Vorbirea de rau

Un frate a întrebat pe Awa Ioan, zicând: Cum sufletul meu, care are răni, nu se ruşinează să vorbească de rău pe aproapele? A zis lui Bătrânul o pildă despre vorbirea de rău. Un om era sărac şi avea femeie. A văzut şi pe alta atrăgătoare şi a luat-o şi pe aceea. Erau amândouă goale. Făcându-se praznic într-un anume loc, ele l-au rugat, zicând: Ia-ne şi pe noi cu tine! Şi luându-le pe amândouă, le-a pus într-un butoi şi, urcându-se pe corabie, a ajuns la locul acela.

Şi când s-a făcut afară arşiţă şi oamenii s-au liniştit, ui- tându-se una dintre ele şi nevăzând pe nimeni, a sărit afară în gunoaie. Şi adunând zdrenţe vechi, şi-a făcut ceva cu care s-a înfăşurat şi după aceea se plimba cu îndrăzneală. Iar cealaltă, stând înăuntru goală, zicea: Iată, desfrânata aceasta nu se ruşinează să se plimbe goală. Necăjindu-se de cele auzite, bărbatul ei a zis: O, minune! Aceasta măcar îşi acoperă ruşinea ei. Tu, însă, eşti goală şi nu te ruşinezi să vorbeşti? Aşa este şi cu vorbirea de rău. (Patericul Mare)

.
Pe aceeaşi temă

23 Martie 2017

Vizualizari: 2425

Voteaza:

Vorbirea de rau 5.00 / 5 din 2 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE