De mai bine de o luna in urma, in Spania s-a aprobat Legea avortului. De la acea data orice femeie isi poate ucide pruncul in pantece, pana la varsta de 14 saptamani, legal si la un pret ridicol de mic.
Cele mai multe dintre femeile spaniole s-au bucurat si au aplaudat aceasta lege, dar exista o minoritate de femei care s-au scandalizat, au facut manisfestatii, au facut apel la zeci de foruri, dar degeaba, legea e lege, a fost aprobata (aproape in unanimitate) si nu se mai poate anula.
Sa nu permitem acestui "occident" sa patrunda si la noi in tara!!!
Suntem prea batuti de Dumnezeu, ca sa mai pacatuim, suntem prea putini ca sa ne permitem sa nu ne mai inmultim,suntem prea saraci ca sa ne permitem sa refuzam darurile lui Dumnezeu!
Ascultati parintilor glasul unui copil avortat !
Cum veti avea constiinta linistita, daca a-ti sti ca acest copil este al vostru, care trebuia sa se nasca? Cum a-ti suporta acest cosmar o viata intreaga? Un adult se poate apara in doua moduri: prin fuga, ori sa riposteze, dar un copil in pantecele mamei sale, unde ar trebui sa fie in cea mai mare siguranta, cum se poate apara de moarte ? cum poate sa fuga de instrumentele de chiuretat, cum poate sa riposteze?
Fara nume...
O, mama mea, preadulce mama
De jos eu te privesc pe tine,
Te vad trista, fara vlaga
Te vaiti si plangi si nu ti-e bine.
Sunt fiul tau cel nenascut
Sunt baietelul fara nume,
Pe care, mama, nu l-ai vrut
Nascandu-se-n a voastra lume.
Ti-am fost in pantec ca un spin
Si, numarand zilele mele,
Acel medic asasin
M-a rupt in mii de bucatele.
Eu nu stiam atunci de mine
Dar in acel chin preacumplit,
Am strigat, mama, spre tine
Dar tu nu m-ai auzit.
Spuneai ca sunt un pic de carne
Si, oricum nu stiu nimic,
Dar tu nu stii, iubita mama,
Ca eu traiesc, eu n-am murit!
Suntem mii si milioane
Nenascuti si fara nume
Ce-mpartasim aceleasi drame
Lepadati fiind de lume.
Aruncati de pe pamant
Si priviti mai rau ca tina,
Fara botezul intru Duhul Sfant
Noi nu putem vedea lumina.
Si-am plans amar, ne-am tanguit
Spre-a Cerului imparatie
O, Doamne sfinte si slavit,
Vom petrece aici o vesnicie ?
Lipsiti de orisice putere,
Lipsiti de dragostea divina,
Lipsiti de-a mamei mangaiere
Si de a soarelui lumina ?
O, nu, Parinte prea-ndurate
Cel ce faci din pietre fii,
Fa-ne parte de dreptate
Si, Doamne, nu ne osandi !
Spre Cer, cu lacrimi am privit!
Mangaiati fiind de sfinti :
“Nu Dumnezeu v-a osandit
Ci dragii vostri, dragi parinti!”
O, mama mea, preadulce nume,
Daca priveai o clipa-n sus
Si daca ma lasai sa vin pe lume,
Sa stii ca te iubeam nespus !
Si mandra ai fi fost de mine,
M-ai fi iubit cu-adevarat,
Iar eu alaturea de tine
Eram si rege si-mparat.
Ma rasfatai cu jucarele
Si cat in preajma ta stateam,
La fiecare mangaiere
Un zambet cald iti daruiam.
Dar ai ales o alta cale
Ne-ntelegand ce e iubirea,
Eu plang acum eterna-mi jale,
Iar tu iti plangi nefericirea.
Maicuta mea cea-nlacrimata,
Pacatul sa ti-l plangi mereu,
Sa nu te-ntorci din cale niciodata
Si impaca-te cu Dumnezeu!
Parintilor din lumea-ntreaga
Lasati copii sa se nasca,
Caci ei sunt florile iubirii,
Ei sunt mantuirea voastra.
Dati-le viata, fericire,
Si tot ce un parinte poate da,
Dati-le credinta si iubire
Si mare plata veti avea.
Dar nu-i ucideti in formare
Ca pe un mugur rasarit,
Pacatu-acesta-i pacat mare
Si nu va fi nepedepsit !
Copiilor ca niste ingeri,
Ce aveti parinti si frati,
Ascultati a noastre plangeri
Si la Domnul va rugati.
Ca in Ceruri sa ne cheme
Pe noi, cei mici si slabi si goi,
Caci am murit mult prea devreme
Si n-am ajuns sa fim ca voi.
Noi n-avem jucarii de-a gata
Noi n-avem rasarit de soare,
N-avem pe mama, nici pe tata
Si jalea noastra-i jale mare.
Noi n-avem alta mangaiere
Decat speranta ca-ntr-o zi
Va fi o sfanta Inviere
Si sus in Cer ne vom trezi.
Si fi-vom ingeri fericiti
Intr-o baie de lumina,
Noi, cei ce-am fost socotiti
Vinovatii fara vina.
Doamne, cel ce locuiesti cu sfintii
Si faci din pacatosi eroi,
Te rog iarta-ne parintii
Si mantuieste-ne pe noi!
Luca Ionel
Luca Ionel
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.