Toti stiu bine cat de importanta este ascultarea in viata duhovniceasca si cat de periculoase sunt cinstirea de sine si increderea in sine. Ava Dorothei spune: „Eu nu stiu o alta cadere decat aceea cand omul isi urmeaza siesi.

Vei vedea pe cel cazut - sa stii ca el si-a urmat siesi. Nu exista nimic mai periculos, nimic mai ucigator decat aceasta. Nu exista oameni mai nefericiti si mai aproape de pierzare decat cei care nu au indrumator pe calea lui Dumnezeu. Frunza la inceput este verde, infloritoare, frumoasa, dar apoi treptat se ofileste, cade si este calcata in picioare. Tot asa si omul care nu este indrumat: la inceput are sarguinta spre post, priveghere, tacere, ascultare si spre alte virtuti, apoi sarguinta se raceste putin cate putin, iar el, neavand pe nimeni care sa-l indrume, sa-l sustina si sa aprinda in el osardia, se usuca, cade si devine rob supus vrajmasilor, care fac cu el tot ce vor." Este atat de necesara conducerea duhovniceasca!

Ascultarea poate fi adevarata, duhovniceasca, dar se intampla sa fie si trupeasca, pe placul oamenilor. „Adevarata ascultare este ascultarea de Dumnezeu. Cel care nu poate sa se supuna singur acestei ascultari isi ia in ajutor un om caruia ascultarea de Dumnezeu ii este mult mai cunoscuta." Trebuie ca omul pe care il ascultam sa inteleaga clar voia lui Dumnezeu si sa aiba o viziune corecta asupra vietii duhovnicesti -in caz contrar el ne poate dauna. Din nou sunt necesare supunerea, taierea voii proprii si ascultarea. Trebuie sa ne supunem nu doar conducatorilor bisericesti, ci si celor civili, acolo unde aceasta nu incalca legile credintei noastre; trebuie sa taiem voia proprie intotdeauna si in toate, pe cat este posibil, nu doar in fata oamenilor, crezand ca tot ce se intampla in jurul nostru se petrece dupa Pronia lui Dumnezeu. Desigur, si aceasta trebuie s-o facem cu chibzuinta, sa deosebim lucrurile pagubitoare de suflet de cele folositoare. Daca insa sufletului nu ii este de folos, atunci nu numai ca nu trebuie sa te supui in fata voii straine, ci chiar sa i te opui. Aceeasi taiere a voii proprii este necesara si in relatie cu conducatorii neduhovnicesti, fiind obligati sa ii ascultam in tot ceea ce nu ne dauneaza. In probleme importante insa, care determina directia vietii duhovnicesti, nu mai suntem obligati sa ne supunem conducatorilor. Ne putem adresa doar acelor fete duhovnicesti fidele Ortodoxiei, care au o viziune duhovniceasca clara si cunosc bine invatatura patristica. Doar fata de asemenea duhovnici putem avea o ascultare adevarata. Daca insa te supui orbeste omului cu o intelegere denaturata a invataturii ortodoxe, risti sa urmezi si tu aceasta intelegere si sa devii implinitor nu al voii lui Dumnezeu, ci al voii omenesti denaturate - independent de faptul ca acela e monah, preot sau arhiereu. Parintii spun: „Tuturor fii ascultator in orice fapta buna, numai nu urma celor care agonisesc dragoste, sau iubitorilor de arginti, sau celor iubiti de oameni, ca sa nu se arate ascultarea ta lucra-re diavoleasca."

„Foloseste-te de un astfel de sfetnic care a incercat cu rabdare sa discute cu tine ce trebuie cugetat si poate sa-ti arate ceea ce este cu adevarat folositor pentru tine."

„Pentru sfat, pentru conducere nu este suficient sa fii evlavios, trebuie sa ai experienta duhovniceasca si, mai mult decat toate, ungerea duhovniceasca. Asta este invatatura Scripturii si a Parintilor pe aceasta tema. Sfetnicul evlavios, dar neexperimentat, te poate mai degraba sminti decat sa-ti aduca folos."

