† VINCENTIU
Prin harul lui Dumnezeu Episcopul Sloboziei si Calarasilor
Iubitului meu cler si popor,
har si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru,
iar din parte-mi, arhieresti binecuvantari !
"Iosif, barbatul ei, drept fiind […], a facut precum i-a poruncit lui ingerul Domnului“ (Matei 1, 19 si 23)
Dreptmaritori crestini,

Sfintele Evanghelii si invatatura de credinta ortodoxa afirma ca Fecioara Maria l-a zamislit pe Domnul Iisus "de la Duhul Sfant“, adica prin puterea si lucrarea lui Dumnezeu (cf. Matei 1, 25). Dreptul Iosif a fost instiintat apoi printr-un vis, de catre ingerul Domnului, ca Fecioara Maria este insarcinata, iar in urma descoperirii voii lui Dumnezeu, Iosif a acceptat sa o duca in casa sa pe Fecioara Maria, recunoscandu-l pe Pruncul Iisus in fata legii ca propriul fiu. Din acest motiv, traditia crestina foloseste pentru el apelativul de "tata adoptiv“ al Domnului Iisus: "fiind, precum se socotea, fiul lui Iosif“ (cf. Luca 3, 23).

Oamenii credeau ca Iisus este fiul lui Iosif, insa, in realitate, era Fiul lui Dumnezeu.

Datele oferite de Sfintele Evanghelii in legatura cu Dreptul Iosif sunt putine, insa, atatea cate sunt ele, ne permit sa intuim maretia acestui om, chemat de Dumnezeu sa colaboreze atat de direct la taina mantuirii noastre. Ele ne spun ca Iosif era descendent al regelui David si ca locuia intr-un catun din Galileea, numit Nazaret. Potrivit unei traditii iudeo-crestine foarte vechi, consemnata in mod particular de o scriere intitulata Protoevanghelia lui Iacov, in secolul II d. Hr., Iosif, din neamul lui David, era de loc din Betleem, iar in momentul cand Dumnezeu i-a poruncit prin vedenie ingereasca sa o ia pe Maria in casa sa, era vaduv si inaintat in varsta. Din casatoria anterioara Iosif a avut patru baieti si doua fete pe care ii intretinea singur. Astfel Protoevanghelia lui Iacov ne explica cine sunt asa-zisi "Frati ai Domnului“ despre care ne vorbesc Sfintele Evanghelii.

