Painea numita 'Pasti'

Painea numita Pasti

Conform Tipicului manastiresc, la Liturghia pascala, in fata icoanei Mantuitorului, pe o masa se pune o paine ("artos"), care are imprimata pe ea icoana Invierii [I]. Inainte de Otpustul Liturghiei, aceasta se binecuvanteaza prin rugaciunea speciala din Liturghier (numita: Rugaciune la binecuvantarea painii, [care se numeste in popor "Pasti"][II] in Sfanta Duminica a Pastilor) si se stropeste cu agheasma, apoi toata Saptamana Luminata este purtata in procesiune la masa fratilor, iar in Sambata Saptamanii Luminate, artosul se frange si se da fratilor spre mancare[III]. Purtarea acestei paini la trapezele manastiresti Il simbolizeaza pe Hristos cel inviat si prezent la masa fratilor pe parcursul intregii Saptamani Luminate, asa cum si "Panaghia" (o prescura inchinata Nascatoarei de Dumnezeu) o reprezinta pe Maica Domnului care sta la masa cu fratii in zilele de duminici si sarbatori. Este o dimensiune pierduta chiar si in manastiri, iar in parohii nici n-ar avea de ce sa fie instituita sau pastrata formal[IV].
In practica liturgica romaneasca insa, "artosul pascal" este de obicei confundat cu painea si vinul ce se binecuvinteaza in Sambata Mare si care, in mod eretic (!), sunt numite "Pasti".

Dupa cum se stie, Liturghia din Sambata Mare, a Marelui Vasile, se face unita cu Vecernia si ea trebuie savarsita in orele de dupa masa. Tipicul Manastirii Sf. Sava prevede ca dupa Liturghie clericii si credinciosii sa ramana postind in biserica[V], pentru a asculta citirile din Faptele Sfintilor Apostoli, care trebuie lecturate integral pana la inceputul Utreniei pascale de la miezul noptii. Pentru intarirea trupeasca, inainte de Otpustul Liturghiei de Sambata se face binecuvantarea painilor si a vinului prin rugaciunea obisnuita de la Priveghere[VI] ("de la Litie"), omitand cuvintele “grau" si “untdelemn"[VII]. Dupa binecuvantare, aceasta paine inmuiata in vin se mananca chiar in biserica spre intarirea trupului (nu pur simbolic), dar fara a avea ceva comun cu Pastele. Ea are rolul painii si vinului care se binecuvinteaza si se consuma ca intarire trupeasca, la fiecare Priveghere (cand e numita, in mod eronat "litie"[VIII]).

Asa cum ne arata istoria, romanii ortodocsi, pe parcursul intregii vieti, se impartaseau foarte rar sau chiar deloc (!), luand doar la Pasti paine binecuvantata pe care o numeau (si o mai numesc) “pasti". Iata ce scria mitropolitul Neofit Cretanul despre practica sacramentala romaneasca din prima jumatate a secolului al XVIII-lea (si nu numai): "Cei mai multi din norod nici ar fi stiind ce este Sfanta Priciastenie [Impartasanie], ci numai la ziua Sfintelor Pasti ar fi mergand la biserica si nu doar ca sa asculte slujba Sfintei Liturghii si sa se impartaseasca cu Sfintele Taine fiind mai inainte spovediti si gatiti pentru aceasta Taina Sfanta, ci numai ca sa ia paine si vin, paximan[IX] ce se numeste de voi Pasti, iar altii cu ani indelungati nu s-au spovedit, si altii iar in toata vremea vietii lor, dupa cum am inteles, Spovedania si Sfanta Priciastenie [Impartasanie] ce este nu o stiu, fara decat alearga in ziua de Pasti pe la bisericile lor de iau atunci acea paine si acel vin nesfintit sau iau agheasma, numind ca este Pasti"[X].

