Vietile sfintilor stalpnici au fascinat dintotdeauna pe crestinii doritori de mantuire, care vad in viata pe stalp, una din formele cele mai aspre ale ascetismului crestin. Desi pentru omul contemporan, acesta pare un "capitol inchis" al monahismului ortodox, inca mai exista parinti care nazuiesc la o viata de nevointa pe stalp.
Aceasta este si dorinta parintelui Maxim, un monah ortodox nascut in orasul minier Chiatura, din Georgia, in varsta de 55 de ani, care, inca de tanar, si-a propus sa traiasca in varful unui stalp, precum parintii stalpnici de odinioara.
Parintele Maxim vietuieste in prezent in varful unui stalp calcaros, inalt de 40 de m, situat in regiunea Imereti din Georgia, la aproximativ 10 km departare de orasul sau natal.
Stalpul Katskhi a fost inca din antichitate cunoscut ca loc de inchinare. In timpul paganismului, se crede ca a constituit reprezentarea unui zeu local al fertilitatii. Incepand cu secolul al IV-lea, a devenit un important loc de nevointa si linistire.
O biserica a fost construita pentru prima data in farful acestui stalp intre secolele VI-VII, insa nimeni nu cunoaste "cum” si "de catre cine”. Se pare ca numerosi stalpnici s-au nevoit pe stanca Katskhi pana undeva in secolul al XV-lea, cand Georgia era frecvent atacata de turcii otomani. Incepand cu 1921, dupa ocuparea Georgiei de catre Uniunea Sovietica, Stalpul Katskhi a fost transformat intr-un loc de antrenament pentru alpinisti.
Doar dupa obtinerea independentei Georgiei in 1993 si recenta renastere a interesului fata de spiritualitate in aceasta atara, Stalpului Katskhi avea sa-i fie redata insemnatatea spirituala din vechime.
In 1993, parintele Maxim a depus voturile monahale, iar doi ani mai tarziu, a primit binecuvantarea sa se mute la Katskhi. Dupa ce a petrecut o iarna in pestera aflata la baza stancii, a primit o donatie pentru a ridica o noua biserica pe varful ei. Eparhia locala a Bisericii Ortodoxe Georgiene a ingaduit Parintelui Maxim sa ridice locasul pe acest loc.
Parintelui Maxim i s-au alaturat in scurt timp, multi crestini care au donat bani si materiale de constructie, pentru ridicarea asezamantului. De asemenea, multi localnici din satele invecinate au lucrat voluntar la ridicarea acestuia.
Intregul proces este insa unul dificil tinand seama de faptul ca accesul pana in varf este posibil numai urcand pe scara metalica ingusta, iar ridicarea materialelor de constructie se face folosind scripeti si franghie.
In timpul lucrarilor, Parintele Maxim a avut parte de o mare bucurie, descoperind in varful stancii ramasitele unui nevoitor necunoscut. Urmand examplul primului stalpnic cunoscut din traditia ortodoxa, Sfantul Simeon, parintele Maxim nu permite accesul femeilor in acest loc.
O singura intristare are Parintele Maxim, legata de obtinerea recunosterii si binecuvantarii din partea Patriarhului Bisericii Ortodoxe Georgiene, Ilia II, pentru a putea vietui in varful acestei stanci, pana la sfarsitul vietii.
"Mi-au spus ca imi permit sa vin aici, nu insa sa si traiesc aici. Initial mi s-a zis ca sunt prea tanar. Acum, probabil, imi vor spune ca sunt prea batran.”, spunea zambind, parintele Maxim.
In toti acesti ani, situatia parintelui a ajuns subiect de presa atat in Georgia, cat si peste hotare. Despre parintele Maxim si dorinta sa, s-au scris articole, s-au efectuat reportaje de catre BBC, ba chiar, in octombrie 2010, Maboroshi Productions, o companie de film particulara, a inceput realizarea unui documentar despre Parintele Maxim, avand titlul "Stalpnicul: o problema de credinta”.
Perspectiva asupra parintelui Maxim difera, unii privindu-l doar ca pe o simpla curiozitate. Toti acestia, sustin insa ideea ca Stalpul Katskhi trebuie sa redevina locul unui stalpnic. Acesta este scopul lor. Nu pot vedea, din pacate, mai departe de el.
Doar parintele Maxim este cel care tinteste la mai mult decat atat, dorind sa faca din acest stalp "o scara catre cer”, pentru mantuirea sa si a semenilor, urmand nevoitorilor de odinioara.
Radu Alexandru
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.