Am participat si anul acesta la pelerinajul organizat la Manastirea Halmyris (jud. Tulcea) cu prilejul praznuirii hramului Sfintilor Epictet si Astion, sfinti cu cele mai vechi sfinte moaste pe teritoriul Romaniei.

Aceasta arzatoare dorinta, datorata evlaviei la Sfintii Epictet si Astion, era insa, in totala discordanta cu toate prognozele meteo, buletinele de stiri, ce anuntau inundatii, viituri, revarsarea iminenta a apelor Dunarii, si mai ales cu opinia tuturor prietenilor si cunostintelor care imi anticipasera intentia. 

Atunci, in mare secret, am pornit cu autoturismul personal spre Halmyris in ciuda predictiilor meteo dar si a purtarii de grija a prietenilor mei. Stiam ca Sfintii ma vor ajuta si de aceasta data, de aceea nu imi faceam nicio grija…

In Bucuresti vremea se arata destul de prietenoasa ba chiar si soarele isi mai arunca cate o raza, ceea ce ma facea si mai increzatoare. Am ajuns pe Autostrada Soarelui, am parcurs-o destul de repede si nici n-am simtit cum trece vremea, mai ales ca la vechiul meu casetofon auto ascultam Acatistul Sfintilor Mucenici.

Dar intrarea pe soseaua Harsovei imi rezerva o mare surpriza: o ploaie torentiala ce parea ca nu se opreste curand, insotita de tunete si fulgere si mai ales de …apele Dunarii ce veneau vijelioase spre drumul national. "Eee, nu ma vor lasa Sfintii!”, imi ziceam. Intre timp si baietasul pe care il luasem la ocazie, ud leoarca si mirat de muzica pe care o ascultam, a tinut sa ma avertizeze: "Sa aveti grija ca la Broscoiu (langa Giurgeni) cica se rupe soseaua, atata e de mare apa”.

Copilul coboara, ploaia nu mai contenea si cand ajung "la Broscoiu”, Dunarea isi anunta furioasa dorinta de a cotropi soseaua, incurajata si de furtuna care tocmai se pornise. Apa sus, apa jos, apa din toate partile, ma simteam ca intr-un bulgare lichid in mijlocul caruia ma invarteam. Nu puteam sa mai ies. Deja gandul de a ma intoarce acasa devenise rugaciune: "Sfintilor Mucenici, ocrotiti-ma cu rugaciunile voastre!”

Intr-un tarziu reusesc sa ies din tot suvoiul si… ca prin minune, o liniste imi cuprinde inima, iar mintea mea parca s-a destelenit, astfel incat sa cred ca pot sa imi continuu drumul, totusi. Accelerez, maresc viteza, vazand in departare si soarele ce se arata dinspre Tulcea. Credinta mea e atat de slaba… "Sfintilor Doctori fara de arginti, Epictet si Astion, tamaduiti neputinta sufletului meu!”

Drumul apoi, pana la Halmyris a fost minunat cand soare, cand nor, cand bucurie, cand parere de rau…

Ma cazez la o pensiune in Murighiol (imi facusem rezervare in ziua precedenta), mananc ceva, repede si ma grabesc sa ajung la Priveghere.

Intru plina de fericire si emotie in biserica de la demisolul viitoarei Catedrale, ce va purta hramul Sfintilor, si ma inchin lor cu toata puterea credintei mele, umbrita cateodata si de deznadejde. Langa racla Sfantului Epictet statea un tanar care cu glas tare ii multumea acestuia pentru ajutorul dat. Intalnindu-ne privirile, imi lamureste mirarea, imediat: "De ani de zile sufar de depresie, Sfantul m-a vindecat.”

Sfinte Parinte Epictet, tu care ai alungat duhul tristetii din sufletul ucenicului tau, Astion, alunga si deznadejdea mea si fa-ma vrednica de numele de crestina, daruindu-mi iertare de pacate si mare mila!

Slujba Privegherii s-a sfarsit pe la orele 23.00, asa incat am putut sa ma odihnesc destul de bine pana a doua zi, cand aveam sa particip la Sfanta Liturghie ce urma sa se oficieze pe podiumul din lemn, acoperita cu papura si stuf, in curtea manastirii.

Ziua de praznuire a Sfintilor a fost minunata: mult soare, multi credinciosi (aproximativ 600 persoane in afara celor prezenti joi 8 iulie, circa 1300). Anul acesta, hramul manastirii a fost serbat oficial cu un decalaj de 3 zile (duminica 11 iulie) din cauza lucrarilor Sfantului Sinod.

Slujba Sfintei Liturghii, oficiata de Inaltpreasfintitul Parinte Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, Inaltpreasfintitul Parinte Casian, arhiepiscopul Dunarii de Jos si Preasfintul Visarion, episcopul Tulcii si un sobor de 30 preoti si diaconi a fost inaltatoare, iar raspunsurile liturgice ale Corului Arhiepiscopiei Tomisului, parca au alungat orice urma de nor sau ploaie.

Liturghia a fost precedata de procesiunea cu Sfintele Moaste ce au fost purtate pe brate de preotii din biserica, pana in foisorul din stuf, special amenajat in fata podiumului. Bineinteles ca nu au lipsit nici rugaciunile de contenire a ploilor, rostite de PS Visarion dar nici cele pentru bolnavii din azile, spitale sau de pe patul suferintei de acasa, sau pentru cei loviti de involburarea apelor, rostite de IPS Teodosie.

Facand referire la Evanghelia zilei si amintind ca Epictet preotul si Astion monahul sunt si doctori fara de arginti, IPS Casian a relatat viata lor muceniceasca, a descris istoria locurilor, evocand si convertirea spectaculoasa a lui Vigillantius (pazitorul celor doi martiri in timpul persecutarii lor) asociind uimirea si credinta acestuia cu cea a jandarmilor prezenti acum la evenimentul de la Halmyris.

Am vazut, pe intreg parcursul desfasurarii slujbei, zborul stolului de pasari mari, albe, atrase de puterea sfintilor mucenici, ce veneau din cand in cand, dinspre Delta, ocolind cripta martirica si oprindu-se deasupra podiumului, unde se slujea Sfanta Liturghie.

 

Cu tot regretul ezitarilor de la inceput, am primit, inca o data, dovada minunatei puteri de rugaciune a sfintilor martiri, ceea ce m-a determinat sa exclam, din adancul inimii:
"Bucurati-va, buni carmaci, care de potopul pacatelor ne feriti”!

 Rodica Petcu, prof. de religie

• Sfintii Epictet si Astion
  Publicat in : Calendar ortodox
• Biserica Sfintii Epictet si Astion
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Sfintii Epictet si Astion
  Publicat in : Vietile sfintilor