Sunt fiii lui Iosif dintr-o casatorie anterioara. Iosif a luat-o pe Maria la casa sa, ca sa o ocroteasca si s-o ajute sa-si pastreze votul fecioriei. In aceste imprejurari, la Nazaret fiind, "ingerul Gavriil a fost trimis catre o fecioara logodita cu un barbat, care se chema Iosif, din casa lui David, iar numele fecioarei era Maria“ (Luca 1, 26-27). Iosif este prezentat ca fiind descendent al regelui David, logodit cu o Fecioara, devenita purtatoarea Tainei Intruparii lui Dumnezeu. Prin puterea si lucrarea Duhului Sfant, Maria a zamislit un Fiu "care Fiul celui Preainalt se va chema“ (Luca 1, 32). Pentru a-i confirma acest eveniment extraordinar, ingerul o incredinteaza si de faptul ca verisoara sa, Elisabeta, desi stearpa, astepta un fiu. Maria a plecat imediat in vizita la rudenia sa, iar la intoarcerea la Nazaret, fiind deja in a treia luna de sarcina, semnele acesteia erau vizibile. "Iar Iosif, barbatul ei, drept fiind si nevrand s-o dea in vileag, a vrut s-o lase pe ascuns“ (Matei 1, 19). Iosif nu stia cum sa se comporte in fata maternitatii miraculoase a Mariei si, de aceea, cauta un raspuns la framantarile sale sufletesti legate de sarcina Fecioarei, si totodata o cale de a iesi dintr-o situatie dificila. Iosif era un om al virtutii, drept inaintea lui Dumnezeu, care avea constiinta nevredniciei sale, iar in smerenia sa el a crezut ca nu trebuie sa participe din proprie initiativa la o taina la care nu fusese chemat. De aceea, nu se simte indreptatit sa puna nume pruncului nou-nascut si considera ca este mai bine sa nu se casatoreasca cu Maria si sa o paraseasca in ascuns. Dreptul Iosif reactioneaza asemenea tuturor dreptilor despre care ne vorbeste Sfanta Scriptura: asemenea lui Moise, care si-a scos incaltamintea din picioare si se considera nevrednic si incapabil sa mearga in Egipt si sa-i elibereze pe fratii sai (cf. Iesire 3, 5, 11; 4, 1, 10); asemenea proorocului Isaia care, cutremurat fiind de aratarea lui Dumnezeu cel intreit Sfant, se considera un biet om cu buze necurate (Isaia 5, 3-5); asemenea proorocului Ieremia, care, chemat fiind de Dumnezeu pentru o misiune speciala, se considera prea tanar si sovaielnic, nestiind ce sa vorbeasca (Ieremia 1, 4-6); asemenea Elisabetei, care se intreba de ce a trebuit sa vina Maica Domnului in vizita la ea (Luca 1, 43); asemenea sutasului din Evanghelie, care exclama: "Doamne, nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul casei mele“ (Matei 8, 8); asemenea lui Petru, care spune: "Doamne, iesi de la mine ca sunt om pacatos“ (Luca 5, 9). Asemenea tuturor acestor Drepti, Iosif intentiona sa se retraga din fata manifestarii maretiei lui Dumnezeu, deoarece se considera un biet om, sarman, caruia nu este vrednic sa i se descopere Dumnezeu.

Dar, iata ca ingerul Domnului i s-a aratat in vis graind: "Iosife, fiul lui David, nu te teme s-o iei pe Maria, drept femeia ta, fiindca ceea ce s-a zamislit intr-insa este de la Duhul Sfant; ea va naste Fiu, Caruia tu ii vei pune numele Iisus, caci El va mantui pe poporul Sau de pacatele lor“ (Matei 1, 20-21).

Trezindu-se din somn, Iosif a facut asa cum i-a poruncit ingerul, si a luat-o la sine pe Maria, acceptand astfel taina maternitatii si responsabilitatile ce decurgeau din aceasta. Cu adevarat, Dreptul Iosif s-a comportat ca un descendent al casei regale a lui David, ca fiu al lui David, nu numai dupa trup, ci si prin credinta, sfintenie si evlavie. De aceea, Dumnezeu l-a privit pe Dreptul Iosif ca pe un alt David, un om dupa inima Sa, caruia i-a aratat cele mai adanci si ascunse ale intelepciunii Sale, taina pe care n-a cunoscut-o niciunul din mai marii acestei lumi. Dreptului Iosif i-a fost dat sa vada si sa auda, dar si sa poarte, sa calauzeasca, sa imbratiseze, sa sarute, sa hraneasca si sa pazeasca pe Fiul lui Dumnezeu intrupat. El I-a pus numele Iisus Pruncului, asumandu-si astfel paternitatea copilului, iar, din punct de vedere legal si juridic, Iisus a devenit membru al familiei sale, inscris in descendenta sa, mostenind titlul mesianic de "Fiu al lui David“. Numele Iisus se refera atat la identitatea persoanei, cat si la vocatia si misiunea ei: El va mantui poporul de pacate. Originea dumnezeiasca a lui Iisus si misiunea Sa mantuitoare sunt concentrate in numele Iisus.

Iubiti frati si surori in Domnul,

Dupa aproape trei luni, Iosif impreuna cu Maria au trebuit sa mearga din Nazaretul Galileei in Betleemul Iudeei, datorita unui recensamant al populatiei, poruncit de imparatul Octavian Augustus, ca sa se faca in toate provinciile imperiului. Din acest motiv, Iosif, fiind de loc din Betleem, a trebuit sa mearga in localitatea sa de nastere pentru a fi inscris in registrele pentru evidenta populatiei, impreuna cu Maria, femeia sa. În timp ce Iosif si Maria se aflau in Betleem, s-a implinit sorocul, iar Maria a dat nastere unui fiu "pe care L-a infasat, si L-a culcat in iesle, caci nu mai era loc de gazduire pentru ei“ (Luca 2, 7). Din acest moment, Iosif a fost martorul revelatiei lui Dumnezeu facuta pastorilor, iar, mai tarziu, a inchinarii magilor, veniti din indepartatul Orient, calauziti de aratarea unei stele minunate. Iar magii "intrand in casa, au vazut pe Prunc impreuna cu Maria, mama Lui, si cazand la pamant, s-au inchinat Lui“ (Matei 2, 11). Desi Iosif nu este amintit in acest episod, cu siguranta a fost prezent la eveniment. Dupa opt zile de la nasterea pruncului, Acesta a fost circumcis, potrivit Legii lui Moise, iar Iosif i-a pus numele Iisus, dupa cum ii aratase ingerul Domnului in vis. Apoi, la patruzeci de zile, Iosif si Maria l-au prezentat pe noul nascut Domnului in Templul din Ierusalim in prezenta batranului Simeon, care a proorocit ca, desi Pruncul va starni impotriviri, El va fi "lumina neamurilor pagane si slava poporului Israel“ (Luca 2, 32). Dupa inchinarea Pruncului la Templul din Ierusalim, evanghelistul Luca ne relateaza ca s-au intors in Galileea, in localitatea Nazaret.

Sfanta Familie a ramas la Betleem o perioada de timp care nu este clar determinata, dupa care, potrivit evanghelistului Matei, au fost instiintati in vis de inger sa ia pruncul si sa fuga in Egipt, deoarece Irod poruncise sa fie ucisi toti pruncii din Betleem, de doi ani si mai putin. Astfel, Irod a vrut sa scape de "Cel ce S-a nascut rege al iudeilor“.

Asemenea Patriarhului Iosif care a fost vandut de fratii sai din invidie si dus in Egipt, dreptul Iosif a trebuit sa fuga in Egipt de ura regelui Irod. Amandurora, si Patriarhului Iosif si Dreptului Iosif, Dumnezeu li S-a aratat in vis si i-a chemat sa indeplineasca o misiune sfanta. Patriarhul Iosif a adus grau din Egipt si i-a scapat de foamete nu numai pe fratii sai, ci lumea intreaga, iar Dreptul Iosif de mai tarziu a primit spre paza Painea Vietii, Care S-a pogorat din cer, atat pentru Sine, cat si pentru viata lumii.
Dupa o perioada de exil in Egipt, care nu este precizata ca timp, au primit din nou instiintare de la inger sa se intoarca in pamantul lui Israel, deoarece prigonitorul Irod murise. Sfanta Familie s-a stabilit la Nazaret unde Iisus a crescut pana la inceputul activitatii Sale publice: "iar Copilul crestea si se intarea cu duhul, plin de intelepciune; si harul lui Dumnezeu era peste El“ (Luca 2, 40).

Iubiti fii duhovnicesti,

Sfintele Evanghelii rezuma in aceste putine cuvinte perioada copilariei lui Iisus, in timpul careia, viata Lui a fost in aparenta obisnuita, pregatindu-se pentru misiunea Sa. Un singur moment iese din aceasta normalitate si este descris de evanghelistul Luca. La varsta de doisprezece ani i-a insotit pe parintii dupa trup, Iosif si Maria, la Ierusalim, pentru a sarbatori Pastele. Dupa ce s-a terminat sarbatoarea, parintii l-au scapat din vedere, si au trebuit sa-L caute o zi intreaga printre pelerini. Copilul Iisus ramasese la Ierusalim, in zona Templului, fara ca Iosif si Maria sa-si fi dat seama, pentru a participa la discutiile purtate de invatatorii evrei in legatura cu Legea lui Moise. Parintii l-au gasit dupa trei zile de cautari, "asezat in mijlocul invatatorilor de Lege“. Maria L-a intrebat:"Fiule, de ce ne-ai facut noua asa? Iata, tatal Tau si eu Te-am cautat ingrijorati“ (Luca 2, 48). Raspunsul lui Iisus este surprinzator, ca si comportamentul Sau: "De ce era sa ma cautati? Nu stiati ca in cele ale Tatalui Meu trebuia sa fiu?“ (Luca 2, 49).

