Parintele Ioan Kulaghin a fost un monah rus isihast, format duhovniceste in manastirea ruseasca din pustia Optina, care a trecut fulgerator prin tara noastra si care a pus mult suflet in miscarea duhovniceasca "Rugul Aprins", organizata in Manastirea Antim.

Parintele Ioan cel Strain (Ivan Strannik) este unul dintre barbatii de seama care au insufletit miscarea isihasta "Rugul Aprins", alaturi de alti mari rugatori, precum: parintele Daniil Sandu Tudor, parintele Dumitru Staniloae, parintele Sofian Boghiu, parintele Arsenie Papacioc, parintele Roman Braga, parintele Benedict Ghius, parintele Felix Dubneac, parintele Adrian Fageteanu, poetul Vasile Voiculescu etc.

Parintele Ioan cel Strain - Kulaghin

Parintele Ioan Kulaghin s-a nascut candva in anul 1883, nu dupa multa vreme el ajungand sa imbratiseze viata monahala in Manastirea Optina, aflata in Rusia. In anul 1924, dupa ce obstea monahala din Manastirea Optina a fost desfiintata de bolsevici, parintele Ioan Kulaghin a calatorit prin mai multe locuri, indeplinind ascultarea de protopop.

In cele din urma, in toamna anului 1943, parintele Ioan Kulaghin pleaca din Rusia, insotindu-l pe mitropolitul Nicolae al Rostovului, al carui duhovnic si era. Prin grija patriarhului Nicodim al Romaniei, intre anii 1945-1947, cei doi au fost gazduiti la Manastirea Cernica. Parintele Ioan marturisea ca a ajuns in Romania condus doar de pronia lui Dumnezeu. Strain de origine, in manastirea Sfantului Ierarh Calinic, el a fost numit "Ioan cel Strain".

Daca activitatea "Rugului Aprins" se baza, initial, mai ales pe cercetarea intelectuala a traditiei spirituale rasaritene, cu timpul insa, membrii acestei miscari s-au indreptat catre adevarata cautare spre care ii indemna inima: rugaciunea neincetata, savarsita in duhul predaniei isihaste. Se crede ca, mai ales multumita parintelui Ioan, miscarea cultural-duhovniceasca de la Manastirea Antim a trecut, de la cultura si studiu carturaresc, la isihie si rugaciune practica.

Printele Ioan Kulaghin este cel care a asezat pe masa de lucru a miscarii "Rugul Aprins" cartea numita "Sbornic", un manual al celor care doresc sa practice rugaciunea neincetata. Tot el este cel care a jucat un rol hotarator in intoarcerea spre Hristos a viitorilor parinti Benedict Ghius si Sofian Boghiu.

Parintele Ioan a propus regula "hirotesirii" pentru rugaciunea inimii, adica binecuvantarea data de duhovnic ucenicului sau, prin punerea mainilor pe capul acestuia, pentru a incepe rugaciunea. Pentru el, nu se putea practica rugaciunea lui Iisus fara stirea, sfatul si binecuvantarea unui cunoscator al ei. Parintele Ioan a dat aceasta binecuvantare parintelui Benedict Ghius si parintelui Daniil Sandu Tudor. Despre acesta din urma, parintele Ioan avea sa spuna ca "este unul dintre cei mai devotati urmasi, ravnitori si traitori, pentru care ii multumesc lui Dumnezeu".

Parintele Ioan Kulaghin, intr-o scrisoare datata in 25 martie 1946, spunea: "Binecuvantare fiului si urmasului meu duhovnicesc, iubit de Dumnezeu, Sandu Tudor, in amintirea plina de rugaciune, de la parintele duhovnicesc, protoiereul Ioan Kulaghin, ucenic si urmas duhovnicesc din anul 1906 al staretilor vietii contemplative de la manastirea si schitul Optina Pustina, care sunt urmasii lui Paisie Velicikovschi."

