Parintele Roman Braga a trecut la cele vesnice in seara zilei de marti, 28 aprilie 2015.

Pe parintele Roman Braga l-am intalnit dupa caderea comunismului. Il insotea pe Arhiepiscopul Nathanael, din America, care facea un pelerinaj prin Romania pe urmele episcopilor Policarp Morusca si Valerian Trifa. Arata ca un avva din Pateric, si mai traieste inca, dispus mereu sa-ti spuna un cuvant duhovnicesc. In anul 1998 am tiparit in Editura Arhiepiscopiei noastre o carte de interviuri pe care Dinu Cruga i le-a luat Parintelui Roman Braga. Abordand duhovniceste viata, cartea avand o puternica dimensiune autobiografica, pe buna dreptate este intitulata "Trepte duhovnicesti".

Relatarile facute de Parintele Roman au o mare valoare duhovniceasca si documentara. In ele este cuprinsa o retrospectiva a framantarilor spirituale din Romania perioadei interbelice dar, mai ales, incercarile si necazurile pe care le-a adus comunismul. Si toate experimentate pe viu, pentru ca Parintele a fost unul dintre cei intemnitati datorita idealurilor lui. Pe langa multele date inedite gasite in carte, m-am folosit la conturarea personalitatii Parintelui Roman Braga si de amanuntele gasite in dosarul de urmarire. Parintele isi aduce aminte de multe personalitati duhovnicesti, mai putin cunoscute noua, mai ales din miscarea "Rugului aprins", de care era legat.

Parintele Roman Braga

Parintele Roman Braga s-a nascut la 2 aprilie 1922 in Basarabia, satul Condrita, langa manastirea cu acelasi nume. Zona era minunata, situata in Codrii Lapusului. Parintii erau credinciosi, mai ales mama, cum isi aminteste Arhimandritul Roman Braga: "Seara cand ne rugam, mama ne punea pe toti copiii in genunchi; si ea ingenunchea si ne citea rugaciunile inainte de a ne duce la culcare, asa calugareste. Si ne punea apoi si pe noi sa citim. Ne dadea canon. Ne dadea sa citim cate o Psaltire."

Scoala primara a facut-o in sat. A urmat apoi seminarul la Manastirea Cernica, in preajma unor mari duhovnici, daca ar fi sa-l amintim doar pe Arhimandritul Nicodim Sachelarie. Directorul seminarului era Chesarie Paunescu, o alta mare personalitate duhovniceasca, viitor episcop de Galati. Totusi datorita imprejurarilor, Seminarul de la Cernica, va trece pe la Seminarul Central din Bucuresti si va incheia la Chisinau in 1943.

Era razboi si a urmat scoala militara din Bacau. incununarea studiilor si-a facut-o la Facultatea de Teologie din Bucuresti. Traia insa "cu toti oamenii care au simtit ceva ortodox si romanesc drama ucigatoarelor transformari. Era epoca cand toate valorile incepusera sa se rastoarne complet." Ravna pentru Dumnezeu l-a facut sa se preocupe de lucruri frumoase, dimpreuna cu alti studenti - de pilda cu Nicolae Bondasiu, si a ajuns in legatura cu miscarea "Rugul aprins ", cu Sandu Tudor si cu toti membrii importanti ai miscarii.

A fost arestat prima data in 1948, in legatura cu miscarea legionara. Marturiseste Parintele: "Nu ca eu am fost legionar, ca n-am facut parte din nici un grup, ca sa spun asa. Dar Parintele Bordasiu a fost. El era cautat, eu am fost acuzat ca l-am gazduit; l-am gazduit, l-am ajutat. Am fost condamnat 5 ani pentru omisiune de denunt si ajutor." A trecut prin teribila inchisoare de la Pitesti si pe la canal. La canal, un vrednic duhovnic, Parintele Evghenie Hulea, l-a ajutat sa se hotarasca pentru calugarie.

Dupa ce a iesit din prima detentie, batranul Mitropolit Sebastian Rusan de la Iasi l-a tuns in monahism si l-a hirotonit diacon in anul 1954. La catedrala din Iasi a facut buna misiune, mai ales cu tinerii. Insa nu le era pe plac oficialilor activitatea Parintelui Roman si cautau motive sa-l inchida din nou. Nu gaseau motive. "De condamnat, spune Parintele, trebuia sa fiu condamnat. Mi-au spus-o de la inceput. Dar nu stiau ce vina sa-mi gaseasca. Si m-au bagat pana la urma in grupul Rugului aprins." A fost arestat si dus la Bucuresti.

Ancheta a fost lunga si grea. Doreau, cum era la moda, sa-L scoata legionar. De pilda pe 27 iunie 1958 anchetatorul il intreba iritat si manios: "Ai desfasurat, ori nu activitate impotriva regimului actual dupa anul 1953?" Parintele a raspuns demn: "Activitatea dusa de mine in perioada 1953-1958 este intr-adevar ostila regimului actual, insa nu i-am dat o forma legionara, ci spirituala, adica antimaterialista, urmarind prin ea in schimb acelasi scop, adica indepartarea a cat mai multe elemente, in special din randul tinerilor studiosi, de regimul actual si gruparea lor in manastiri."

Activitatea "dusmanoasa" ne si spune in ce a constat: "Am pastrat in biblioteca mea carti cu continut dusmanos regimului actual, cum ar fi de exemplu "Destinul omenirii" de autorul P. P. Negulescu si altele. Am scris note, referate si comentarii antimaterialiste cu privire la biologia marxista si alte teme, pe care le-am discutat si cu altii ca: Plamadeala Leonida, Lungeanu Mihai si altii de care nu-mi mai reamintesc.

In toata perioada 1953-1958, in mod consecvent si cu scop dusmanos regimului democrat, am facut educatie anticomunista in randul tineretului si in special a celui studios, deoarece speram ca astfel sa-i rup de regim si de conceptiile sale si apropiindu-i de manastire, acestia nu vor mai contribui cu nimic la mentinerea si consolidarea acestui regim.

Tot in cadrul acestei activitati dusmanoase, am participat la meditatiile tinute in anul 1957, vara, de catre staretul Sandu Tudor de la Manastirea Rarau. Cu ocazia acestor meditatii, eu am stat la Manastirea Rarau opt zile, timp in care impreuna cu Sandu Tudor am facut educatie antimaterialista unui grup de trei studenti de la Facultatea de Arhitectura din Bucuresti. Unul dintre ei se numea Gheorghe Vasii, al doilea Radulescu Nicolae, iar de al treilea nu-mi mai reamintesc."

Vrednica de lauda activitate! Datorita acestor oameni spiritualitatea crestina a rezistat. Noi cei de astazi, luati de problemele si greutatile cu care ne confruntam, nu realizam bine cat de importanta a fost marturisirea ce au facut-o ei pentru Hristos.

Pentru aceste "invinuiri", grave din punctul de vedere al sistemului totalitar comunist, Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militara, avandu-l ca presedinte pe Lt. Col. Hirsch Emil, il condamna in data de 8 noiembrie 1958 pe "Braga Roman la 18 (optsprezece) ani munca silnica si 10 (zece) ani degradare civica. Se dispune confiscarea totala a averii personale."

Au urmat inchisoarea Jilava, colonia de munca Balta Brailei, cu suferinte grele, dar in acelasi timp, cu o companie de elita: Parintele Benedict Ghius, Parintele Grigorie Babus, Parintele Sofian Boghiu, vestitul Profesor Tudor Popescu, omul de cultura Petre Pandrea, Parintele Dosoftei Moraru, Parintele Tit Moldovan, Parintele Felix Dubneac si multi altii.

Cu decretul din 1964 a fost eliberat si a inceput un nou calvar: calvarul reintegrarii. De frica, toti se fereau de fostii detinuti politici. A gasit usi inchise la Mitropolia Iasilor si in alte parti. Si totusi, s-a incumetat sa-l hirotoneasca preot si sa-l integreze Episcopul Oradiei Valerian Zaharia, pentru parohia Negresti II.

A inceput o intensa activitate catehetica, duminica la vecernie, cu copiii si tineretul. Osenii il inconjurau cu dragoste, ba chiar si securistii nu indrazneau sa intervina pe fata, de teama oamenilor. L-am mutat silit intr-o noapte, fara martori, in comuna Sarbi, judetul Bihor.

A ramas in Sarbi pana-n 1968 cand, marturiseste Parintele, "securitatea socotindu-ma neadaptabil a hotarat intr-un fel sa ma dea afara din tara. " Asa a fost trimis misionar in Brazilia, iar de acolo a ajuns in Statele Unite.

Acum, la varsta venerabila, face buna slujire in eparhia Arhiepiscopului Nathanael Pop. O vreme buna a stat la Manastirea Adormirea Maicii Domnului din Michigan. Dimpreuna cu acesta l-am intalnit anul trecut la festivitatile organizate in Germania de catre Mitropolitul Serafim Joanta. Are aceeasi buna dispozitie duhovniceasca ca si odinioara.

IPS Andrei Andreicut

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: