+ ANDREI,

din harul lui Dumnezeu Arhiepiscop al Alba Iuliei,

Preacucernicului cler,

Preacuviosului cin monahal si

iubitilor credinciosi,

sfanta imbratisare de Craciun si

urarea ca "Hristos sa se nasca in inimile tuturor!"

Iubiti frati,

Cu multa bucurie, cu entuziasm si optimism, sarbatorim Craciunul. Sfintele Scripturi, invaluite de dalbele noastre datini care ne vin din strafund de veac, ne aduc aminte ca acum 2007 ani, Domnul Iisus Hristos a despicat istoria in doua si "pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria si S-a facut om".

"Iar cand a venit plinirea vremii, spune Sfantul Pavel, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub Lege, ca pe cei de sub Lege sa-i rascumpere, ca sa dobandim infierea" (Galateni 4,4-5).

Domnul Iisus Hristos S-a nascut in cetatea lui David, in Betleem. Arhiereii si carturarii lui Israel, atunci cand au fost intrebati de Irod unde trebuia sa se nasca Hristos, au raspuns: "In Betleemul Iudeii, caci asa este scris de proorocul: "Si tu Betleeme, pamantul lui Iuda, nu esti nicidecum cel mai mic intre capeteniile lui Iuda, caci din tine va iesi Conducatorul care va paste pe poporul meu Israel"" (Matei 2,6).

La porunca Cezarului August, care decretase un recensamant, au ajuns si Maria cu Iosif din Nazaret "in cetatea lui David care se numeste Betleem, pentru ca el era din casa si din neamul lui David" (Luca 2,4). Orasul era plin si nu au gasit loc de gazduire. "Dar pe cand erau ei acolo, s-au implinit zilele ca ea sa nasca, si a nascut pe Fiul Sau, Cel Unul-Nascut si L-a infasat si L-a culcat in iesle, caci nu mai era loc de gazduire pentru ei" (Luca 2,6-7).

Iubiti credinciosi,

De o mie de ori de S-ar naste Hristos in Betleem, daca nu se naste in sufletele noastre, totul este in zadar. El a venit "sa se nasca si sa creasca, sa ne mantuiasca".

El a venit sa cucereasca sufletele noastre. De doua mii de ani Biserica se straduieste sa ne uneasca cu Hristos, sa ne "imbrace in Hristos". Sfantul Pavel se destainuia galatenilor, scriindu-le: "O, copiii mei, pentru care sufar iarasi durerile nasterii, pana ce Hristos va lua chip in voi!" (Galateni 4,19).

Daca aceasta lucrare a nasterii din nou reuseste, omul devine o faptura minunata. "Daca este cineva in Hristos, este faptura noua; cele vechi au trecut, iata toate s-au facut noi"(2 Corinteni 5,17). Ne-am lepadat de omul cel vechi, robit pacatului. Hristos nascut in sufletul nostru ne umple toata fiinta. Am scapat de starea apasatoare, lipsita de perspectiva, care ne-a paralizat in ceasurile de singuratate puterile sufletesti. Omul cel vechi, de care ne-am saturat, a murit. Ne-am saturat de el ca de o paine uscata si muceda.

In sufletul nostru S-a nascut Hristos si a facut din noi oameni noi, dupa care eram insetati ca dupa o apa racoritoare si limpede. Aceasta este marea descoperire pe care ne-o face Craciunul. Hristos se face om ca pe noi, oamenii, sa ne indumnezeiasca. Viata Lui este consemnata simplu in paginile Evangheliei. De aceea va indemnam, cu parinteasca dragoste, ca macar un capitol din Noul Testament sa cititi zilnic.

El este Omul! Este Omul Dumnezeu! Omul curat si sfant. Omul dupa chipul caruia ne-a creat Dumnezeu: tineri, sanatosi, frumosi si nemuritori. Daca El s-a nascut in inima ta, tu traiesti o viata asemanatoare cu a Lui. In tine se rasfrange frumusetea nepieritoare a vietii Lui, lucru pe care L-a voit El atunci cand S-a nascut in lume, in acea smerita iesle din Betleemul Iudeii. El este prezent in inima ta dimpreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant. Asa ne-a promis: "Daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu, si Tatal Meu il va iubi, si vom veni la el si vom face locas la el" (Ioan 14,23). Iar Duhul Sfant care-L insoteste rodeste "dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea, curatia" (Galateni 5,22-23).

La Botezul fiecaruia dintre noi s-a cantat: "Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati imbracat" (Galateni 3,27). El ne naste din nou. Spune Sfantul Simeon Noul Teolog "caci odata ce nasterea noastra in stricaciune s-a facut prin femeia Eva, trebuia ca nasterea noastra duhovniceasca si nasterea noastra din nou sa se faca prin barbat, adica prin al doilea Adam si Dumnezeu. Priveste potriveala rationala a lucrurilor: samanta celui stricacios a nascut si naste fii stricaciosi si muritori; iar Cuvantul nemuritor si nestricacios al Nemuritorului si Nestricaciosului Dumnezeu a nascut si naste pururea fii nestricaciosi si nemuritori, dupa ce s-a nascut El insusi din Fecioara, prin Duhul Sfant".

Dreptmaritori crestini,

Pana aici cred ca m-ati urmarit, aprobandu-ma cu satisfactie. Ceea ce v-am spus v-a provocat o reconfortare launtrica. Si poate va spuneti si dumneavoastra, cum imi spun si eu: "Ce bine ar fi sa fie asa!" Din pacate nu-i chiar asa.

Il citam pe Sfantul Pavel, care zice: "Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati imbracat" (Galateni 3,27). Un om caruia ii este frig, cand se imbraca cu o haina, simte caldura hainei. Noi daca ne-am imbracat cu Hristos la Botez trebuie sa simtim caldura lui Hristos. O simtim? Ma tem ca nu! Cine nu simte caldura hainei? Mortul. Tare mi-e teama ca noi sa nu fim cumva morti sufleteste.

In cartea Apocalipsei, Domnul Hristos ii reproseaza ingerului (adica episcopului) Bisericii din Sardes: "Stiu faptele tale, ca ai nume, ca traiesti, dar esti mort" (Apocalipsa 3,1). Mortul nu aude, nu vorbeste, nu se misca si pana la urma putrezeste, se strica. Omul mort sufleteste nu aude clopotul si nici cuvintele lui Dumnezeu, nu vorbeste despre cele sfinte, nu se misca inspre biserica nici inspre fapte de caritate si pana la urma ajunge un om stricat, putrezeste din punct de vedere spiritual, duhovnicesc.

Omul robit de patimi si pacate este mort sufleteste si - chiar daca, in virtutea obisnuintei si luat de valul traditiei, sarbatoreste si el Craciunul - de simtit, nu simte nimic. In cel mai bun caz, sarbatorile sunt pentru el un prilej de a petrece, de a manca si a bea, de a se distra. "Pantecele este dumnezeul lor, spune Sfantul Pavel, iar marirea lor este intru rusinea lor, ca unii care au in gand cele pamantesti" (Filipeni 3,19).

Din nefericire, omul acestui veac postmodern se lauda cu lucruri de care ar trebui sa-i fie rusine si socoteste nefirescul firesc. In virtutea respectarii alteritatii si a "drepturilor omului" pacate strigatoare la cer, ca avortul si homosexualitatea, sunt socotite lucruri normale. Mijloacele de contraceptie constituie preocuparea multor proiecte socotite salutare. Desfraul, concubinajul si uniunea consensuala sunt considerate ca alternative firesti la familia crestina traditionala. Ce sa mai zicem de relatiile trupesti premaritale? Proorocul Isaia deplange o asemenea stare de lucruri spunand: "Vai de cei zic raului bine si binelui rau; care numesc lumina intuneric si intunericul lumina; care socotesc amarul dulce si dulcele amar!" (Isaia 5,20).

Subliniind aceste adevaruri am putea fi acuzati de catre unii ca am fi fundamentalisti. Nici vorba: pentru ca nu dorim pedepsirea celor pacatosi, ci indreptarea lor. Ne doare insa faptul ca, in omul care traieste in asa pacate, nu se poate naste Hristos. Si daca in inima cuiva nu se naste Hristos, acesta isi rateaza mantuirea. Iar dintr-o perspectiva mai pamanteasca, aceasta stare de lucruri slabeste neamul si inclusiv Uniunea Europeana.

Iubiti credinciosi,

Ne punem intrebarea: "Cum iesim din aceasta stare?"; "Cum dobandim calitatile necesare pentru ca Hristos sa ramana in noi?"; "Cum scapam de pacate?".

Ni se istoriseste ca Fericitul Ieronim pustnicea intr-o chilie aproape de pestera din Betleem. Se ruga lui Dumnezeu, se nevoia si traducea Sfanta Scriptura din greaca in latina. La un moment dat avu o vedenie: Pruncul Mantuitor era in ieslea sfanta. Maica Domnului si Dreptul Iosif Il privegheau. Pastorii si Magii Ii aduceau daruri. Ingerii Il proslaveau. Si Domnul le suradea tuturor. Ieronim, sarac lipit pamantului, se simtea neputincios si-i spuse Domnului: "Doamne toti te coplesesc cu daruri. Dar eu, nevrednicul Ieronim, ce sa-ti dau? Al Tau este cerul si pamantul. Ce am eu si nu ai Tu?" Iar Domnul ii raspunde: "Ai si tu Ieronime ceva ce nu am Eu. Tu ai pacate, iar Eu nu. Da-mi pacatele tale!".

Asa scapam de pacate. Tot prin El. La Utrenia din 23 decembrie ne adresam Domnului, spunandu-i: "Pe mine, cel ce am ajuns pestera de talhari, arata-ma, Doamne, Cel ce in pestera Te-ai nascut, locas al Tau si al Tatalui si al dumnezeiescului Tau Duh, ca sa Te slavesc intru toti vecii" .

Daca aceasta lucrare minunata are loc, daca prin pocainta sincera si printr-o buna spovedanie, din pestera de talhari devenim locas sfant si pestera din Betleem, in sufletul nostru se naste Hristos. Ne incredinteaza de acest lucru Sfantul Simeon Noul Teolog care l-a si experimentat: "Asadar, crezand din tot sufletul si caindu-ne cu caldura, zamislim, cum s-a spus, pe Cuvantul lui Dumnezeu in inimile noastre, ca Fecioara, daca avem sufletele fecioare si curate".

Deci tot fecioria si curatia, atat de dispretuite de omul contemporan si ravnite de sfinti, sunt solutia. Va dau doar un singur exemplu:

In veacul al XVII-lea, printre robii luati de turci din Tara Romaneasca a fost si un adolescent foarte frumos, pe nume Ioan. Stapanul sau, pe drum, i-a pus gand rau. El fiind un tanar credincios, care tinea la curatia sa trupeasca, s-a aparat si l-a omorat pe turc. Ajuns la Istanbul, autoritatile l-au predat femeii turcului. Aceasta, vazandu-l voinic si chipes, s-a indragostit de el, cu ganduri pacatoase. Nici pomeneala ca Ioan sa accepte ispita. Urmarea a fost ca intr-o zi de 12 mai, a fost ucis, dar si-a pastrat curatia trupului si a sufletului. Biserica l-a trecut in randurile sfintilor, ramanand un exemplu stralucit pentru tinerii de astazi.

Crestinul care s-a curatit sufleteste are toate sansele ca in inima lui sa se nasca Hristos. Inima lui murdara si rece devine curata si calda, ca ieslea din Betleem, si in ea se salasluieste Hristos. Si salasluindu-se aduce pace si lumina. El patrunde toata fiinta omului, toate gandurile lui, toata vointa lui, toate dorintele lui, toata viata lui.

