Viaţa cuviosului nostru părinte Nestor, cronicarul Rusiei
El a scris vieţile curioşilor noştri părinţi de la Pecerska, ce se găsesc în prima parte a acestui Pateric (27 octombrie)
Orice lucru, dacă nu va fi pecetluit prin scris, va fi uitat şi rămâne necunoscut. Tot aşa şi Moise, dacă nu ar fi fost învăţat de Dumnezeu despre începutul şi zidirea lumii, despre primul nostru strămoş, Adam, şi nu ne-ar fi lăsat nouă toate acestea în cărţile sale, toată această perioadă de timp ar fi fost acoperită de întuneric şi ar fi rămas necunoscută. Dar Dumnezeu trimite cronicari, atunci când vrea, pentru ca neamurile următoare, citind cele scrise, să se folosească de ele.
Şi în ultimul timp Dumnezeu a trimis în pământul nostru, în Sfânta Mănăstire Pecerska, pe pururi pomenitul cronicar, pe cuviosul nostru părinte Nestor, care ne-a luminat ochii, aducându-ne folos şi trezind în noi sentimentul mulţumirii fată de Dumnezeu, pentru că ne-a lăsat în scris evenimentele privitoare la începuturile şi tocmirea lumii noastre ruseşti şi, mai ales, a celei lăuntrice şi duhovniceşti. Spunând aceasta, mă gândesc la întemeierea şi ridicarea în Rusia a primei mănăstiri care s-a condus după regulile vieţii călugăreşti, sădite ca în Rai, la Sfânta Mănăstire Pecerska, şi la strămoşul nostru duhovnicesc, cuviosul Antonie, şi la ceilalţi urmaşi ai săi, născuţi din el cu duhul sfinţilor de la Pecerska, cărora le-a aparţinut şi acest cronicar vrednic de laudă. El a scris Vieţile lor nu numai cu pana, pe hârtie, dar şi în sufletul său neîntinat, faptele lor întocmai cu nevoinţa lor. De aceea s-a înscris pe sine însuşi în cartea vieţii veşnice, încât el aude: „Bucuraţi-vă, că numele voastre sunt scrise în ceruri" (Lc. 10, 20).
Când cuviosul Antonie trăia în peşteră, ar fericitul Teodosie construia mănăstirea, fericitul nostru părinte Nestor a venit la dânsul, dorind sfântul şi îngerescul chip călugăresc. Avea doar şaptesprezece ani.
Atunci, nefiind încă monah, era obişnuit cu toate virtuţile monahale: cu neprihănirea trupească şi sufletească, cu sărăcia de bunăvoie, cu smerenia adâncă, cu ascultarea fără cârtire, cu postul aspru, cu rugăciunea neîncetată, cu privegherea neobosită şi cu alte osteneli întocmai cu ale îngerilor, prin care el urma în toate viaţa sfinţilor începători de la Pecerska - Antonie şi Teodosie. Şi de la această sfântă doime, el, în tinereţea sa înfloritoare, a primit cu dragoste orice sfat, ca un copil lapte de la piept şi ca un cerb ce însetează şi bea apă din două izvoare care curg prin mijlocul munţilor şi al peşterilor.
In scrierile sale, arată că a avut o iubire măreaţă pentru cuvioşii întemeietori „Nu cu vorba, numai din gură, ci cu fapta şi cu adevărul" (I In 3,18) şi L-a preaslăvit fierbinte pe Dumnezeu cu gura şi cu sufletul său, văzând faptele bune şi strălucite ale celor doi luminători ai cerului rusesc.
După cinstita moarte, înaintea Domnului, a acestor cuvioşi părinţi, fericitul nostru părinte Nestor nu numai că a murit pentru lume cu faptele lumeşti ce le-a făcut mai înainte, parcurgând toate încercările, dar şi în chip lumesc a primit sfântul chip îngeresc de la cuviosul Ştefan, egumenul Pecerskăi, şi apoi a fost înălţat la treapta de diacon.
Atunci, văzând îndoita sa demnitate, de călugăr şi de diacon, zi de zi îşi înmulţea virtuţile, omorându-şi toate patimile trupeşti, dar vieţuind omul duhovnicesc, adevăratul rob şi slăvitor al lui Dumnezeu, cunoscând bine cuvintele Domnului: „Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh şi în adevăr" (In 4, 24).
Acest bun păstor s-a ostenit mult hrănindu-şi oile sale, nu cu hrană aducătoare de moarte, ci cu hrană aducătoare de viaţă, oferindu-le Vieţile sfinţilor de la Pecerskâ şi viaţa sa în cărţile lor. Aflându-se timp de doisprezece ani la catedra episcopală, s-a dus la păstorii care stau pe douăsprezece tronuri şi la însuşi începătorul păstorilor, Hristos, să primească cununa cea neveştejită a slavei, ca o stea, ca luna şi ca soarele. Cinstitul său trup, la dorinţa exprimată în Epistola către fericitul Policarp, după credinţa şi iubirea faţă de cuvioşi, a fost aşezat în peşteră, unde este şi acum într-o nestricăciune neveştejită, în cinste, slavă şi laudă lui Dumnezeu, Unul în Treime, Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Fiti desavarsiti! Patericul Lavrei Pesterilor de la Pskov, Editura Egumenita
Cumpara cartea "Patericul Lavrei Pesterilor de la Pskov"
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.