Un bătrân a auzit în chilia sa glas: - Vino să-ţi arăt ce fac oamenii!
Bătrânul s-a sculat şi s-a dus, şi în scurtă vreme a văzut un om care tăia lemne şi le punea într-o grămadă mare: nu putea nici să le ridice, nici să le dea într-o parte, dar continua să sporească mormanul. Pe urmă, i-a fost arătat un om care stătea lângă fântână şi lua apă într-un ulcior spart, iar apa curgea toată înapoi.
Glasul i-a zis atunci:
- Să mergem să-ţi arăt altceva!
Bătrânul a văzut o biserică şi doi oameni călare. Călăreţii ţineau de capete o bârnă şi încercau să intre pe uşă, dar întrucât nici unul dintre ei nu voia să-l lase în faţă pe celălalt, bârna îi oprea, şi amândoi rămâneau afară.
- Iată oamenii ce par a purta sarcina dreptăţii, dar o fac cu trufie şi nu vor să se smerească, şi de aceea nu pot să intre pe calea dreaptă. De aceea, rămân în afara împărăţiei lui Dumnezeu - a lămurit glasul. Cel care taie lemne este omul împovărat de nelegiuiri, care în loc să se pocăiască adaugă mereu păcate noi la cele de mai înainte. Cel ce scoate apă în ulcior spart este cel care, cu toate că face fapte bune, amestecă în ele fapte rele şi prin asta pierde binele săvârşit.
Trebuie să luăm aminte la noi înşine, ca să nu ne ostenim în zadar! (Apa vietii - 300 de istorioare cu talc duhovnicesc; Editura Sophia)
-
Mandria cea fara de minte
Publicat in : Credinta -
Mandria
Publicat in : Pilda zilei
-
Smerenia si mandria
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.