Sfantul Alexandru de Svir - Avraam al Noului Testament

Sfantul Alexandru de Svir - Avraam al Noului Testament Mareste imaginea.

Sfantul Alexandru din Svir a vietuit intre anii 1448-1533, in Rusia, fiind singurul sfant cunoscut care s-a invrednicit a vedea Sfanta Treime, precum odinioara Dreptul Avraam. In viata sfantului s-a intrupat cuvantul Mantuitorului, care zice: "Fericiti sunt cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu."

Pamantul rusesc a nascut mari sfinti Bisericii lui Hristos, mari inchinatori ai Sfintei Treimi. Astfel, dintre cei cu au primit supranume, datorita evlaviei si ravnei lor, ii amintim pe urmatorii: Sfantul Serghie de Radonej este numit "teologul Sfintei Treimi", Sfantul Andrei Rubliov este numit "zugravul Sfintei Treimi", Sfantul Pavel Florenski este numit "marturisitorul Sfintei Treimi" prin mucenicie, iar Sfantul Alexandru din Svir este numit "proorocul Sfintei Treimi", ca unul ce s-a invrednicit sa vada Sfanta Treime, asemenea lui Avraam, prin aratarea a trei ingeri.

In anul 1904, Sfantul Ioan de Kronstadt scria in "Jurnalul" sau: "De doua ori, in intreaga istorie a omenirii, s-a aratat Dumnezeu in Treime inaintea ochilor omului, prima oara Sfantului Avraam, la Stejarul din Mamvri, aratand marea mila a lui Dumnezeu fata de neamul omenesc, iar a doua oara, pe pamant rusesc, Sfantului Preacuvios Alexandru de Svir."

Cei trei Sfinti Ingeri i s-au aratat sfantului pe la anul 1506, pe malul lacului Roscinsk, in apropierea raului Svir, ei poruncindu-i sa construiasca o biserica in cinstea Sfintei Treimi. Aici s-a ridicat mai tarziu Manastirea Sfanta Treime, care acum este cunoscuta sub numele de Lavra Sfantului Alexandru de Svir - Svirski.

Sfantul Alexandru de Svir - un "Avraam" al Noului Testament

Alexandru s-a nascut in data de 15 iunie 1448, in partile Novgorodului, intr-o familie de crestini evalviosi. El a fost cel de-al treilea copil al lui Stefan si al Vassai. La Botez, sfantul a primit numele de Amos. Parintii sai au dorit ca el sa se casatoreasca, insa alta era cale cea sadita deja in inima lui. La numai 19 ani, tanarul Amos pleca spre Manastirea Valaam, mareata lavra ruseasca de pe Lacul Lagoda.

Trecand peste raul Svir, pe malul lacului Roscinsk, sfantul a auzit un glas tainic ce l-a indemnat a ridica acolo o manastire. Ingerul sau pazitor l-a insotit insa mai departe, spre Manastirea Valaam. In aceasta manastire, tanarul a petrecut ca frate vreme de sapte ani, abia apoi el fiind tuns in monahism, sub numele de Alexandru, la varsta de 26 de ani.

Tatal sau, cautandu-l prin multe locuri, l-a gasit in cele din urma pe insulele de la Valaam. Ca urmare a intalnirii cu fiul sau, monahul Alexandru, tatal sau a intrat si el in manastire, precum si mama sfantului. Tatal se va numi Serghie, iar mama se va numi Varvara.

Zece ani s-a nevoit sfantul lucrand tacerea pe insula numita "Insula Sfanta". Pe aceasta insula se mai pastreaza inca si astazi pestera cea stramta in care acesta s-a nevoit, insemnata cu o frumoasa cruce de lemn.

Odata, in vremea rugaciunii, Sfantul Alexandru de Svir, a auzit un glas dumnezeiesc, care i-a zis: "Alexandru, iesi din acest loc si mergi pe locul aratat odinioara tie si acolo te vei mantui." Iesind din pestera, sfantul merse pana pe malul lacului mai sus amintit.

In anul 1485, sfantul s-a asezat pe malul raului Svir, de la care si-a luat si numele. Vreme de mai bine de sapte saptamani, sfantul s-a nevoit in cunoasterea voii lui Dumnezeu, hranindu-se numai cu ierburile ce cresteau prin zona.

