Moastele Sfantului Serafim cel Rabdator de la Sambata de Sus au fost deshumate sambata, 26 aprilie 2025. Slujba deshumarii a fost oficiata de Mitropolitul Laurentiu al Ardealului, impreuna cu Episcopul Andrei al Covasnei si Harghitei, Episcopul vicar Ilarion Fagarasanul al Arhiepiscopiei Sibiului si cu Episcopul vicar Sofian Brasoveanul al Arhiepiscopiei Germaniei, Austriei si Luxemburgului.
Parintele arhimandrit Serafim Popescu, staretul Manastirii Sambata de Sus, a fost canonizat cu titulatura: Sfantul Cuvios Serafim cel Rabdator de la Sambata de Sus, cu cinstire in ziua de 20 decembrie. Sfantul Cuvios Serafim cel Rabdator a fost canonizat de Biserica Ortodoxa Romana impreuna cu alti 15 cuviosi si marturisitori romani din secolul al XX-lea. Proclamarea generala a canonizarii acestora a avut loc marti, 4 februarie 2025, la aniversarea a 100 de ani de la infiintarea Patriarhiei Romane.
Parintele Serafim Popescu s-a nascut in anul 1912, pe 27 octombrie, in satul Totoi, judetul Alba. In anul 1932, obtinand diploma de bacalaureat, se inscrie la la "Academia Teologica Andreana" din Sibiu. Finalizeaza cursurile Academiei in 1936. Pentru completarea studiilor teologice, se inscrie la Facultatea de Teologie din Cernauti. In anul 1938, devine licentiat al Facultatii de Teologie din Cernauti si este hirotonit diacon. Un an mai tarziu, ajunge in Grecia pentru aprofundarea studiilor teologice. Revenind in tara, in iunie 1940, se stabileste la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus, judetul Brasov.
Este hirotonit preot in anul 1941, hirotesit protosinghel in 1949 si arhimandrit in mai 1959. In perioada 1944-1954, a fost staretul manastirii Brancoveanu.
Parintele Serafim Popescu - Un om de care s-au bucurat oamenii!
„Cand spui ca Parintele Serafim a fost un om de care s-au bucurat oamenii, nu mai trebuie adaugat nimic. Asa-l stiu toti care s-au bucurat de intalnirile cu el, marcate de "Bine ati venit la noi", "Ma bucur ca sunteti cu noi" sau de "O, bata-te norocul! Sa te ocarasc frumos"... Era bun, ca acel parinte din Pateric despre care se spunea ca “din multa bunatate nu mai stia ce este rautatea”. Asa era Parintele Serafim, de o bunatate si de o blandete incontestabile. Nici dusmanii lui - daca ar fi avut vreun dusman - nu puteau sa-i gaseasca vreun cusur ... Fiind bun si bland, evident ca Parintele Serafim era si binevoitor. Se bucura de succesele celor din jurul sau. Mie imi spunea: “Copile, eu ma bucur de succesele tale cum ma bucur de succesele mele”. Un om binevoitor nici nu poate sa faca altfel. Binele altora este si binele nostru, mai ales atunci cand si noi contribuim la binele lor ... Cine l-a cunoscut mai de aproape pe Parintele Serafim stie ca a fost un om vesel. Veselia Parintelui Serafim se manifesta in toate ale sale: in privire, in zambet, in ras, in fata senina, in atitudini ... Spunea cu placere glume prin care ne inveselea pe toti. Cea mai faina este cea cu balmosul. Spunea Parintele ca s-a dus odata un cetatean la stana si ciobanii tocmai facusera balmos - un fel de mamaliga cu zar si cu unt - si i-au oferit si celui venit la ei. El insa zicea ca nu-i place, ca nu vrea sa manance. Si atunci ciobanii au zis: “Ma, tineti-l doi si dati-i unu”. Si ei au facut asa. Omul, cand a vazut cat de bun e balmosul, a zis: “Acum schimbati-va. Tineti-ma unu si dati-mi doi". (Parintele Teofil Paraian)
Parintele Serafim a fost un om lasat de Dumnezeu, spre bucuria multora. Sa-l urmam!
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.