Cutremuratoare este nu numai marturia istorica, ci si faptul ca acest ierarh, ajungand mitropolit al Tarii Romanesti (1738-1753), i-a amenintat cu excomunicarea pe credinciosii romani, in caz de neindreptare a acestei "rataciri" si "caderi in pierzanie". Nici pana astazi lucrurile nu s-au indreptat, ba chiar au degradat si mai mult, inclusiv prin girul ierarhiei superioare, care de asemenea numeste acea paine stropita cu vin – "Pasti". Aceasta contrar textului biblic care zice ca “Pastele nostru este Hristos" (I Cor. 5:7). Deci "Pasti" (in sensul de hrana) poate fi numit doar Trupul si Sangele lui Hristos si nimic altceva. In prezent mirenii totusi se impartaseste mai des, inclusiv la Pasti, dar continua sa numeasca “pasti" painea binecuvantata in ajun sau chiar in ziua de Inviere[XI]. In concluzie: rugaciunea "artosului" se va citi doar in manastirile care practica aceasta traditie veche descrisa mai sus; painea si vinul se vor binecuvanta doar acolo unde se respecta traditia privegherii pascale de sambata seara, fara ca aceasta sa fie (numita) "Pasti"; in schimb toti sunt chemati sa se impartaseasca atat in Sambata, cat si in Duminica Pastilor, cu Trupul si Sangele lui Hristos, care este adevaratul Pasti.

Note:
________________________________________
[I] Despre faptul ca "artosul" trebuie sa aiba icoana imprimata pe ea vorbesc si cuvintele rugaciunii, in care se face aluzie la sarutarea acestei paini, de fapt a icoanei Invierii imprimata pe ea.
c
[II] Aceasta paranteza (patrata) este un adaos recent al Liturghierului romanesc.

[III] "Sfintenia" artosului pascal, mai ales acolo unde el este numit "Pasti", a fost exagerata inclusiv unei cereri din rugaciunea de binecuvantare a acestei paini, in care se spune: "alunga de la noi, cu puterea Ta, toata boala si neputinta, dandu-ne la toti sanatate". O paine care ii ajuta pe credinciosi in astfel de probleme este, din pacate, mai "atractiva" decat impartasirea cu Trupul si Sangele lui Hristos, care este "spre viata de veci". Se creeaza impresia ca viata vesnica nu-i intereseaza pe "consumatorii si traficantii de sfintenie", daca e sa-l parafrazam pe Sf. Grigore Teologul.

[IV] М. ЖЕЛТОВ & Ю. РУБАН, Артос // ПЭ, vol. 3, pp. 470-472.

[V] Deja Canonul 66 Apostolic, apoi si 55 Trulan precizeaza ca Sambata Pastilor, spre deosebire de celelalte sambete de peste an, este zi de post aspru.

[VI] Despre toate acestea a se vedea monografia magistrala a lui Gabriel BERTONIЀR, The Historical Development of the Easter Vigil and Related Services in the Greek Church, Roma, 1972 (OCA 193), p. 158.

[VII] Initial graul si untdelemnul erau binecuvantate o singura data pe an, ca "parga a firii", odata cu depozitarea lor in hambarul manastirii; analogic cu practica binecuvantarii strugurilor la Praznicul Schimbarii la Fata (cf. Н. УСПЕНСКИЙ, Чин всенощного бдения, Москва, 2004, pp. 199-200.). In restul anului, asa cum avem si in cazul dat, se binecuvanta doar painea si vinul. Consideram ca aceasta practica este mai corecta si ea trebuie repusa in uz.

[VIII] "Litia" este slujba care se face la mijlocul Vecerniei Mari in pronaosul bisericii in cadrul Privegherii, iar "binecuvantarea painilor" este o slujba distincta, separata de prima prin Stihoavna Vecerniei, si consta dintr-o singura rugaciune ce se rosteste abia la sfarsitul Vecerniei in naos. Faptul ca aceste doua elemente liturgice se fac de fiecare data impreuna, i-a facut pe crestinii si chiar clericii mai simpli sa le numeasca pe ambele "litie", si chiar painea cu vinul ce se binecuvinteaza la cea de a doua slujba au primit acest nume absolut nefiresc.

[IX] In limba greaca cuvantul "paximadi" inseamna pesmet.

[X] Cf. Ioan ICA jr., Impartasirea continua cu Sfintele Taine, Sibiu 2006, p. 7.

[XI] In Basarabia se zice "pasca" la cozonacul cu branza care se binecuvanteaza in ziua de Inviere dupa Liturghie. Aceasta "pasca" este mancata acasa pe parcursul Saptamanii Luminata, dupa anafura si agheasma, dar inainte de celelalte bucate.

Sursa: www.teologie.net

Publica un articol

13 Aprilie 2017

Vizualizari: 20463

Voteaza:

Painea numita 'Pasti' 5.00 / 5 din 1 voturi. 1 review utilizatori.

Cuvinte cheie:

pasti paine sfintita de pasti sfintele pasti paine de pasti

Comentarii (1)

Andrei PanaitPostat la 2017-04-13 09:36

Paşti - sărbătoare şi pâine sfinţită Pornim de la enunţul „a lua paşti“, cu sensul de „a lua pâine sfinţită de la slujba de Înviere“, cu observaţia că, faţă de generalizarea utilizării substantivului Paşti, ca nume al sărbătorii Învierii, această expresie poate contraria. Ea a fost curentă în vorbirea familiară cel puţin până în primele decenii ale secolului trecut. O mărturie scrisă găsim în naraţiunea autobiografică Feciorul lui Nenea Take Vameşul (II, Bucureşti, 1935), al cărei autor semna Sărmanul Klopştock (P. Mihăescu). Evocarea Paştilor copilăriei îi aduce scriitorului în memorie îndemnul „Scoalâ c-a adus bunică-ta paşte! Spală-te, întinge în ceaşcă şi roagă-te“. Să „întingă“, pentru că bunica aducea de la biserică nu numai anafură, ci şi vin sfinţit. Pe această cale, ne apropiem de semnificaţia de bază, de „aliment ritual, de Paşti“ a termenului latinesc pascha şi a celui grecesc paskha, ambele provenind din ebraicul pesăh â „trecere“, ce evocă ieşirea evreilor din Egipt şi a numit, apoi, mielul sacrificat de aceştia, conform ritualului, la sărbătorirea zilei de Paşti şi, prin extensie, preparatul alimentar făcut din aluat nedospit, copt în foi subţiri, pe care îl mănâncă evreii la această sărbătoare. În limba română, din lat. pascha, paschae „sărbătoarea Paştilor“ a rezultat pască şi Paşte, numind iniţial pâinea sfinţită care se împarte în biserică după slujba Învierii. În alte limbi romanice, termenul se păstrează în numele mai multor sărbători; de exemplu, în italiană, Pasqua dâUovo este „Paştile“, Pasqua di Ceppo - „Crăciunul“, Pasqua di Risurrezione - „Înălţarea“ etc. (vezi şi span. Pasqua de Navidad - „Crăciunul“, Pasqua de Resurrección Florida - „Paştile“). Cu această accepţie, ca nume comun, termenul apare încă din Evangheliarul lui Coresi (1581): „Drept aceea şi noi să ne nevoim... a ne cumineca cu acele paşti de la Hristos Iisus, Domnul nostru“. Iar această veche întrebuinţare a termenului o găsim şi la clericul etnograf Simeon Florea Marian, în monografia sa intitulată Sărbătorile la români (3 volume, 1898-1901), care scria aproape în aceiaşi termeni pe care i-am întâlnit la Coresi: „Aceia dintre sătenii care doresc să dea paştile, adică pânea şi vinul cu care au să se cuminice poporenii..., să facă de timpuriu cunoscut preotului“ (remarcăm, de asemenea, că referinţa se face şi la vin, ca şi în citatul din primul paragraf). Expresia pe care am evocat-o la început o întâlnim şi în descrierea unor vicisitudini pe care le-a cunoscut Biserica Ortodoxă în Transilvania. Astfel, G. Bariţiu scria: „Fost-au şi epoce de acelea unde românii în unele districte, neavând unde să meargă la biserică nici în ziua de Paşti, dorind a se cumineca sau, cum se zice în mai multe părţi ale ţării, a lua paşti, ... adunau mugurii unor arbuşti şi făcându-şi cruce şi câteva metanii, din acei muguri înghiţeau părinţii, împărţind şi la ceilalţi membri ai familiilor“ (Pagini alese din istoria Transilvaniei, I, Sibiu, 1889). În sfârşit, să amintim că, după Dicţionarul Academiei Române, termenul pască, numind coptura tradiţională de Paşti, este atestat în scris abia spre sfârşitul secolului al XVIII-lea. Într-o lucrare asupra protocolului epocii, Condica ce are întru sine obiceiuri vechi şi nouă a preaînălţaţilor domni (1762), cuprinzând şi numeroase date etnografice şi folclorice, logofătul Gheorgachi povesteşte, în legătură cu obiceiul „udatului“ sau „trasului în vale“, că, pentru a scăpa de această acţiune, neplăcută, cei vizaţi „se împăcau cu trăgătorii, unii dându-le vedre de vin, alţii paşte şi ouă“. Să revenim, însă, la una dintre cele mai vechi atestări în scris a numelui sărbătorii, citând un enunţ, pătruns şi de farmecul limbii vechi, dintr-o „învăţătură“ cuprinsă în Evangheliarul lui Coresi: „Acestea sunt Paştile cele cinstitele şi iubitele, şi curatele“. (Stelian Dumistrăcel, publilcat in ziarullumina.ro)

