Intr-o pustie, în liniştire deplină, trăia un bătrân. Au năvălit asupra lui dracii în chip văzut şi au început să-l tragă afară din chilie, ca să-l alunge din pustie cu totul. Bătrânul a început să se lupte cu ei, însă aceia l-au biruit şi îl trăseseră deja până la uşă - încă puţin şi l-ar fi aruncat afară. Văzând în ce necaz a ajuns, bătrânul a strigat: „Doamne, Iisuse Hristoase! De ce m-ai părăsit? Ajută-mă, Doamne!" îndată ce a strigat, Domnul S-a arătat şi i-a alungat pe draci, iar bătrânului i-a zis: „Eu nu te-am părăsit, însă de vreme ce nu M-ai strigat, ci ai socotit că te vei descurca singur cu vrăjmaşii, nu am venit să-ţi dau ajutor. Tu singur eşti vinovat, pentru că ai nădăjduit în tine însuţi.
Pe aceeaşi temă
-
Sfintenia lui Dumnezeu si sfintirea omului
Publicat in : Dogma -
Sfintenia, transparenta lui Dumnezeu in constiinta omului
Publicat in : Editoriale -
Sfintenia, nebunia normalului intr-o lume anormala
Publicat in : Duminica Tuturor Sfintilor
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.