Parintii au ramas muti de uimire. Iisus se afla intr-o relatie unica si speciala cu Dumnezeu: Dumnezeu este Tatal Sau, iar El este Fiul Lui intrupat. Legatura Domnului Iisus cu familia Sa dupa trup este subordonata uneia mai inalte, aceea de a fi din vesnicie "Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat“. Desi Iisus Îl cheama pe Dumnezeu "Tatal Sau“, fata de parintii dupa trup, Iosif si Maria, El "le era supus“ (Luca 2, 52). Maria si Iosif, ca parinti trupesti ai lui Iisus, au incercat sa inteleaga sensul vietii Lui, dar si al lor, constienti fiind ca Iisus nu era un prunc oarecare, ci Fiul Unul - Nascut din vesnicie, pe care Dumnezeu L-a trimis in lume ca sa indeplineasca o misiune unica, aceea de a le descoperi oamenilor calea vietii vesnice.

Dreptmaritori crestini,

In evlavia noastra, Dreptul Iosif, este socotit ocrotitorul duhovnicesc al familiilor de muncitori, care traiesc din plata muncii lor, ca unul ce si-a hranit si el Sfanta sa Familie, din rodul muncii sale. În ultima remarca a Noului Testament asupra vietii Dreptului Iosif aflam ceva cu totul impresionant: "Si (Iisus) a coborat cu ei si a venit la Nazaret si le era supus…Si Iisus sporea cu intelepciunea si cu varsta, si cu harul lui Dumnezeu si la oameni“ (Luca 2, 51-52). Cu alte cuvinte, Fiul lui Dumnezeu a fost crescut la fel ca orice copil, dezvoltandu-se pe zi ce trece: indeletnicindu-se cu lucrurile practice si morale ale vietii, cu formarea caracterului pe masura cresterii in varsta a trupului, "sporea in trup si aratarea dumnezeirii, aratand tuturor ca era Dumnezeu in trup“ (cf. Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte impotriva elinilor, pp. 383-384). În timp ce Fiul lui Dumnezeu a asumat firea umana in pantecele Fecioarei, Iosif a fost cel ce i-a pus numele Iisus, descoperit de inger, asumandu-si astfel paternitatea legala, si, cu toate ca stia ca nu este tatal Sau natural, totusi s-a comportat ca un parinte adevarat. Iosif L-a invatat pe copilul Iisus sa lucreze, punandu-si amprenta asupra formarii caracterului lui Iisus ca om. În patria natala, Iisus era cunoscut ca "fiul Mariei“, locuitorii recunoscand prin aceasta ca ceilalti "frati ai Domnului“ erau fiii lui Iosif dintr-o casatorie precedenta, iar, in afara Nazaretului, era cunoscut ca "fiul teslarului“, deoarece nu se stiau aceste lucruri. Dar, era identificat ca "fiu al teslarului“ pentru ca Iosif era vestit ca un iscusit tamplar care lucra pentru intretinerea familiei si educarea fiilor. Iosif l-a invatat pe copilul Iisus sa lucreze, cum sa traiasca din munca sa, in mijlocul dificultatilor vietii, sa fie rabdator, bland si smerit cu inima.

