Un om din lume avea trei copii, pe care i-a lăsat în cetate şi a plecat la mănăstire. După ce a petrecut trei ani acolo, a început să fie supărat de gânduri, care-i stârneau amintirea şi dorul copiilor; şi se întrista pentru ei foarte. Avvei nu-i spusese de la început că are copii, iar acela, văzându-l posomorât, îi zise: „Ce ai, de ce eşti mâhnit?" I-a spus atunci Părintelui: „Am trei copii în cetate şi vreau să-i aduc în mănăstire". Şi Părintele a îngăduit.
Fratele s-a dus şi a aflat că doi dintre copii se săvârşiseră, iar unul trăia.
Avva l-a luat în braţe şi a început să-l mângâie şi să-l sărute. Ii spune tatălui: „Il iubeşti?" Iar acela zise: „Da". Şi iarăşi Avva: „Il iubeşti mult?" „Da", răspunse. „Atunci ia-l şi aruncă-l în cuptorul încins". Acela şi-a luat numaidecât copilul şi l-a aruncat cu propriile mâini în cuptor. Dar văpaia s-a făcut îndată ca rouă şi copilul nu a ars. Iar tatăl său a dobândit slava patriarhului Avraam. (Sursa: Everghetinos)
-
Cuminecare continua pentru toti
Publicat in : Sfintele Taine -
Despre spovedanie
Publicat in : Sfintele Taine -
Etapele Tainei Spovedaniei
Publicat in : Sfintele Taine -
Ascultarea duhovniceasca si ascultarea terapeutica
Publicat in : Editoriale -
Ascultare si autoritate
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.