Postim pentru a putea birui patimile, pentru a creste in dragoste fata de aproapele nostru si pentru a ne putea ruga lui Dumnezeu cu o inima mai curata; postim pentru pacatele noastre, in semn de pocainta si de ascultare, intorcandu-ne din "tara straina" in care am risipit viata noastra. Postim pentru ca pacatuim adesea, cu gandul, cu cuvantul si cu lucrul (fapta); chiar de am birui insa toate patimile, tot am mai avea nevoie de post, spre a nu cadea din nou in aceleasi pacate.
Trebuie sa fim constienti ca, lipsirea pentru un timp de anumite alimente, este cel mai mic lucru pe care suntem datori sa il facem in vremea postului. Postul strict alimentar este lipsit de roade duhovnicesti, caci asceza trupeasca luata in sine, adica neinsotita de lupta cu patimile, nu ne arata mai buni decat diavolii, care niciodata nu mananca, ci postesc neincetat de hrana. Postul strict alimentar este, de fapt, un regim, bun numai pentru sanatatea trupului, drept pentru care, primirea Impartasaniei dupa un astfel de post se face cumva fara o pregatire adevarata.
Mai ales in vremea postului, cand sufletul nostru poate lucra mai cu putere, suntem datori sa indepartam din noi gandurile cele rele si pornirile cele patimase. Sfantul Chiril al Alexandriei ne indeamna la post, luand aminte mai ales la cele dinlauntru ale noastre: "Nu numai prin lepadarea mancarurilor ne vom face curati, ci si slobozind mintea noastra de lucrurile din pricina carora a fost gasit leacul postului." Cand trupul este hranit cu masura, sufletul capata putere asupra acestuia si se straduieste mai cu putere sa scoata din el inclinarile cele spre pacat.
Sa postim de pacate !
Postim cu adevarat atunci cand harul lui Dumnezeu se arata lucrator in noi, cand ajungem sa ne vedem pacatele, cand scapam de cate o patima si cand ne sunt mai dragi rugaciunea si linistirea (isihia). Desi nimeni nu este vrednic a se impartasi cu Sfanta Euharistie, pentru a nu pacatui si mai mult inaintea lui Dumnezeu, cand ne apropiem de Aceasta suntem datori "sa postim de tot raul".
Daca postirea de la pacate nu trebuie sa inceteze niciodata, cu atat mai mult, in vremea postului trupesc, ea trebuie avuta in vedere de cel care posteste. Intr-o cantare de pocainta, sufletul celui credincios se roaga, zicand: "Posteste de rautate, suflete al meu, desfatandu-te intru dumnezeiasca dragoste; deschide usa la toate felurile de bine, incuind intrarea rautatii, prin infranare si prin rugaciune."
Atata timp cat omul este alcatuit din doua parti (trup si suflet), postul trebuie sa fie si el din doua parti (post trupesc si post sufletesc); precum trupul nu se poate desparti de suflet in aceasta viata, tot asa, nici postul trupesc nu trebuie despartit de postul sufletesc, precum spune o cantare bisericeasca: "Nu se cuvine sa postesti numai cu gura, ci si cu ochii, cu auzul, cu picioarele, cu mainile si cu toate madularele trupului tau."
Postul cel trupesc trebuie sa fie insotit intotdeauna de lupta cu patimile si de lucrarea virtutilor: despartirea de rautate, infranarea limbii, retinerea de la manie, fuga de certuri, ferirea de defaimari si de minciuni. Astfel, crestinul este dator sa practice simultan toate virtutile, pe cele sufletesti si pe cele trupesti, dupa cum spune o cantare a Bisericii: "Postul cel curat este departarea de pacate, instrainarea de patimi, dragostea cea catre Dumnezeu, grija de rugaciune, lacrimile cu strapungere si ingrijirea de saraci; caci asa a poruncit Hristos, in Scripturi."
Sa nu faci netrebnic postul, pacatuind !
Una dintre cantarile Bisericii ne arata calea adevaratului post, bineplacut Domnului, zicand: "De bucate postind, suflete al meu, si de pofte necuratindu-te, in desert te lauzi cu nemancarea; ca de nu ti se va face tie pricina de indreptare, ca un mincinos vei fi urat de Dumnezeu si demonilor celor mai rai te vei asemana, care niciodata nu mananca. Deci, cauta sa nu faci netrebnic postul, pacatuind; ci, nemiscat sa ramai spre pornirile cele fara cale, parandu-ti-se ca stai inaintea Mantuitorului Celui ce S-a rastignit, si mai ales ca te rastignesti impreuna cu Cel ce S-a rastignit pentru tine; strigand catre El: Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni in Imparatia Ta!"
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Pocainta neintrerupta - sursa a vietii duhovnicesti autentice
Publicat in : Credinta -
Pocainta si marturisirea: o taina uitata
Publicat in : Credinta -
Pocainta, transformare a mortii in inviere
Publicat in : Morala -
Rugaciune de pocainta
Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.