A zis un Batran: „Odata, cineva care alunecase intr-un pacat greu s-a strapuns la inima spre pocainta si a mers sa se marturiseasca unui Batran. Nu a spus acestuia fapta, ci numai gandul: «Mi-a venit un astfel de gand. Ma mai pot mantui?» Batranul acela nu avea dreapta socoteala si i-a raspuns: «Ti-ai pierdut sufletul!» Cand a auzit aceasta, fratele si-a zis: «Daca tot mi-am pierdut sufletul, macar sa ma duc in lume». Plecand, asadar, s-a gandit sa treaca si pe la Avva Siluan, care era om cu multa dreapta socoteala, si sa-i marturiseasca gandul acela. A ajuns deci la el si nu i-a spus nici acestuia fapta, ci numai gandul, asa cum facuse si cu celalalt Batran.
Dupa aceea Avva al meu a mers la acest Parinte, care i-a istorisit des¬pre frate si i-a spus: «Iata cum cel care deznadajduise si era sa plece in lume, acum este asemenea unei stele intre frati».
Toate acestea le-am povestit ca sa stim ca este nu mica primejdie sa-si infatiseze cineva gandurile unor barbati care nu au dreapta socoteala". (Everghetinos)
.
Pe aceeaşi temă
-
Smerenia si discernamantul
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Discernamantul
Publicat in : Editoriale -
Discernamantul in cresterea copiilor
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Filosofia postului: discernamantul duhovnicesc
Publicat in : Post -
Discernamantul lui Avva Pimen
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.