Painea numita 'Pasti'

Painea numita Pasti

Conform Tipicului manastiresc, la Liturghia pascala, in fata icoanei Mantuitorului, pe o masa se pune o paine ("artos"), care are imprimata pe ea icoana Invierii [I]. Inainte de Otpustul Liturghiei, aceasta se binecuvanteaza prin rugaciunea speciala din Liturghier (numita: Rugaciune la binecuvantarea painii, [care se numeste in popor "Pasti"][II] in Sfanta Duminica a Pastilor) si se stropeste cu agheasma, apoi toata Saptamana Luminata este purtata in procesiune la masa fratilor, iar in Sambata Saptamanii Luminate, artosul se frange si se da fratilor spre mancare[III]. Purtarea acestei paini la trapezele manastiresti Il simbolizeaza pe Hristos cel inviat si prezent la masa fratilor pe parcursul intregii Saptamani Luminate, asa cum si "Panaghia" (o prescura inchinata Nascatoarei de Dumnezeu) o reprezinta pe Maica Domnului care sta la masa cu fratii in zilele de duminici si sarbatori. Este o dimensiune pierduta chiar si in manastiri, iar in parohii nici n-ar avea de ce sa fie instituita sau pastrata formal[IV].
In practica liturgica romaneasca insa, "artosul pascal" este de obicei confundat cu painea si vinul ce se binecuvinteaza in Sambata Mare si care, in mod eretic (!), sunt numite "Pasti".

Dupa cum se stie, Liturghia din Sambata Mare, a Marelui Vasile, se face unita cu Vecernia si ea trebuie savarsita in orele de dupa masa. Tipicul Manastirii Sf. Sava prevede ca dupa Liturghie clericii si credinciosii sa ramana postind in biserica[V], pentru a asculta citirile din Faptele Sfintilor Apostoli, care trebuie lecturate integral pana la inceputul Utreniei pascale de la miezul noptii. Pentru intarirea trupeasca, inainte de Otpustul Liturghiei de Sambata se face binecuvantarea painilor si a vinului prin rugaciunea obisnuita de la Priveghere[VI] ("de la Litie"), omitand cuvintele “grau" si “untdelemn"[VII]. Dupa binecuvantare, aceasta paine inmuiata in vin se mananca chiar in biserica spre intarirea trupului (nu pur simbolic), dar fara a avea ceva comun cu Pastele. Ea are rolul painii si vinului care se binecuvinteaza si se consuma ca intarire trupeasca, la fiecare Priveghere (cand e numita, in mod eronat "litie"[VIII]).

Asa cum ne arata istoria, romanii ortodocsi, pe parcursul intregii vieti, se impartaseau foarte rar sau chiar deloc (!), luand doar la Pasti paine binecuvantata pe care o numeau (si o mai numesc) “pasti". Iata ce scria mitropolitul Neofit Cretanul despre practica sacramentala romaneasca din prima jumatate a secolului al XVIII-lea (si nu numai): "Cei mai multi din norod nici ar fi stiind ce este Sfanta Priciastenie [Impartasanie], ci numai la ziua Sfintelor Pasti ar fi mergand la biserica si nu doar ca sa asculte slujba Sfintei Liturghii si sa se impartaseasca cu Sfintele Taine fiind mai inainte spovediti si gatiti pentru aceasta Taina Sfanta, ci numai ca sa ia paine si vin, paximan[IX] ce se numeste de voi Pasti, iar altii cu ani indelungati nu s-au spovedit, si altii iar in toata vremea vietii lor, dupa cum am inteles, Spovedania si Sfanta Priciastenie [Impartasanie] ce este nu o stiu, fara decat alearga in ziua de Pasti pe la bisericile lor de iau atunci acea paine si acel vin nesfintit sau iau agheasma, numind ca este Pasti"[X].

Cutremuratoare este nu numai marturia istorica, ci si faptul ca acest ierarh, ajungand mitropolit al Tarii Romanesti (1738-1753), i-a amenintat cu excomunicarea pe credinciosii romani, in caz de neindreptare a acestei "rataciri" si "caderi in pierzanie". Nici pana astazi lucrurile nu s-au indreptat, ba chiar au degradat si mai mult, inclusiv prin girul ierarhiei superioare, care de asemenea numeste acea paine stropita cu vin – "Pasti". Aceasta contrar textului biblic care zice ca “Pastele nostru este Hristos" (I Cor. 5:7). Deci "Pasti" (in sensul de hrana) poate fi numit doar Trupul si Sangele lui Hristos si nimic altceva. In prezent mirenii totusi se impartaseste mai des, inclusiv la Pasti, dar continua sa numeasca “pasti" painea binecuvantata in ajun sau chiar in ziua de Inviere[XI]. In concluzie: rugaciunea "artosului" se va citi doar in manastirile care practica aceasta traditie veche descrisa mai sus; painea si vinul se vor binecuvanta doar acolo unde se respecta traditia privegherii pascale de sambata seara, fara ca aceasta sa fie (numita) "Pasti"; in schimb toti sunt chemati sa se impartaseasca atat in Sambata, cat si in Duminica Pastilor, cu Trupul si Sangele lui Hristos, care este adevaratul Pasti.

Note:
________________________________________
[I] Despre faptul ca "artosul" trebuie sa aiba icoana imprimata pe ea vorbesc si cuvintele rugaciunii, in care se face aluzie la sarutarea acestei paini, de fapt a icoanei Invierii imprimata pe ea.
c
[II] Aceasta paranteza (patrata) este un adaos recent al Liturghierului romanesc.

[III] "Sfintenia" artosului pascal, mai ales acolo unde el este numit "Pasti", a fost exagerata inclusiv unei cereri din rugaciunea de binecuvantare a acestei paini, in care se spune: "alunga de la noi, cu puterea Ta, toata boala si neputinta, dandu-ne la toti sanatate". O paine care ii ajuta pe credinciosi in astfel de probleme este, din pacate, mai "atractiva" decat impartasirea cu Trupul si Sangele lui Hristos, care este "spre viata de veci". Se creeaza impresia ca viata vesnica nu-i intereseaza pe "consumatorii si traficantii de sfintenie", daca e sa-l parafrazam pe Sf. Grigore Teologul.

[IV] М. ЖЕЛТОВ & Ю. РУБАН, Артос // ПЭ, vol. 3, pp. 470-472.

[V] Deja Canonul 66 Apostolic, apoi si 55 Trulan precizeaza ca Sambata Pastilor, spre deosebire de celelalte sambete de peste an, este zi de post aspru.

[VI] Despre toate acestea a se vedea monografia magistrala a lui Gabriel BERTONIЀR, The Historical Development of the Easter Vigil and Related Services in the Greek Church, Roma, 1972 (OCA 193), p. 158.

[VII] Initial graul si untdelemnul erau binecuvantate o singura data pe an, ca "parga a firii", odata cu depozitarea lor in hambarul manastirii; analogic cu practica binecuvantarii strugurilor la Praznicul Schimbarii la Fata (cf. Н. УСПЕНСКИЙ, Чин всенощного бдения, Москва, 2004, pp. 199-200.). In restul anului, asa cum avem si in cazul dat, se binecuvanta doar painea si vinul. Consideram ca aceasta practica este mai corecta si ea trebuie repusa in uz.

[VIII] "Litia" este slujba care se face la mijlocul Vecerniei Mari in pronaosul bisericii in cadrul Privegherii, iar "binecuvantarea painilor" este o slujba distincta, separata de prima prin Stihoavna Vecerniei, si consta dintr-o singura rugaciune ce se rosteste abia la sfarsitul Vecerniei in naos. Faptul ca aceste doua elemente liturgice se fac de fiecare data impreuna, i-a facut pe crestinii si chiar clericii mai simpli sa le numeasca pe ambele "litie", si chiar painea cu vinul ce se binecuvinteaza la cea de a doua slujba au primit acest nume absolut nefiresc.

[IX] In limba greaca cuvantul "paximadi" inseamna pesmet.

[X] Cf. Ioan ICA jr., Impartasirea continua cu Sfintele Taine, Sibiu 2006, p. 7.

[XI] In Basarabia se zice "pasca" la cozonacul cu branza care se binecuvanteaza in ziua de Inviere dupa Liturghie. Aceasta "pasca" este mancata acasa pe parcursul Saptamanii Luminata, dupa anafura si agheasma, dar inainte de celelalte bucate.

Sursa: www.teologie.net

Publica un articol

13 Aprilie 2017

Vizualizari: 20193

Voteaza:

Painea numita 'Pasti' 5.00 / 5 din 1 voturi. 1 review utilizatori.

Cuvinte cheie:

pasti paine sfintita de pasti sfintele pasti paine de pasti

Comentarii (1)

Andrei PanaitPostat la 2017-04-13 09:36

Paşti - sărbătoare şi pâine sfinţită Pornim de la enunţul „a lua paşti“, cu sensul de „a lua pâine sfinţită de la slujba de Înviere“, cu observaţia că, faţă de generalizarea utilizării substantivului Paşti, ca nume al sărbătorii Învierii, această expresie poate contraria. Ea a fost curentă în vorbirea familiară cel puţin până în primele decenii ale secolului trecut. O mărturie scrisă găsim în naraţiunea autobiografică Feciorul lui Nenea Take Vameşul (II, Bucureşti, 1935), al cărei autor semna Sărmanul Klopştock (P. Mihăescu). Evocarea Paştilor copilăriei îi aduce scriitorului în memorie îndemnul „Scoalâ c-a adus bunică-ta paşte! Spală-te, întinge în ceaşcă şi roagă-te“. Să „întingă“, pentru că bunica aducea de la biserică nu numai anafură, ci şi vin sfinţit. Pe această cale, ne apropiem de semnificaţia de bază, de „aliment ritual, de Paşti“ a termenului latinesc pascha şi a celui grecesc paskha, ambele provenind din ebraicul pesăh â „trecere“, ce evocă ieşirea evreilor din Egipt şi a numit, apoi, mielul sacrificat de aceştia, conform ritualului, la sărbătorirea zilei de Paşti şi, prin extensie, preparatul alimentar făcut din aluat nedospit, copt în foi subţiri, pe care îl mănâncă evreii la această sărbătoare. În limba română, din lat. pascha, paschae „sărbătoarea Paştilor“ a rezultat pască şi Paşte, numind iniţial pâinea sfinţită care se împarte în biserică după slujba Învierii. În alte limbi romanice, termenul se păstrează în numele mai multor sărbători; de exemplu, în italiană, Pasqua dâUovo este „Paştile“, Pasqua di Ceppo - „Crăciunul“, Pasqua di Risurrezione - „Înălţarea“ etc. (vezi şi span. Pasqua de Navidad - „Crăciunul“, Pasqua de Resurrección Florida - „Paştile“). Cu această accepţie, ca nume comun, termenul apare încă din Evangheliarul lui Coresi (1581): „Drept aceea şi noi să ne nevoim... a ne cumineca cu acele paşti de la Hristos Iisus, Domnul nostru“. Iar această veche întrebuinţare a termenului o găsim şi la clericul etnograf Simeon Florea Marian, în monografia sa intitulată Sărbătorile la români (3 volume, 1898-1901), care scria aproape în aceiaşi termeni pe care i-am întâlnit la Coresi: „Aceia dintre sătenii care doresc să dea paştile, adică pânea şi vinul cu care au să se cuminice poporenii..., să facă de timpuriu cunoscut preotului“ (remarcăm, de asemenea, că referinţa se face şi la vin, ca şi în citatul din primul paragraf). Expresia pe care am evocat-o la început o întâlnim şi în descrierea unor vicisitudini pe care le-a cunoscut Biserica Ortodoxă în Transilvania. Astfel, G. Bariţiu scria: „Fost-au şi epoce de acelea unde românii în unele districte, neavând unde să meargă la biserică nici în ziua de Paşti, dorind a se cumineca sau, cum se zice în mai multe părţi ale ţării, a lua paşti, ... adunau mugurii unor arbuşti şi făcându-şi cruce şi câteva metanii, din acei muguri înghiţeau părinţii, împărţind şi la ceilalţi membri ai familiilor“ (Pagini alese din istoria Transilvaniei, I, Sibiu, 1889). În sfârşit, să amintim că, după Dicţionarul Academiei Române, termenul pască, numind coptura tradiţională de Paşti, este atestat în scris abia spre sfârşitul secolului al XVIII-lea. Într-o lucrare asupra protocolului epocii, Condica ce are întru sine obiceiuri vechi şi nouă a preaînălţaţilor domni (1762), cuprinzând şi numeroase date etnografice şi folclorice, logofătul Gheorgachi povesteşte, în legătură cu obiceiul „udatului“ sau „trasului în vale“, că, pentru a scăpa de această acţiune, neplăcută, cei vizaţi „se împăcau cu trăgătorii, unii dându-le vedre de vin, alţii paşte şi ouă“. Să revenim, însă, la una dintre cele mai vechi atestări în scris a numelui sărbătorii, citând un enunţ, pătruns şi de farmecul limbii vechi, dintr-o „învăţătură“ cuprinsă în Evangheliarul lui Coresi: „Acestea sunt Paştile cele cinstitele şi iubitele, şi curatele“. (Stelian Dumistrăcel, publilcat in ziarullumina.ro)