Mai bine de opt ani, sfantul a fost ascuns tuturor. Astfel, abia in anul 1493, sfantul a fost gasit, din randuiala lui Dumnezeu, de catre un vanator aflat la vanatoare de reni. Un singur om a fost nevoie sa il intalneasca pe sfant, ca mai apoi toata lumea sa alerge la el, pentru rugaciune si binecuvantare.

Ani multi au trecut de cand sfantul s-a stabilit in aceasta pustie, pana sa afle voia lui Dumnezeu. Astfel, trecand mai bine de 23 de ani, Domnul a binevoit a I se arata, in chipul a Trei Ingeri, precum si odinioara, lui Avraam, la Stejarul lui Mamvri. Fiecare inger era lumina adanca si purta in mana un sceptru.

Ingerii au zis catre sfant, cuprins fiind de tremur: "Indrazneste, fericite, nu-ti fie frica. Preaiubitule, pentru ca vezi in Trei Persoane pe Cel ce Vorbeste cu tine, inalta o biserica in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Treimea Sfanta. Iata, iti las pacea Mea, pacea Mea ti-o voi da tie." Pe locul minunatei descoperiri se inalta astazi o mareata manastire, inchinata Sfintei Treimi, numita in tot locul "Lavra Sfantului Alexandru de Svir".

Sfantul Alexandru din Svir

Sfantul Alexandru de Svir a trecut la Domnul in data de 30 august / 12 septembrie 1533, fiind in varsta de 85 de ani. Dupa cum el insusi a lasat scris, trupul sau a fost inmormantat in pustie, iar nu in manastirea ridicata de el.

Sfantul Alexandru de Svir - aflarea Sfintelor sale Moaste

Prima aflare a Sfintelor sale Moaste a avut loc in anul 1641, in data de 17 / 30 aprilie, in Saptamana Floriilor, cand un fulger a cazut pe pamant, in apropierea mormantului sfantului. In acea zona se lucra la o noua biserica. Muncitorii au descoperit un mormant necunoscut. Sfintele Moaste au fost pastrate in biserica pana in anul 1918, cand comunistii au profanat locul si au distrus toate cele din interior. Trupul sfantului s-a pierdut in negura vremii, manastirea fiind transformata in spital de psihiatrie.

Sfantul Alexandru din Svir

Cea de-a doua aflare a Sfintelor Moaste a avut loc abia in anul 1997, cand Manastirea Sfantului Alexandru de Svir a fost redeschisa. Dupa mai bine de un an de cautari, Sfintele Moaste au fost gasite in depozitul Muzeului Academiei Militare de Medicina. Aduse cu mare cinste in manastire, Moastele Sfantului Alexandru se afla astazi in biserica zidita de el insusi. Moastele sfantului izvorasc mir din abundenta.

"Iar noi, minunandu-ne de aceasta preaminunata aratare a Treimii in chip ingeresc, tie iti cantam: Bucura-te, slujitor tainic al Preasfintei si Celei de o fiinta Treimi; Bucura-te, partas al stralucirii treimice, celei in chipul focului; Bucura-te, inchinator al Dumnezeirii Celei in Trei straluciri!" (Icosul 7 din Acatistul sfantului Alexandru din Svir)

Sfantul Alexandru din Svir

"Placutule ales al lui Hristos si facatorule de minuni, Cuvioase Parinte Alexandru, pe tine, cel ce ca o stea luminoasa a lui Dumnezeu lumea ai luminat si vietuirea ta cu virtutea si cu multimea facerilor de minuni ai impodobit, cu dragoste in cantari duhovnicesti te laudam. Iar tu, indrazneala catre Domnul avand, cu rugaciunile tale de toate nenorocirile ne slobozeste, ca sa-ti cantam: Bucura-te, Cuvioase Alexandru, facatorule de minuni al Svirului! Cu ale lui sfinte rugaciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi! Amin." (Troparul sfantului)

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Rugaciunea Sfantului Alexandru din Svir
Suflete, suflete al meu, pentru ce te plangi la Domnul? Caci lenea ta pentru chinurile vesnice mijlocitoare iti este. Daca darul lui Dumnezeu l-ai cunoaste, cu lacrimi fierbinti ai plange, suspinand si intristandu-te pentru orice pacat, pentru cel mic si pentru cel mare. Striga catre Stapana ta sa nu te loveasca mania Celui ce tine toate cu dreapta Sa atotputernica, insa eu, pacatosul si lenesul, cel ce am limba vicleana, cum ma voi ruga Stapanei mele ca sa ma izbaveasca Domnul de infricosata Judecata? Caci tot timpul ma cutremur in inima mea cugetand la infricosata Judecata ca sa fiu izbavit de chinurile cele vesnice si de viermele cel neadormit si de intunericul cel mai din afara si de flacarile cele nestinse. Miluieste-ma pe mine, pacatosul robul Tau (numele), ca pe Pavel Apostolul, pe care mai mult decat pe toti l-ai iubit, si nu intoarce fata Ta de la mine, cel sarman, in acea Zi infricosata de care se cutremura sufletul meu si se ingrozesc madularele trupului meu. Doamne, izbaveste-ma pe mine de infricosatul ceas, ca sa nu ma departez de mila Ta. Ii rog pe Sfintii ingeri si Arhangheli, pe proroci si mucenici si pe toti sfintii sa se roage lui Dumnezeu pentru sufletul meu. Pentru rugaciunile voastre sa intoarca Stapanul mania Lui de la mine, pacatosul. Iar tu, Preacurata Doamna Fecioara, care ai indrazneala la Fiul tau pentru robii Tai, nu uita ostenelile robului tau (numele). Stapane Mantuitorule, din saracul meu suflet, Tie ma rog, izbaveste-ma de durerea pacatelor mele si primeste-ma intru bucuria vietii celei nesfarsite, in care se preamareste Preasfant Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!
 

Pe aceeaşi temă

30 August 2021

Vizualizari: 21683

Voteaza:

5.00 / 5 din 2 voturi.

Comentarii (1)

  • Radu AlexandruPostat la 2016-08-30 13:49

    Un anume Iacov, care locuia într-un oraş finlandez şi se distingea printr-o fire cucernică şi milostivă, nu avea copii (deoarece soţia lui nu născuse niciodată) şi, de aceea, se ruga neîncetat Domnului Dumnezeu să-i dăruiască un prunc de parte bărbătească pentru a moşteni întreaga lui avuţie. Auzind multe despre slăvitele şi nespusele minuni săvârşite la mormântul Cuviosului Părinte Alexandru, s-a gândit în sinea lui, zicând astfel: „Voi merge şi eu să mă închin înaintea sfântului şi minunatului său mormânt”. Era încredinţat că Dumnezeu, pentru rugăciunile plăcutului Său, îl va ajuta să dobândească cele dorite. Şi astfel, luându-şi toate cele necesare, a pornit pe drumul către Mănăstirea Preasfîntei Treimi. Sosind la Mănăstirea Preasfintei Treimi, a căzut la mormântul Cuviosului şi cu lacrimi s-a rugat lui, zicând: „Miluieşte-mă, o, Cuvioase Părinte, robule cel ales al lui Hristos, Dumnezeului nostru, căci ştiu că ai dobândit har înaintea Lui şi toate câte le voieşti poţi să le ceri de la El şi nici un om care vine la tine nu pleacă ruşinat. Fă acum şi pentru mine o rugăciune să-mi dăruiască rod din pântecele neroditor al soţiei mele”. După aceea a sărutat cu cinste, cu frică şi cu evlavie icoana Cuviosului, care se afla la mormântul lui. Şi imediat s-a convins în sinea lui de ajutorul neîndoielnic al Sfântului, deoarece inima lui s-a umplut de credinţa şi de nădejdea că cererea lui nu a fost făcută în zadar şi, săvârşind un maslu, s-a întors cu bucurie la casa sa. După un an a venit iarăşi la Mănăstire împreună cu soţia sa, ducând în braţe un băieţel şi spunându-le tuturor că acel prunc i l-a dăruit Dumnezeu pentru rugăciunile Cuviosului Părinte Alexandru, Făcătorului de minuni. După ce au săvârşit un maslu de mulţumire şi au rânduit pentru obşte un mare ospăţ şi au făcut milostenie, s-au întors cu bucurie la casa lor, dând slavă şi mulţumind lui Dumnezeu şi plăcutului Său, Cuviosului Părinte Alexandru. (Sfântul Alexandru din Svir, Proorocul Sfintei Treimi, Editura Egumenița)

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE