O, Doamne bun, de ce ma lasi pierzarii
la Psalmul 22
O, Doamne bun, de ce ma lasi pierzarii
Si nu-mi asculti a trupului jelire ?
Cu spaima strig, cand ziua-mi da de stire
Si-i noaptea grea la portile uitarii.
Sunt viermele ce si-a durat zidire
Din lut scuipat la marginile marii,
Cel biciuit si-n piata dat vanzarii,
Primind, invins, naprasnica orbire.
Mi se topeste inima ca ceara.
Sunt doar un caine jalnic, de pripas.
A rupt din carnea mea, cu sete, fiara
Pacatelor ajunse fara glas.
Ma-nvinge scarba, frica si ocara
Si doar nadejdea-n Tine mi-a ramas.
24 ianuarie 2005
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.