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE

Citeşte şi:

Paste 2025 - Pastele ortodox 2025

Comunitatea Crestin Ortodox

Prieteni Albume, Evenimente, Grupuri

Forumul Crestin Ortodox

Aboneaza-te si afla in fiecare saptamana noutatile de pe CrestinOrtodox.ro

Experienta vietii cu Hristos Mărturisesc că nu m-am gândit să public o carte de teologie, cu atât mai puțin un volumde predici, cu toate că mi-aș fi dorit mult să o pot face. Întrebată fiind dacă am supărat-o cu ceva, buna mea mamă, Rozalia Flueraș, spunea că nu am supărat-o decât cu 62.00 Lei

Slujind lui Dumnezeu si semenilor Libertatea cea mai adâncă este de a te lăsa mereu răpit în Hristos, pentru a petrece cu El în veșnicie. Numai în Biserică, ascultând și împlinind poruncile lui Dumnezeu și învățătura evanghelică, credinciosul se poate împărtăși de roadele jertfei lui Hris 49.00 Lei

Acatistier al Sfintilor Isihasti si Marturisitori Preaslăvirea lui Dumnezeu și cinstirea Sfinților este o punte luminoasă între cele vremelnice și cele veșnice. Oferim rugătorilor creștini acest Acatistier, nădăjduind că ne va fi tuturor spre folos duhovnicesc, în străduința de a ne alipi de tot binele 34.00 Lei

Minunatele fapte si invataturi „Câştigaţi virtuţile opuse păcatelor. Tristeţea este călăul care ucide energia de care avem nevoie ca să primim în inimă pe Duhul Sfânt. Cel trist pierde rugăciunea şi este incapabil de nevoinţele duhovniceşti. În niciun caz şi indiferent de situaţie să 27.00 Lei

Sfaturi pentru familia crestina Rugăciunea Stareților de la OptinaDoamne, dă-mi să întâmpin cu liniște sufletească tot ce-mi aduce ziua de astăzi.Doamne, dă-mi să mă încredințez deplin voii tale celei sfinte.În fiecare clipă din ziua aceasta povățuiește-mă și ajută-mă în toate.Cele ce 29.00 Lei

Rugaciunea inimii „Rugăciunea nu este o tehnică elaborată, nu este o formulă. Rugăciunea inimii este starea celui ce se află înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu este atotprezent, însă eu nu sunt întotdeauna prezent înaintea Lui. Am nevoie de o tradiție vie, de un Părinte 34.00 Lei

Dialoguri la hotarul de taina Cartea aceasta de dialoguri cu Părintele Valerian, unul dintre cei mai mari duhovnici ai României de astăzi, este de o frumusețe rară prin arta cuvântului și adâncimea spiritului. Ea răspunde întrebărilor omului contemporan mai însetat de mântuire decât 38.00 Lei

Bucuria cea vesnica. Nasterea si Invierea Domnului Părintele Ieromonah Valerian Pâslaru, Starețul Mănăstirii Sfântul Mucenic Filimon, unul dintre cei mai apreciați duhovnici contemporani, în cartea de față, în convorbirile sale cu teologul și scriitorul Florin Caragiu, ne vorbește despre renaștere și 32.00 Lei

Un graunte de iubire. Despre o viata traita cu sens De atât avem nevoie pentru a trăi cu mai multă credință și a face bine celor de lângă noi. Într-o lume care pare să uite cât de prețioasă este viața, această carte este un mesager al speranței: împreună, putem să transformăm un grăunte de iubire într-un 55.00 Lei

CrestinOrtodox Mobil | Politica de Cookies | Politica de Confidentialitate | Termeni si conditii | Contact