Preotul Vasile Tepordei s-a nascut pe 5 februarie 1908, in sudul Basarabiei, in comuna Carpesti, judetul Cahul, din parinti tarani, Ion si Anastasia. A luptat impotriva ateismului comunist si a politicii sovietice de acaparare a Basarabiei.
A studiat la Seminarul Teologic (1929) si la Facultatea de Teologie din Chisinau (licenta 1933). La facultate l-a avut decan pe Gala Galaction. A fost profesor de Religie la diferite licee din Chisinau (1935-1940; 1941-1944) si din Bucuresti (1940-1941; 1944-1948), inca din anii studentiei a colaborat cu mai multe publicatii bisericesti, manifestandu-se ca un ziarist cu aptitudini deosebite („Luminatorul”, „Misionarul”, „Studentul” s.a.). A fost redactor-sef al ziarului „Raza” (1932-1944). Preot (1939), iconom (1942), iconom stavrofor (1947). In 1948 a fost arestat, in 1949 judecat de un tribunal militar sovietic, la Constanta, si condamnat la 25 de ani de munca silnica. A executat opt ani de detentie in mai multe lagare siberiene, ultimul fiind la Vorcuta, dincolo de Cercul Polar. A fost eliberat in 1956, s-a reintors in Romania, a fost reintegrat in preotie, ca paroh in Islaz, judetul Ilfov (1956-1966) si la Biserica „Marcuta” din Bucuresti (din 1966). Preotul Vasile Tepordei a trecut la cele vesnice pe 14 mai 2002, in Bucuresti.
"Pe 20 octombrie 1948 s-a pomenit cu un tigan si un agent roman, care l-au invitat la securitate sa dea o declaratie. L-au dus la securitatea din calea Rahovei.
Seara, l-au luat la ancheta. Anchetatorul Done i-a cerut sa dea o declaratie, in care sa arate ce activitate a intreprins impotriva URSS. Tot aici fusese adus si Sergiu Rosca, caruia i-au cerut sa dea o declaratie documentata impotriva lui V. Tepordei, referitor la activitatea lui antisovietica. Iar Rosca a refuzat. De aici i-au dus la Tribunalul poporului. Au fost interogati de avocatul Vladescu, acuzator din partea Tribunalului poporului. Acesta nu i-a gasit vinovati. Le-a spus ca a raportat la Ministerul de Justitie si asteapta raspuns. Raspunsul a fost ca sa fie depusi la inchisoarea Vacaresti, pe 13 ianuarie 1949. De aici V. Tepordei a fost cedat sovieticilor, care l-au dus la Constanta. Dosarul intocmit de Done avea o multime de articole reproduse din ziarele la care colaborase. In frunte era un articol „Criminalul din Piata Rosie”, publicat in „Raza” la inceputul razboiului. Acuzatul a declarat ca nu recunoaste dreptul tribunalului sovietic de a-l judeca, el fiind cetatean roman. A fost mutat in carcera si dezbracat de haine, tinut in pielea goala. Procesul s-a judecat la tribunalul sovietic din Constanta in ziua de 9 iunie 1949, condamnandu-l la 25 de ani de munca silnica.
Dupa anuntarea sentintei, l-au dus in URSS. A ajuns la inchisoare in Dnepropetrovsk. Aici a fost dus de la gara la inchisoare pe targa. Doctorita Zaiteva, fiica de preot, l-a examinat in cabinetul ei si i-a spus ca starea lui e grava. Trebuie ajutat sa-si revina. L-a tinut doctorita 4 luni in inchisoarea din Dnepropetrovsk si-i aducea pe ascuns mancare. L-a indemnat sa scrie in Basarabia sa-i trimita mancare. A scris preotilor Mihail Spinei si Gh. Plamadeala din Calarasi si manastirilor „Tiganesti”, „Noul Neamt” si „Curchi”. Toti i-au trimis. La 1 martie 1950 cantarea 70 de kilograme. Se refacuse. Viata din inchisoare era mai grea ca in iad. Hotii ii terorizau pe detinuti. Administratia inchisorii tinea cu ei. Ultimul lagar in care a ajuns era Vorcuta,. Aici ajunse datorita faptului ca doctorita Zaiteva ii daduse categoria de munca invalid..."
Iulian Predescu
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.