In toamna anului 1947, la varsta de 64 de ani, parintele Ioan Kulaghin este arestat de comunisti si deportat in Siberia. Intr-o ultima scrisoare, scrisa inaintea deportarii, parintele Ioan Kulaghin ii roaga pe apropiatii sai ca, putinele lucruri personale pe care acesta le mai avea, sa fie impartite saracilor.

Intreaga sa invatatura este caracterizata de urmatorul sau cuvant: "Lucrul cel mai de seama in izbavirea sufleteasca este sa aiba cineva incredere in indrumatorul sau duhovnicesc si sa pastreze aceasta incredere pana la capat." Odata cu deportarea parintelui in Siberia, ucenicii sai, adica toti cei care l-au iubit si s-au asezat langa el, lucrand rugaciunea isihasta, au ramas fara indrumatorul iubit. Chiar si asa, majoritatea dintre ei au ajuns mari parinti, adevarati rugatori pentru lume.

Unul dintre uncenicii parintelui Ioan a fost parintele Calinic Caravan, staret al Manastirii Lainici intre anii 1952-1974, care a trecut la cele vesnice in luna mai a anului 1991; dupa adormirea parintelui Calinic, ucenicii sai au aflat la acesta o micuta poza cu parintele Ioan Kulagin, care a adus in Manastirea Antim, rugaciunea isihasta de la Manastirea Optina. Mai apoi, in anul 1996, parintele Sofian Boghiu a dat marturie despre dragostea parintelui Calinic fata de miscarea isihasta "Rugul Aprins".

Parintii de la Manastirea Lainici cred ca parintele Calinic Caravan a cunoscut taina rugaciunii neincetate langa parintele Ioan Kulaghin. Acest lucru il marturiseste si parintele Ioachim Parvulescu, ucenicul parintelui Calinic si staretul actual al Manastirii Lainici, cum ca parintele sau dobandise harisma rugaciunii isihaste de la parintele Ioan Kulaghin.

Parintele Ioan Kulaghin "cel Strain" - Cuvant pentru ucenici

Multumire Domnului care, in chipul acesta, a binevoit catre noi. Pentru a intari in chip temeinic mintea si inimile voastre in fata unirii nemijlocite a sufletelor cu Domnul si pentru ca sa nu slabeasca credinta voastra in Pronia cea dumnezeiasca a Lui, precum si nici in "strainul" Sau pe care voi l-ati aflat intr-un chip neinteles, pe calea care este aceea a mantuirii sufletelor Lui. Cu ajutorul lui Dumnezeu, va voi arata voua, deocamdata numai amintindu-va pe scurt, cateva semne si clipe razlete si atata cat se poate strecura prin talcul scrisului.

Va marturisesc cu tarie despre lucrarea Proniei lui Dumnezeu care s-a savarsit si se savarseste cu mine, cat despre implinirea milelor Sale dumnezeiesti, care se revarsa asupra noastra a tuturor acestora, cat si asupra acelora pe care Domnul inca ii va alege, pe cai nepatrunse si in chipuri asa de deosebite, ca drept uneltele Sale spre slava Sfantului Nume al Sau. Fericiti sunt cei care nu s-au indoit de mine saracul vostru parinte si duhovnic si care ma aflu "strain trimis". Nu eu ca faptura am ceva deosebit, fiind om cu insusiri ale firii si cu toate lipsurile, ci voia lui Dumnezeu care este minunata. Voia lui Dumnezeu m-a ales pe mine dincolo de vrednicie, ea ma calauzeste si ea salasluieste in mine, robul Sau.

Inca de pe cand eram tanar, dumnezeiasca lucrare a Proniei a avut fata de inima mea si pe calea mantuirii mele m-a daruit cu binecuvantarea harica cea data prin mostenire. M-a daruit de asemenea cu un indrumator duhovnicesc sub har, care avea o mare traire. Si iarasi, m-a daruit de-a dreptul cu spiritul Sau haric prea intelept si foarte tare, pe aceasta cale a pribegiei mele spirituale. Despre aceasta v-am vorbit prin cuvant viu de mai multe ori si cu amanunt si inca va voi mai arata.

Iata, inca noi "multe vom grai si nu vom ajunge, dar sfarsitul cuvintelor noastre este Domnul intru toate", asa vorbeste, ca pentru acestea, fiul lui Sirah in Cartea intelepciunii (43, 31). Si el adauga atat de nimerit: "Preamarindu-L, noi ce vom putea?" Cu neputinta mea pururi ii voi multumi ca pe scara de suire a propasirii duhovnicesti El mi-a dat de atatea ori adevaruri si intariri de har, atat de puternice! Da, precum zice imparatul Prooroc Solomon: "Intelepciunea lui Dumnezeu este mai frumoasa decat soarele si decat oranduirea stelelor: daca o pui alaturi de lumina, o intrece" (7, 29). Dar prin cei slabi si nestiutori lucreaza puterea Sa. "Cat de maret este Numele Tau, Doamne, prin gura nepriceputilor, prin gura copiilor si a pruncilor care sug, ai savarsit Tu lauda si puterea Ta" (Psalm 8, 2-3).

Asa m-a daruit Domnul cu ceea ce se numeste "inmanarea harica a unei mosteniri duhovnicesti, precum si incredintarea conducerii spre mantuire a sufletelor oamenilor". Intorcandu-ma inapoi sa vad intinderea strabatuta, iar eu sunt calatorul care umbla de 64 de ani prin aceasta viata, vad inapoi cum Domnul s-a grabit dintru inceput, prin alegerea Sa dumnezeiasca, sa toarne in inima mea o nebiruita dragoste de foc catre El.

Binecuvantez pe Domnul ca El s-a grabit sa umple inlauntrul meu si sa ma covarseasca cu milele Sale negraite. M-am smerit intru plinatatea acestor daruri care sunt mai presus de toate bunatatile pamantesti si pe care lumea si mintea omeneasca nu le pot patrunde. Binecuvantez pe Domnul ca din anii cei dintai m-a dus prin caile tainice pana la izvoarele nesecate care revarsa cu imbelsugare harul si pe care le pazeau batranii Parinti in sihastrii, in munti sau unghere nestiute.

Binecuvantez pe Domnul, Care din pragul fraged al barbatiei a facut sa se topeasca la un loc in incaperea inimii mele tinere belsugul darurilor din care si acum traiesc si ma innoiesc si pe care suferintele si trunchiatul drum al vietii mele totusi nu l-a pierdut, ci l-a pastrat cu grija si cu teama si a cautat sa nu-l imputineze. Ci, inca, dimpotriva duhovniceste vorbind, pot marturisi in chip neinsetat ca eu, smeritul, darul cel adevarat al Proniei, dincolo de slabiciunea mea, l-am facut partasit multora dintre acei care in chip sincer au cautat. Da, El singur S-a impartasit pe Sine intotdeauna tuturor acelor calatori ai calatoriei noastre pe care Domnul i-a adus pe felurite carari ale insasi vietii lor pamantesti, pentru potolirea setii sufletesti a lor.

Setea Domnului este necovarsita si prin nimic nu se poate umple, iar Domnul prin Darul Lui, cu cat se revarsa, cu atat mai mult creste si umple. Asa este. Fie mila Domnului si Harul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi toti. Amin!

Teodor Danalache

• Simon Ushakov
  Publicat in : Parinti
• Parintele Grigorie Krug
  Publicat in : Parinti
• Parintele Antonie, Arhiepiscop de Mihailov si Golansk
  Publicat in : Parinti
• Parintele Pavel Florenski
  Publicat in : Parinti
• Parintele Ciprian Kern
  Publicat in : Parinti

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: