Este ziua Invierii Domnului, miezul de foc al Sfintelor noastre Pasti. Care sunt deci temeiurile adanci care alcatuiesc esenta de taina a acestei Imparatese a tuturor sarbatorilor noastre, esenta Sfintelor Pasti de astazi? Oricata taina ar invalui afirmatiile credintei, temeiurile acestea trebuie sa fie pentru noi limpezi si mereu proaspete.

Sa trecem asadar, macar pe scurt, ca un suflu de innoire peste aceste sfinte temeiuri. O marturisim deschis: taina sfintelor noastre Pasti este in primul rand, siguranta absoluta ca Invierea Domnului nu este o poveste ci un fapt real, un fapt aevea petrecut in istorie, un fapt verificat de martori oculari, vrednici de toata increderea, martori cinstiti si sinceri care pecetluiesc cu pretul vietii lor faptul Invierii Domnului, fapt pe care l-au vazut, l-au constatat, l-au trait si l-au pipait cu ochii lor, cu mainele lor, cu fiinta lor intreaga.

Cand sunt trasi la raspundere in fata tribunalului evreilor, apostolii declara: "Judecati voi singuri daca este drept inaintea lui Dumnezeu sa ascultam de voi mai mult decat de Dumnezeu: noi nu putem sa nu vorbim despre ceea ce am vazut si am auzit. Dumnezeul parintilor nostri a inviat pe Iisus pe care voi l-ati omorat, spanzurandu-L pe lemn. Noi suntem martorii acestor lucruri" (Faptele Apostolilor IV, 19-20; LV, 30-32).

Si in alta parte: "Noi suntem martori a tot ce a facut El in tara Iudeilor si in Ierusalim. Ei l-au omorat atarnandu-L pe lemn. Dar Dumnezeu L-a inviat a treia zi si a ingaduit sa se arate, nu la tot poporul, ci noua martorilor mai dinainte randuiti de Dumnezeu, noua care am mancat si am baut impreuna cu El, dupa ce a inviat din morti" (F. Ap. X, 39-41).

Este limpede asadar: Faptul istoric, real si irevocabil al Invierii Domnului, iata temelia de nezdruncinat, temelia de granit si samburele viu din care s-a nascut uriasul si zdravanul copac al crestinatatii in lume. Redescoperirea de fiecare generatie de oameni a acestui fapt colosal si irevocabil al Invierii Domnului explica durata crestinatatii de acum doua mii de ani si pana astazi si redescoperirea aceasta, mereu posibila, este garantia dainuirii crestinatatii pana la sfarsitul tuturor sfarsiturilor.

Primirea Invierii Domnului ca fapt real si ireductibil, iata asadar primul temei constitutiv al Sfintelor noastre Pasti.

Dar Invierea Domnului nu este numai un fapt precis si real. El este totodata "un semn al semnelor lui Dumnezeu " tot atat de real in fata lumii intregi. Faptul Invierii Domnului este, cu alte cuvinte, semnul puternic, evident si clar pentru toti, ca Dumnezeu cel viu a intervenit in tot adevarul in viata, in fiinta si in istoria noastra a oamenilor. Si interventia lui Dumnezeu in faptul invierii este cu atat mai izbitoare cu cat Invierea Domnului nu este numai o simpla readucere a unui mort la viata lui dinainte de moarte cum a fost cazul lui Lazar, prietenul Domnului, cu fiica lui Iair sau cu fiul vaduvei din Nain. In cazul Mantuitorului, Invierea produce dimpotriva o profunda transformare in tot trupul Domnului. Prin Inviere, trupul pamantesc al Mantuitorului s-a transformat in trup transfigurat, oarecum ca la Schimbarea la Fata de pe Tabor.

