Asezata la loc ridicat,
Sa te vada bine-ntregul sat,
Tu stateai, ca maica cea batrana,
Ce asteapta copiii sa-i vina.
Nu mai stiu atunci cati ani aveai,
Dar pe toti la tine ii chemai,
Nu era in sat o sarbatoare,
Fara ca sa vina mic si mare.
Ani de zile-ai fost ca un indemn,
Ocrotindu-ne, ferindu-ne de rele,
Tu, Biserica noastra de lemn,
Ne-ai scos din durere si din jele.
Cui ai incurcat la acea vreme?
Cine-n noapte ti-a dat foc la lemne?
Oare chiar de Domnul nu se teme,
Caci lumea multi ani o sa-i blesteme?
Te-au distrus si lemnele ti-au ars,
Dar in inimile noastre ai ramas,
Au facut din tine un taciune,
Lumea si la el venea cu-nchinaciune.
Ani de zile ne-au fortat mereu
Sa nu mai credem in Dumnezeu,
Dar poporul nici o clipa n-a uitat
De Biserica de lemn din sat.
Biserica din sat azi e frumoasa
Si din nou este ca un indemn,
Dar oricat ar fi de aratoasa,
Pe tine te vad, Biserica de lemn.
Razvan Claudiescu
poet Razvan Claudiescu
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.