Miscarea duhovniceasca "Rugul Aprins", alcatuita din elite, nu neglija formarea tinerilor cu reale perspective spirituale. De aceea, printre cei condamnati la ani grei de inchisoare, pentru ca au apartinut acestei miscari, au fost si studentii. Unul dintre ei este Serban Mironescu, fiul profesorului Alexandru Mironescu.
Cu prilejul centenarului Alexandru Mironescu (1903-2003) s-a scos in evidenta o spusa a acestuia, care subliniaza grija pentru formarea tinerilor, care afirma importanta inradacinarii acestora in traditia spirituala sanatoasa: "Generatiile dinaintea noastra parca au stiut sa duca mai bine barca si mai tarziu, au stiut sa avizeze solutiile, omeneste vorbind, cele mai realiste, mai onorabile. Noi ne-am descumpanit, pierzand pana si simtul conservarii. Nu putem izbuti imitand, maimutarind. Occidentul, chiar daca investim operatia cu atribute superioare. Pe linia aceasta nu vom face decat lucruri de mana a doua. Radacinile si izvorul unei expresii autentice, originale, puternice, majore, universale se afla numai in configuratia noastra crestina, in-fructificarea acestei dimensiuni a Omului din noi. Nu exista cultura decat inlauntrul unei viziuni religioase a lumii."
Asa gandeau, nu numai Alexandru Mironescu ci, toti participantii la miscarea "Rugului Aprins". In virtutea acestui crez doreau sa-i formeze pe cei tineri. Si cel mai apropiat a fost fiul sau Serban. Dupa anul 1948, cand miscarea intra in legalitate, cele mai multe intalniri aveau loc acasa la familia Mironescu. Serban era nelipsit de la intalniri.
Cand a venit prigoana Mastica din anul 1958, prin mandatul de arestare nr.22 din 17 iunie, locotenentul major Mihailescu Gheorghe, anchetator penal de securitate, ordona tuturor fortelor publice ca "confruntandu-se legii sa aresteze si sa conduca la arestul M.A.I. Bucuresti pe numitul Mironescu Serban".
Serban se nascuse la 4 octombrie 1935 in Domnesti, era fiul lui Alexandru Mironescu si al Mariei, domiciliat in Bucuresti, pe strada Vasile Lascar, nr. 23-25, student la Facultatea de Filologie, in anul V, comisese "greseala" de "uneltire contra ordinii sociale".
Dupa arestare, anchetele s-au tinut lant. Erau lungi si chinuitoare. De exemplu, pe 14 iunie 1958, a durat de la orele 08.30-13.50. Prima intrebare ce i s-a pus a fost aceea: "Cu ocazia arestarii dumneatale, se afla in locuinta dumneatale un calugar-preot. Cine este acesta?" Era parintele Sandu Tudor sau, dupa numele de calugarie, Daniil, staretul de la Schitul Rarau.
Va trebuia sa recunoasca ca intre familia sa si Sandu Tudor "existau relatii de prietenie foarte stranse. Pana a se calugari se vedeau cu parintii aproape in fiecare zi. Dupa calugarie si plecarea sa din Bucuresti, s-au vazut mai rar, fiind o perioada cand nu s-au vazut cu anii. In ultima vreme Sandu Tudor ne-a vizitat mai mult, iar eu la invitatia sa, am mers incepand cu anul 1955 in fiecare an vara in timpul vacantei la el, la Schitul Rarau."
Aflam de la Serban Mironescu ca din grupul clandestin al "Rugului Aprins" faceau parte: "Preotul Benedict Ghius, profesor la Seminarul Teologic din Bucuresti; preotul Anania Bartolomeu, bibliotecar al palatului patriarhal din Bucuresti; preotul Staniloae Dumitru, profesor la Institutul Teologic Bucuresti; preotul Sofian Boghiu, staret la Manastirea Plumbuita din Bucuresti; preotul Felix Dubneac de la Manastirea Plumbuita; episcopul Tit Simedrea, fost mitropolit al Bucovinei, in prezent presedintele comisiei de pictura al Patriarhiei; profesorul Alexandru Mironescu, tatal sau; Paul Sterian, functionar la Uniunea Compozitorilor; doctor Dabija Gheorghe, medic la Spitalul Gh.Maiorescu; arhitectul Constantin Joja, de la Institutul de Proiectari Bucuresti; doctorul Constantineanu Mihai, medic la Spitalul Colentina; Raul Radescu, avocat; Vasai Gheorghe, student anul V la Arhitectura; Nicolae Radulescu, student anul V la Arhitectura; Dan Iliescu, machior la Opera de Stat; studentul Negoita, anul V la Electrotehnica, fiul preotului Negoita de la biserica Olari; Emil Mihailescu, student in anul V la Arhitectura; si el, Serban Mironescu." Tot nume mari si sonore.
La intalnirile tainice ce se desfasurau in casa lui Alexandru Mironescu si la Manastirea Plumbuita se discutau lucruri duhovnicesti, dar nu numai. "Materialele ce ni se citeau, spune Serban Mironescu, desi aveau aspectul formal al unor materiale mistico-religioase, ele aveau prin continutul lor un caracter dusmanos regimului democrat-popular, iar discutiile ce se purta aveau acea nota de ostilitate fata de regimul actual din R.P.R." Si, nu e normal sa fi fost asa, cand regimul era ateu si milita pentru educarea in acest spirit a tinerilor?
Indemnul ce li se dadea participantilor tineri era ca sa-i catehizeze si pe altii. Citim in dosar ca "educatia mistica, filozofica, idealista, pe care noi o primeam in adunarile grupului trebuia sa o propagam. Asa cum in cadrul grupului, se combateau principiile materialiste, tot astfel trebuia sa facem cu cei din jurul nostru." Ce frumos!
Interogatoriile lungi si grele s-au terminat pe 2 iulie 1958, cand ordonanta de punere sub invinuire, stabilea ca "Mironescu Serban, impreuna cu alte elemente legionare, incepand din anul 1955 a desfasurat activitate dusmanoasa regimului din R.P.R. in cadrul unei grupari contrarevolutionare care avea drept scop schimbarea oranduirii democrat-populare din R.P.R." Trebuie sa precizam ca nici gruparea nu era contrarevolutionara "si nici Serban Mironescu" legionar.
Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militare va hotara, pe 8 noiembrie 1958, ca Mironescu Serban sa fie condamnat "la 8 (opt) ani munca silnica si 6 (sase) ani degradare civica", dispunandu-se in acelasi timp "confiscarea totala a averii personale". A fost eliberat din temnita odata cu toti condamnatii politici, in anul 1964, iar apoi s-a stabilit in Elvetia.
De pe site-ul parohiei din Geneva aflam ca domnul Serban Mironescu este membru al Consiliului Parohial, colaborator al parintelui Adrian Diaconu si redactor al Revistei Credinta. Pentru tinerii de astazi, care se confrunta cu greutatile de alt gen, acesti tineri entuziasti care au suferit pentru un crez, pot fi un stralucit exemplu.
Inalt Preasfintitul Andrei Andreicut
-
Rugul Aprins
Publicat in : Interviuri -
Rugul Aprins de la Manastirea Antim din Bucuresti
Publicat in : Religie -
Rugul Aprins sau liturghisitorii Adevarului
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.