Mare parte a vietii Sale pe pamant Iisus a trait-o alaturi de parintele Sau dupa trup, fiind educat sa pretuiasca nobletea muncii cinstite, sa se simta solidar cu oamenii care-L inconjurau, a invatat cumpatarea si respectul fata de valorile pe care omul le poate realiza, fara sa iasa in evidenta prin lux sau ostentatie. Prin grija Sa fata de Domnul Iisus si Fecioara Maria, Iosif s-a facut partas paternitatii lui Dumnezeu, pentru ca grija sa ocrotitoare nu este altceva decat oglindirea grijii lui Dumnezeu fata de noi oamenii. Iosif este modelul de parinte prin care Dumnezeu, Tatal nostru cel ceresc, ne arata cum trebuie sa ne crestem si educam fiii, asa cum Iosif a facut cu Iisus. Iosif l-a invatat pe Iisus sa se roage, l-a condus la scoala elementara de pe langa sinagoga unde a invatat sa scrie si sa citeasca, apoi l-a insotit la sinagoga in fiecare zi de Sabat, iar in timpul marilor sarbatori a mers impreuna cu "Iisus si mama Lui“ la Templul din Ierusalim.

Taina paternitatii lui Iosif consta in faptul ca adevaratul Parinte al lui Iisus este Dumnezeu Insusi, Care L-a nascut din tata fara mama din vesnicie, si din mama fara tata in istorie prin puterea Duhului Sfant. Acest paradox este evidentiat de Sfintele Evanghelii, mai ales de evanghelistii Matei si Luca, care remarca in mod explicit ca Iisus Domnul a fost zamislit prin puterea Duhului Sfant. Pentru evanghelisti, asadar, Iosif este tatal adoptiv al lui Iisus, din incredintarea lui Dumnezeu.

Insa tot atat de adevarat este ca Iisus, copil fiind, a invatat de la Iosif sa Se roage lui Dumnezeu si sa-L cheme "Avva“, Parinte, motiv pentru care trebuie sa retinem ca in fata copilului Iisus, Iosif a intrupat paternitatea lui Dumnezeu. In Cuvantarea de pe Munte, Iisus Domnul ii indeamna pe ucenicii Sai sa ia aminte la modelul de iubire neconditionata propus de Dumnezeu, pe care ei trebuie sa-l aplice in existenta lor pamanteasca: "Fiti desavarsiti precum Tatal vostru din ceruri desavarsit este“ (cf. Matei 5, 48; Luca 6, 36). Acest model de iubire desavarsita a fost urmat in mod exemplar de Iosif, tatal adoptiv al Domnului Iisus. Din modul in care Mantuitorul Hristos ne vorbeste in Evanghelii despre Dumnezeu Tatal cel Ceresc, atat de intim si increzator, trebuie sa deducem ca acesta se datoreaza si experientei de viata pe care Iisus a trait-o alaturi de Iosif, parintele Sau dupa trup. Dreptul Iosif ramane pentru noi un barbat cu o vocatie unica, un om drept care cauta in mod sincer sa implineasca voia lui Dumnezeu. El a implinit chemarea lui Dumnezeu de a fi tatal adoptiv al Fiului Sau intrupat si logodnicul mamei - fecioare a Unicului Fiu al lui Dumnezeu.

Punandu-Va la inima chipul luminos de sot si parinte al Dreptului Iosif, model atat de necesar pentru familia crestina de la inceputul mileniului III, Va adresez, iubiti fii duhovnicesti, cuvant de binecuvantare, de rugaciune si nadejde, ca la Sfintele sarbatori ale Nasterii Domnului si in Noul An - 2013 sa aveti pace si bucurii sfinte cu impliniri spirituale si materiale.

Al vostru parinte duhovnicesc, pururi rugator catre Domnul Iisus, Dumnezeul nostru, ca sa daruiasca pace lumii si sufletelor noastre mare mila.

+ Vincentiu

EPISCOPUL SLOBOZIEI SI CALARASILOR

.

• PS Vincentiu Ploiesteanu, episcop vicar patriarhal
  Publicat in : Organizare B.O.R.
• Invierea Domnului 2013 - PS Vincentiu
  Publicat in : Invierea lui Hristos