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE

Citeşte şi:

Paste 2025 - Pastele ortodox 2025

Comunitatea Crestin Ortodox

Prieteni Albume, Evenimente, Grupuri

Forumul Crestin Ortodox

Aboneaza-te si afla in fiecare saptamana noutatile de pe CrestinOrtodox.ro

Predici si Cuvantari Cuviosul a slujit și a predicat cu timp și fără timp. Omiliile sale, rostite ori de câte ori avea ocazia, însă cu precădere în duminici și sărbători, precum și în ajunul praznicelor și în serile de vineri și de duminică, au ajutat foarte mult la 80.00 Lei

Cuvinte care vindeca. Despre regasirea sensului intr-o lume haotica Cuvinte care vindecă s-a născut din întâlnirea noastră – un preot ortodox și un psiholog, amândoi preocupați de același lucru: cum putem reda cuvintelor greutatea lor firească și cum putem crea spații de viață în care oamenii să se simtă înțeleși, respect 63.32 Lei

Parintele Dumitru Staniloae - o viziune filocalica despre lume Rezultat a peste jumătate de secol de susținută activitate teologică, opera părintelui Stăniloae continuă încă să intimideze prin vastitatea aproape incredibilă a abordărilor și concretizărilor. Interesul pe care acestea îl suscită în Occident este 33.83 Lei

Sfantul Cuvios Marturisitor Sofian de la Antim. Viata si invataturile Părintele arhimandrit Sofian Boghiu, fost stareț al mănăstirilor Antim și Plumbuita din București, a fost una dintre cele mai rodnice personalități ale monahismului românesc din secolul al XX-lea, un trăitor exemplar al Evangheliei Mântuitorului 42.29 Lei

Rugaciunea lui Iisus si experienta Duhului Sfant Părintele Dumitru Stăniloae este cu siguranță cel mai mare teolog ortodox al sfârșitului secolului XX. Vastă și profundă, opera sa exprimă în același timp sensibilitatea mistică și rigoarea dogmatică a Ortodoxiei patristice, cât și geniul specific al 21.14 Lei

Indumnezeire si etica in „Spiritualitatea ortodoxa. Ascetica si mistica” a parintelui Dumitru Staniloae „Cartea de față - teza de doctorat a teologului german Jürgen Henkel susținută în 2001 la Facultatea de Teologie Evanghelică a Universității din Erlangen - e o excelentă introducere în teologia ascetică și mistică a Bisericii Ortodoxe așa cum a fost 42.29 Lei

Viata, minunile si prorociile Sfantului Serafim de Virita (1866-1949) Într-o epocă marcată de suferință și prigoană, când credința era greu încercată, iar Biserica Ortodoxă părea aproape nimicită, Sfântul Serafim de Vîrița a fost lumină, nădejde și mângâiere pentru multe suflete rănite. Așa cum spunea adesea părintele 28.54 Lei

Stiinta si religia - editia a doua Știința și religia este o lucrare de neegalat atât în literatura de specialitate rusă, cât și în cea străină. Ideea scrierii unui articol dedicat relației dintre știință și religie i-a venit lui Valentin Feliksovici Voino-Iasenețki (numele de mirean al 23.26 Lei

Domnul Duhurilor - lumea nevazuta si razboiul duhovnicesc impotriva falsilor dumnezei Lumea nevăzută şi războiul duhovnicesc împotriva duhurilor care au încercat să uzurpe domnia lui Dumnezeu Cel slăvit în Treime sunt subiectul cărţii Domnul duhurilor. Părintele Andrew S. Damick foloseşte ca instrumente istoria, Scriptura, mitologia, scrie 42.29 Lei

CrestinOrtodox Mobil | Politica de Cookies | Politica de Confidentialitate | Termeni si conditii | Contact