Fericitul Augustin are o frumoasă parabolă cu privire la acceptarea şi suferirea răului. El aseamănă viaţa credincioşilor cu strugurii din vie. Pe coarda viei, ciorchinele nu suferă nici o presiune, dar nici nu dă mustul care îl conţine. Dus la cramă şi strivit în teasc, strugurelui i se face o silnicie, un rău, însă numai pentru o scurtă vreme.
Asta este viaţa credincioşilor: ei sunt ca nişte struguri în via Domnului. Dacă în viaţa lor nu îndură nici un necaz, îi pândeşte primejdia ca sufletele lor să fie sterpe, amăgite de ispitele lumii şi înghiţite de iad. Furtunile, suferinţele, nedreptăţile sunt "teascul" binecuvântat, un instrument care doare, însă un mijloc prin care din inimile predate lui Dumnezeu ţâşneşte vinul mântuirii. (Irineu Pop Bistriteanul)
.-
Durerea de a nu putea savarsi minuni!
Publicat in : Editoriale -
Durerea pentru pacatele altora
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Durerea fizica si durerea duhovniceasca
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Despre durerea oamenilor
Publicat in : Morala -
Participarea la durerea celorlalti
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.