Realizam, in aceasta situatie, cata dreptate are Sfantul Pavel cand ne intreaba: "Nu stiti ca trupul vostru este templu al Sfantului Duh care este in voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri?" (1 Corinteni 6,19).

Iubiti frati,

Atunci, la cumpana istoriei, Domnul Hristos S-a intrupat. Si-a asumat firea noastra si ne-a dat noua posibilitatea indumnezeirii. Tainic insa, Mantuitorul Care s-a nascut in Betleem, se intrupeaza si se jertfeste pentru noi, la fiecare Sfanta Liturghie. Asa citim in Randuiala Sfintei Impartasanii: "Bun este Domnul, gustati si vedeti; ca demult pentru noi, precum suntem noi facandu-se, si o data pe Sine Parintelui Sau ca jertfa aducandu-Se, pururea Se junghie, sfintind pe cei ce se impartasesc cu Dansul"4

Constienti de maretia tainei si de necuratia noastra, Il rugam pe Mantuitorul zicand: "Ma cutremur, primind focul, sa nu ma aprind ca ceara si ca iarba. O, infricosatoare Taina. O, milostivire a lui Dumnezeu. Cum eu, tina fiind, ma impartasesc cu dumnezeiescul Trup si Sange si ma fac fara stricaciune".5

Cu harul sau poetic Vasile Voiculescu a scris un "Colind" in care da glas acestor realitati tainice :

"In coliba-ntunecata

Din carne si os lucrata,

A intrat Hristos deodata.

Nu faclie ce se stinge,

Nu icoana ce se frange.

Ci, El insusi trup si sange,

Preschimbat pentru faptura

Intr-o scumpa picatura,

Dulcea Cuminecatura".

Lucrarea pe care o face in fiinta omului este minunata:

"Coliba cum L-a primit

S-a facut cer stralucit

Pe bolta de margarit

Iar in ea soare si stele

Cu Arhangheli printre ele.

In mijloc, Tron luminos

Si, pe el, Domnul Hristos,

Care mult se bucura

Duhul Sfant s-alatura

Si acolo ramanea

Si acum si pururea".

Raspunsul firesc, pe care ar trebui sa-l dam toti, este:

"Si noi, Doamne, ne-am sculat

Colibele-am curatat

Usi, ferestre, toate-s noi,

Doamne, intra si la noi."6

Si, daca intra, bucuria Craciunului este deplina. Pentru ca postul ne-a dat posibilitatea sa ne curatim "colibele". Iar acum suntem chemati cu totii la ospatul credintei.

 

Dreptmaritori crestini,

La aceasta lucrare sfanta de primenire a sufletelor si de pregatire pentru a-L primi pe Hristos ne ajuta Biserica noastra. Ea nu-i o simpla institutie, ci e "Trupul lui Hristos" si ne ofera tuturor o viata noua "cu" Hristos si "in" Hristos, condusa de Duhul Sfant.

In acest an Biserica din Romania a avut si intristari si bucurii. Blandul si Duhovnicescul Patriarh Teoctist s-a mutat la Domnul. Noi, toti fiii Bisericii, ne rugam pentru odihna sufletului sau. Cu randuiala lui Dumnezeu, a fost ales Patriarh Prea Fericitul Daniel, om cu multa energie si dornic de a face misiune; in acelasi timp, bun teolog. Toti cei ce alcatuim trupul Bisericii ne rugam pentru sanatatea lui si-L rugam pe Mantuitorul sa-l ajute sa carmuiasca Biserica spre limanul mantuirii, printre valurile zbuciumate ale acestei lumi.

Iar dumneavoastra, tuturor, va uram sa petreceti cu bucurie si in pace Craciunul, Anul Nou si Boboteaza. Cu imbratisare sfanta, al dumneavoastra arhipastor

+ Andrei,

Arhiepiscop al Alba Iuliei.

.