De fapt, odata inviat din morti, Hristos nu mai moare: moartea din El a fost inghitita de puterea vietii din El si de aceea moartea nu mai are putere asupra Lui. El poate fi pipait de ucenici si totodata El poate intra la ucenicii Sai prin usile incuiate. In scurt, Hristosul inviat este real si identic cu sine insusi, dar intrat intr-o alta conditie de viata, in conditia de existenta a omului transfigurat prin inviere. Transfigurarea aceasta reala si de inchipuit, iata asadar adevaratul semn al interventiei lui Dumnezeu in cazul Invierii Mantuitorului.

Mai mult, odata cu aceasta transfigurare, Dumnezeu a facut din Mantuitorul inviat arvuna, modelul si Forta invierii tuturor oamenilor din lume: "Eu sunt Invierea si viata a zis El, in adevar” (Ioan XI, 25).

Primirea Mantuitorului inviat ca semn vadit si real al interventiei lui Dumnezeu in viata noastra si totodata primirea Mantuitorului inviat ca Arvuna, ca Model si ca Forta de inviere pentru noi toti, iata asadar al doilea fapt si temei din taina Sfintelor noastre Pasti.

Si totusi, actiunea de inviere a Mantuitorului inviat nu se opreste aici. Este o afirmatie biblica evidenta ca actiunea de inviere a Mantuitorului inviat cuprinde nu numai pe oameni, ea cuprinde toata creatiunea lui Dumnezeu.

"Iata, Eu toate le fac noi", zice Mantuitorul inviat. Si va fi un cer nou si un pamant nou"; "Eu sunt alfa si omega, inceputul si sfarsitul" (Apoc. XXI, 5, 1; I, 8; II Petru III, 13). "Faptura intreaga suspina asteptand innoirea " (Romani VIII, 22).

Dar nu cantam noi, din noaptea Invierii si pana la Inaltare, cantarea aceasta: "Acum toate s-au umplut de lumina (invierii) si cerul si pamantul si cele dedesupt. Deci toata fatura sa praznuiasca invierea lui Hristos, intru care (totul) se inoieste".

Este limpede asadar: Mantuitorul cel inviat conduce din strafunduri toata creatiunea la innoire si la universala inviere, la o adevarata creatie din nou a lumii, si toti suntem chemati sa participam din toate puterile noastre la aceasta actiune a Sa de universala transfigurare.

Nu, istoria si viata noastra nu sfarsesc in intuneric, in haos, in moarte. Suntem chemati, dimpotriva, la o inimaginabila noua ordine de existenta cu Dumnezeu si cu toata creatiunea Sa prin transfigurarea invierii. Si nu exista efort pamantesc de mai bine care sa nu slujeasca, intocmai ca o misterioasa gestatie si metamorfoza, la aceasta continua si neinchipuita prefacere a tuturor lucrurilor, atat pentru viata noastra de acum, cat si pentru momentul universalei invieri, la a doua venire a Domnului in slava, la Parusia ce sta oricand sa vina.

Primirea Mantuitorului inviat ca Principiu Dumnezeiesc de innoire, de transfigurare si de universala inviere a vietii si a creatiunii intregi, iata deci si cel de-al treilea temei constitutiv din taina sfintelor noastre Pasti de azi si de totdeauna.

Cu adevarat, Invierea Domnului este, pe drept cuvant, piatra de temelie a unei adevarate noi conceptii despre lume si viata. Prin Ea, printre ceilalti oameni, noi crestinii am devenit vestitorii transfigurarii lumii, vestitorii invierii universale a creatiei intregi. Este mare noutate si marea veste buna pe care crestinatatea o aduce de fiecare data la Inviere lumii si oamenilor. Este tot ce vrea sa spuna in fond stravechea si scumpa noastra salutare crestina de Pasti: Hristos a inviat!

Arhimandrit BENEDICT GHIUS

Sursa: Calendarul Credinta din 1973, publicat de Arhiepiscopia Ortodoxa Romana din SUA si Canada

• Mielul de Sfintele Pasti
  Publicat in : Sfintele Pasti

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: