Avva Pafnutie, un mare parinte al pustiului, mergea intr-o zi pe drum si a vazut doi oameni savarsind un pacat. Gandul poftei i-a zis: "Priveste ce mare rau fac acesti oameni!". Ochiul i-a vazut imediat si gandul s-a aprins straduindu-se, astfel, sa atace curatenia sufletului sfantului, spre a-i judeca pe cei doi si a se scandaliza. Avand insa trezvia vie, pe loc gandul i s-a luminat si si-a zis in sine: "Acestia pacatuiesc astazi, eu voi pacatui maine. Ei se vor pocai, dar eu stiu ca sunt un om impietrit, egoist si nu ma voi indrepta.
N-a inaintat mult si i-a aparut ingerul lui Dumnezeu, cu o sabie cu doua taisuri, si i-a zis:
- Pafnutie, vezi aceasta sabie? Vezi ca este plina de sange?
- Vad, ingere al lui Dumnezeu.
- Cu aceasta sabie tai capetele acelora ce judeca pe aproapele lor. Si pentru ca tu n-ai osandit pe acei pacatosi, pe care i-ai privit cu ochii tai, nu in inchipuire sau in imaginatie, si te-ai osandit pe tine mai mult, pentru aceasta numele tau a fost scris in cartea vietii vesnice. (Mestesugul mantuirii, Editura Egumenita)
.
-
Mantuirea si aspectele ei
Publicat in : Dogma -
Mantuirea obiectiva privita interconfesional
Publicat in : Dogma -
Mantuirea si indumnezeirea omului
Publicat in : Biserica
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.