„In acest sens ne porunceste si apostolul: Nu fiti robi ai oamenilor (I Corinteni 7, 23). El ne po-runceste ca orice slujire sa o savarsim duhovniceste, nu dupa exemplul celor care vor sa placa oamenilor, ci dupa cel al robilor lui Hristos, in interior facand voia lui Dumnezeu, iar in slujirea exterioara pe cea a oamenilor (v. Efeseni 6,6). Caci acum caut spune apostolul, bunavointa oamenilor sau pe a lui Dumnezeu? Sau caut sa plac oamenilor? Daca as placea inca oamenilor, n-as fi rob al lui Hristos (Galateni 1,10)."

„De la ascultarea adevarata se naste si smerenia adevarata, umbrita de mila lui Dumnezeu. De la ascultarea gresita si placuta oamenilor se nasc smerenia falsa, instrainarea omului de darurile lui Dumnezeu, care fac din el un supus al satanei."

Deosebit de daunator este atunci cand ascultatorul se straduie sa urmeze ascultarii depline, asa cum era aceasta la Parintii din vechime, cand si calauzitorii, si cei calauziti erau condusi de Duhul Sfant. In vremea noastra aproape ca nu se mai gasesc asemenea oameni, care sa conduca si sa indrume fara greseala, si multi sunt invatatorii ce ratacesc ei insisi in probleme de credinta dintre cele mai importante. Este pacat cand ucenicul unui asemenea invatator va incepe sa primeasca fiecare cuvant al lui ca pe un adevar de-savarsit si sa urmeze exact acestui cuvant."

„Ascultarea este minunea credintei! O poate savarsi doar singur Dumnezeu si au savarsit-o acei oameni carora le-a fost dat de Sus. Dar cand oamenii vor vrea prin propriile eforturi sa atinga ceea ce se da doar de Dumnezeu, atunci eforturi-le lor sunt inutile si zadarnice, iar ei se aseamana ziditorilor stalpului amintiti in Evanghelie, care incep edificiul fara a avea mijloace pentru savar-sirea lui."

„Studiaza Scriptura Dumnezeiasca, spune Sfantul Simeon Noul Teolog, si scrierile Sfintilor Parinti, indeosebi cele practice, pentru ca impreuna cu invatatura lor sa compari invatatura si purtarea invatatorului tau; sa le poti vedea ca in oglinda si sa le intelegi. Ceea ce este conform cu Scriptura sa-ti insusesti si sa-ti pastrezi in minte, iar ceea ce este fals si rau sa recunosti si sa respingi, ca sa nu fii inselat. Sa stii ca in zilele noastre au aparut multi amagitori si falsi invatatori."

Sfantul Ignatie Briancianinov vorbeste despre ascultarea de batrani, despre cum era aceasta in vechiul monahism, si ca „o astfel de ascultare nu este data timpului nostru. Cuviosul Casian Romanul spune ca parintii egipteni afirmau ca a conduce bine si a fi condus este propriu celor intelepti, si acesta este darul si harul Sfantului Duh. Conditia necesara unei asemenea supuneri este indrumatorul duhovnicesc care, prin voia Duhului, sa mortifice voia noastra cea cazuta, a celor care s-au supus lui pentru Domnul, iar in aceasta voie cazuta sa mortifice si toate patimile."

„Este evident ca omorarea voii cazute, savarsita atat de maret si biruitor prin voia Duhului lui Dumnezeu, nu se poate savarsi de voia cazuta a indrumatorului, cand insusi indrumatorul este robit de patimi."

Sub infatisarea ascultarii se pot ascunde diferite impatimiri, chiar si patima desfranarii. In genere, tot ce este nemarginit, dar sarac de duhul adevaratei smerenii, se intineaza de orice necuratie si se supune batjocurii demonilor.

Arhimandritul Lazar

Extras din lucrarea "Despre bolile tainice ale sufletului", Ed. Sophia

Cumpara cartea "Despre bolile tainice ale sufletului"

.

• Marturisirea pacatelor
  Publicat in : Sfintele Taine
• Marturisirea pacatelor
  Publicat in : Pilda zilei
• Spovedania la distanta. Telefonul si internetul.
  Publicat in : Editoriale
• Ne putem spovedi fara a tine post?
  Publicat in : Religie