Intr-o dimineata, inainte de a pleca la camp, un taran i-a chemat pe cei patru fii ai sai si i-a dat fiecaruia cate o piersica. Cand s-a intors de pe camp, i-a intrebat ce au facut cu darul primit dimineata.
Primul i-a raspuns ca a mancat-o, iar samburele l-a sadit in pamant. Avand in vedere aceasta fapta, tatal i-a grait acestui fiu ca va ajunge un bun gospodar.
Al doilea fiu i-a marturisit ca a savurat-o si ca nu a luat seama la sambure, l-a aruncat.
Al treilea fiu a vandut-o. Pe acesta tatal l-a avertizat sa ia seama ca in viata nu e totul de vanzare.
Al patrulea fiu i-a zis ca i-a daruit-o unui prieten bolnav. Cu lacrimi in ochi, tatal i-a spus ca de va trai daruind, va fi un bun crestin si asta e tot ce conteaza..
-
Milostenia care nu Il bucura pe Dumnezeu
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.