publica decat un singur articol, in revista Mitorpoliei Moldovei si Sucevei nr. 11-12 din 1958, aparut in chiar luna mortii sale, astfel incat nu avem macar siguranta ca ar fi vazut exemplarul din revista, care includea articolul sau Gligorie Cornescu, arhitect al manastirii Cetatuia.
Aceasta lunga perioada in care n-a publicat se poate usor explica prin mersul vremurilor, deloc favorabil studiilor de istorie bisericeasca. Dar aceasta nu inseamna ca in toti acesti ani Constantin Bobulescu nu a lucrat la studiile sale. Probabil vazand cum sansele de a publica sunt tot mai reduse si-a pus problema daca mai merita sa faca efortul de a mai redacta noi lucrari, pentru care avea strans destul material. In prima jumatate a anului 1947 a fost de mai multe ori vizitat de Simion Mehedinti, pe care il cunostea din anii refugiului de la Iasi. Acesta l-a indemnat sa continuie sa scrie. El i-a urmat sfatul scriind si punand in ordine vastul material adunat in decursul unei intregi vieti. Manuscrisele nepublicate au ajuns, dupa decesul sau, unele Biblioteca Academiei Romane, iar altele in pastrarea familiei.
Preotul Constantin Bobulescu ramane un reprezentant de seama al staruintei reiesite din mediul religios pentru cercetarea istoriei si artei romanesti.
Dimitriu Oana-Lucia
Bibliograf la Cabinetul de Manuscrise Carte rara al Bibliotecii Academiei Romane
Note:
1. Teodor Stupcanu (1861-1936), compozitor si diacon al Seminarului Vaniamin din Iasi, profesor la Gimnaziul din Vaslui si apoi ocupa in mod onorific catedra de muzica orientala la Conservatoul din Iasi.
2. Constanta Bobulescu (1908-2008), studii universitare de geografie si istorie.
3. Gheorghe Bobulescu (1911-1990), avocat
4. Parthenie Clinceni (1847-1910) licentiat in teologie la Atena,superior la capela romana din Lipsca, apoi la cea din Paris, episcop al Dunarii de Jos din 1886, ales Mitropolit al Moldovei la 8 februarie 1902, retras la 31 decembrie 1908.
5. Vasile Bogrea (1881-1926) autor al unor valoroase studii de lingvistica, profesor de latina la Universitatea din Cluj (1919-1926), membru corespondent al Academiei Romane din 1920
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.